Pe aceeași temă
Parcursul european al Republicii Moldova
Rusia deține încă destule pârghii pentru a încetini parcursul european al Moldovei.
Din 2009 până în prezent, Chișinăul și-a făcut temele, cu dedicație, pentru Acordul de Asociere. Mai mult, europenizarea a fost abordată proactiv, prin politici de întâmpinare a așteptărilor de la Bruxelles. În egală măsură, Moldova a aderat proactiv la unele programe și agenții UE, cum ar fi cel de-Al Şaptelea Program Cadru al Comunităţii Europene pentru Cercetare şi Dezvoltare Tehnologică (PC7), Cadrul de Cooperare în domeniul vamal, Acordul Operaţional de Cooperare cu Europol sau alte acorduri privind cooperarea polițienească și în domeniul actelor oficiale.
Totuși, începând cu 2013, Rusia a accentuat mecanisme de șantaj, presiuni și amenințări. Din metodologia antiintegrare face parte intoxicarea agendei interne, dar și europene; instrumentalizarea Tiraspolului prin vagi amenințări cu reactivarea conflictului armat în Zona de Securitate de pe Nistru; amenințări cu sistarea livrărilor de gaz; impunerea unui embargou abuziv asupra vinurilor și coniacurilor moldovenești; și, nu în ultimul rând, enunțarea unor mesaje canonice false cu privire la aparteneța ecumenică a Moldovei la spațiul ortodox rus.
Mult așteptatul Summit de la Vilnius, care va marca oficial parafarea Acordului de Asociere și a Acordului privind Zona de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător (DCFTA), va începe ancorarea de jure a Moldovei de sistemul UE. Parafarea este considerată la Chișinău un fapt împlinit, nu fără merite bine motivate. Rămâne, însă, semnarea și ratificarea Acordului de către statele membre UE, proces care va dura până la finele anului 2014, răstimp în care Moldova va trebui să persevereze pe calea reformelor în justiție, afaceri interne, drepturile omului și în lupta cu corupția. Asocierea nu va însemna, totuși, integrare, prevedere care lipsește din preambulul Acordului, existând importante voci care solicită deschiderea perspectivei de integrare a Moldovei în UE după următorul Summit al Parteneriatului Estic de la Riga, în 2014.
| Acordul de Asociere şi Zona de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător Moldova - UE |
|---|
|
Acordul de Asociere conține următoarele capitole: Dialogul Politic şi Reforme, Cooperare în domeniul Politicii Externe şi de Securitate; Justiţie, Libertate şi Securitate; Contacte Interumane; Cooperare Economică şi Sectorială; Mediu. Zona de Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător (DCFTA) Moldova-UE presupune: liberalizarea graduală a comerţului cu bunuri şi servicii, reducerea taxelor vamale, barierelor tehnice şi netarifare, abolirea restricţiilor cantitative şi armonizarea legislaţiei Republicii Moldova cu normele UE. |
Conform Articolului 49 al Tratatului UE de la Lisabona, Moldova este eligibilă pentru aderarea la UE, existând și două precedente normative de invocare directă sau indirectă a acestui drept prin Recomandările Comisiei Europene și ale Înaltului Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politică de Securitate din 25 mai 2011 și ale Rezoluției Parlamentului European din 15 septembrie 2011.
Un aspect extrem de important care ar definitiva asocierea Moldovei la spațiul european este Acordul privind Liberalizarea Regimului de Vize (LRV). Planul de Acțiuni privind LRV a intrat în cea de-a doua și ultima fază de implementare a legislației. UE, la rândul său, monitorizează calitatea acestui proces, urmând ca până la finele lui 2013 Misiunile de evaluare UE să se pronuțe cu privire la finalitatea sa.
Moldova s-a impus în ultimii ani ca un lider indiscutabil al Parteneriatului Estic. Toate capitolele pentru Acord au fost negociate relativ în timp util, Moldova demonstrând că poate implementa anumite reforme, chiar și sub presiunea crizelor politice interne. Două principii s-au desprins pe parcursul aprofundării dialogului cu UE: „mai mult pentru mai mult“ și „principiul diferențierii“. Pe măsura evoluării capacității de reformare a Moldovei, aceasta a devenit lider în absorbția de fonduri nerambursabile din partea UE, în prezent Chișinăul primind în jur de 100 de milioane de euro anual pentru reforme instituționale și dezvoltare.
Nu există niciun dubiu privind dorința cetățenilor Moldovei de a se salva de sărăcie, apatie, incertitudine, impredictibilitate și șantaj. O demonstrează până și intensa și fără precedent campanie de redresare de pe urma embargoului comercial impus de Rusia și a amenințărilor deschise din partea reprezentatului Rusiei pentru Moldova. Următorul an va fi crucial nu numai pentru Moldova, dar și pentru Europa ca proiect de succes. Un succes care se poate materializa nu numai în ochii a 3,5 milioane de cetățeni moldoveni, dar și pentru cetățenii Europei, fie că sunt din Bremen, Cadiz, Tartu sau Tulcea.
OCTAVIAN MILEWSKI
Ciocolata, vinul și tiranul. Sau cum funcționează geopolitica la Moscova
Regimul autoritar al lui Vladimir Putin a declanșat un război economic împotriva țărilor care doresc să se folosească de Parteneriatului Estic pentru a ieși din sfera sa de influență.
La mijlocul lunii august, autoritățile ruse s-au trezit că ciocolata ucraineană, pe care o cumpărau de zeci de ani, nu mai este bună și au impus controale vamale stricte pentru toate produsele ucrainene, ceea ce a dus la o scădere dramatică a exporturilor acestei țări și a adus-o în pragul crizei. Săptămâna aceasta, aceleași „organe sanitare“ ale Rusiei au blocat importurile de vinuri din Republica Moldova, cea mai profitabilă industrie a țării, în pofida faptului că reprezentantul UE a declarat că nu e nimic în neregulă cu vinurile moldovenești. Deși sunt mulți cei care acuză lipsa de eficiență a Parteneriatului Estic, ceva efecte trebuie să aibă devreme ce regimul autoritar al lui Vladimir Putin a declanșat un război economic în toată regula împotriva țărilor care doresc să se folosească de acest instrument pentru a ieși din sfera sa de influență.
Parteneriatul Estic a fost lansat în 2008 sub președinția poloneză a UE, cu sprijin suedez, și a intrat în vigoare în primăvara lui 2009. Spre deosebire de Sinergia Mării Negre, un proiect de cooperare regională încredințat României, care nu a dus nicăieri, Parteneriatul a fost primit cu mult mai mult entuziasm, probabil, și ca urmare a agresiunii ruse împotriva Georgiei din august 2008. Țările partenere erau Ucraina, Moldova, Georgia, Azerbaidjan, Armenia și Belarus și ideea iniţială a fost aceea de a oferi acestor țări un cadru de cooperare economică, dar nu numai cu Uniunea Europeană, astfel încât acestea să scape de constrângerile dependenței de Rusia.
Lucrurile au mers însă foarte diferit de planul iniţial. Din cele șase, Belarusul lui Alexandr Lukașenko, după o serie de acțiuni de lobby costisitoare și lipsite de efect la Bruxelles, a renunțat la ideea apropierii de UE și a devenit membră a Uniunii Vamale Rusia-Kazahstan-Belarus, baza viitoarei Uniuni Euroasiatice. Azerbaidjanul este singura țară care nu depinde economic de Rusia, fiindcă stă pe un rezervor de gaze naturale și petrol, dar depinde de conductele rusești și de bunăvoința rușilor în conflictul înghețat din Nagorno-Karabah cu Armenia. Rușii au o bază militară importantă în Armenia, dar recent au livrat o cantitate semnificativă de arme azerilor și prin acest gest au împușcat doi iepuri. Mai întâi, Azerbaidjanul a renunțat la orice idee de apropiere de Uniunea Europeană (la care nu ținea oricum foarte mult, regimul de la Baku fiind, în esență, o dictatură, industria de petrol și gaze fiind controlată de British Petroleum, iar politica externă de Moscova) și apoi Armenia a anunțat brusc că nu mai e interesată de vreun acord cu UE și dorește să fie parte a Uniunii Euroasiatice.
La Tbilisi, guvernul lui Bidzina Ivanishvili este departe de angajamentul prooccidental al lui Mihail Saakașvili și privește mai mult spre Moscova, în speranța reluării legăturilor economice, dar și a revenirii Abhaziei și Osetiei de Sud sub autoritatea georgiană, oricât de improbabilă ar părea această perspectivă. Potrivit ultimelor știri de la Tbilisi, georgienii ar avea o speranță vagă să semneze Acordul de Asociere și Liber Schimb cu UE în primăvara anului viitor, dar până atunci au rundă de alegeri prezidențiale care nu se anunță foarte ușoare și multe lucruri se pot întâmpla.
Pare, așadar, că Parteneriatul Estic a eșuat în mize mici – acord de liber schimb cu promisiunea ridicării vizelor. Dar dacă, chiar și cu aceste mize, Rusia a declanșat un asemenea război economic împotrivă, atunci, probabil că e mai mult acolo decât pare. Miercuri, problema a ajuns în Parlamentul European, unde comisarul pentru Extindere, Stefan Füle, s-a angajat, declarând că „orice ameninţare din partea Rusiei, legată de semnarea posibilă a acordurilor cu Uniunea Europeană este inadmisibilă. UE va susţine şi va apăra pe cei puși sub presiune pe nedrept“.
CRISTIAN CÂMPEANU
