Pe aceeași temă
Parlamentarii, inclusiv conservatori, i-au dat o altă lovitură premierului britanic Theresa May, aprobând amendamentul la o lege bugetară care limitează posibilitatea guvernului ei de a accepta un Brexit fără acord („no deal” ) cu Uniunea Europeană (UE).
Votul, câștigat cu 303 de voturi contra 296 datorită absenţei a douăzeci de deputați Tory, concretizează voința Parlamentului de a-și recâștiga controlul asupra unui executiv incapabil să-l facă să accepte acordul privind ruptura de UE negociat cu Bruxelles-ul. El oferă deja o idee cu privire la eșecul care probabil îl așteaptă pe premier marți, 15 ianuarie, când acordul privind Brexit-ul va fi supus la vot.
Amendamentul, depus în comun de membrii conservatori și laburişti, printre care şi Yvette Cooper, președintele (Labour) al Comisiei pentru afaceri interne a Camerei Deputaților, supune votului prealabil al Parlamentului fie angajamentul de cheltuieli legate de un „no deal”, fie amânarea datei Brexit-ului.
„Acest vot arată că nu există majoritate în Parlament, în guvern sau în țară pentru a rupe relaţia cu UE fără acord”, a declarat liderul opoziţiei laburiste, Jeremy Corbyn. Pentru Dominic Grieve, fostul avocat general și figură de marcă a conservatorilor anti-Brexit, aprobarea amendamentului este un pas „perfect rezonabil” deoarece un „no deal” reprezintă, în opinia lui, „cea mai gravă amenințare în timp de pace pentru Marea Britanie din ultimii șaptezeci de ani”.
Această nouă respingere survine în timp ce Theresa May mizează pe teama pe care o inspiră părăsirea UE fără acord pentru a forța mâna deputaților reticenţi. De fapt, vidul juridic creat de un „no deal” ar provoca un haos economic și social legat de restabilirea controalelor vamale și ruperea cooperărilor multiple, inclusiv în domeniul securității. „Dacă acordul nu va fi votat (…), ne vom afla atunci pe un teritoriu necunoscut”, a declarat premierul duminică la BBC. Nu cred că cineva poate spune exact ce s-ar putea întâmpla atunci”.
Pentru Theresa May, un fel de armistițiu nu modifica semnificativ ecuația Brexit. Premierul britanic urma să redeschidă miercuri dezbaterea parlamentară privind acordul negociat cu UE, pe care ea a întrerupt-o pe 10 decembrie pentru a evita să se afle în minoritate. Dar totul sugerează că textul, rodul unui an și jumătate de negocieri cu Cei 27, va fi respins când va fi supus la vot, marți, 15 ianuarie, după încă patru zile de dezbatere în Camera Comunelor.
Pentru moment, Theresa May încă nu a obținut de la Bruxelles semnul pe care îl așteaptă, în speranţa de a-i liniști pe deputații britanici. Oficialii aleși se tem că Marea Britanie va fi constrânsă să rămână veșnic în uniunea vamală cu UE, o măsură prevăzută în acord, menită să împiedice reîntoarcerea unei frontiere între cele două Irlande în așteptarea încheierii un acord de liber schimb.
Totul sugerează, ca și în decembrie 2018, că o coaliție de aleşi care se opune acordului îl va împiedica pe prim-ministru să obțină avizul indispensabil din Westminster: pe de o parte, pro-europenii care ar prefera să rămână în UE, de cealaltă, eurofobii care consideră că textul „trădează” Brexit-ul.
Totuşi, două elemente ale peisajului s-au schimbat. Theresa May este acum la adăpost de un vot de neîncredere din partea propriului partid. După ce s-a confruntat cu succes cu un astfel de vot, pe 12 decembrie, ea nu mai poate fi vizată de unul timp de un an, în conformitate cu regula în vigoare la conservatori. Mai presus de toate, conservatorii pro-europeni apără acum deschis șocul economic liberal pe care l-ar provoca un „no deal”, lucru pe care nu au îndrăznit să-l facă până în prezent.
În cronica sa săptămânală a ziarului „The Telegraph”, fostul ministru Boris Johnson ironizează „isteria” prezentărilor guvernamentale „apocaliptice” ale unui „no deal”, o opțiune pe care el o consideră cea mai apropiată de ceea ce au oamenii votat”. Și el îşi continuă ironia: „Va exista o lipsă teribilă de brânză, de electricitate și medicamente vitale, cum ar fi Viagra”. În opinia lui Johnson, sunt inconveniente preferabile unei „supuneri permanente faţă de UE”.
Guvernul May, criticat de cei pro-Brexit pentru întârzierea pregătirii unei ieşiri „fără acord”, este criticat şi de către eurofili deoarece consacră un buget de 4 miliarde de lire sterline (4,4 miliarde de euro) unor pregătiri pe care Polly Toynbee, cronicar la cotidianul „Guardian”, le compară cu o „linie Maginot”. Luni, un exercițiu menit să testeze posibilitatea parcării a patru mii de camioane mari pe aeroportul dezafectat din Manston, lângă portul Ramsgate (Kent, sud-estul Angliei), a eşuat. Doar optzeci și nouă de camioane au răspuns la apelul – plătit – al ministrului Transporturilor, Chris Grayling.
Fluxul este astfel (zece mii de camioane pe zi în Dover) încât, potrivit unui studiu realizat de University College London, ar fi nevoie de șaptezeci de secunde de control suplimentar pentru fiecare camion pentru ca timpul de așteptare să fie… șase zile pentru a trece prin Pas-de-Calais. În urmă cu câteva zile, dl Grayling a declanșat deja critici dure după acordarea unui contract de achiziții publice, pentru a decongestiona Doverul în cazul unui „no deal”, unei companii de feriboturi care nu are nicio navă.
În timp ce Theresa May ar putea fi tentată să amâne și dramatizarea provocată de apropierea datei fatidice de 29 martie, ziua divorțului dintre țara sa și UE, tensiunea ridicată în Marea Britanie de către Brexit, inclusiv posibilitatea unui al doilea referendum, s-a manifestat luni pe College Green, gazonul adiacent Palatului Westminster, unde televiziunile interoghează în mod regulat deputaţii în direct. Vocea Annei Soubry, deputat conservator, anti-Brexit și favorabil unui al doilea referendum, a fost acoperită de strigătele „Soubry, nazista” în direct la BBC și SkyNews. Micul grup de perturbatori, purtând veste galbene după modelul manifestanţilor francezi, a fost identificat ca aparținând extremei drepte.
John Bercow, președintele Camerei Comunelor, a cerut Scotland Yard-ului să consolideze protecția oficialilor aleși. „Să fim clari, aceasta este o formă de fascism”, a declarat crainicul cunoscut pentru felul său deschis de a vorbi, denunțându-i pe aceşti „tovarăși albi care atacă în mod deosebit deputați-femei și pe cei ai unei minorități etnice”.
Incidentul aminteşte dureros de asasinarea deputatului laburist pro-european Jo Cox de către un activist de extrema dreaptă în iunie 2016, cu o săptămână înainte de referendumul Brexit.
