Pe aceeași temă
A fost o vreme, pana de curand, cand aproape ca nici nu puteai pune in aceeasi fraza "America" si "frica", atat pareau de imposibil de asociat cele doua notiuni. America - Statele Unite ca sa fim precisi - erau tara pionieratului si a tuturor indraznelilor, taramul cuceririlor si al temeritatii. De la stiinta la tehnologie si de la arta pana la comportament, tot ce era american venea impachetat intr-un voal de cutezanta. Generatii intregi, pe intreaga planeta, s-au hranit cu o dieta sanatoasa de filme de cowboy, de politisti si de oameni obisnuiti care se lupta cu raul si, cu orice pret - datorita curajului lor - fac ca binele sa invinga. Asa este si firesc, caci cred ca, intr-adevar, traim intr-o lume astfel facuta incat, pana la urma, se face dreptate si dragostea invinge. Depinde, insa, unde opresti filmul, ca sa zic asa: uneori pare ca eroului ii e frica si raul are un avantaj… Iar cum filmul vietii nu dureaza doar doua ore, ci se poate derula pe parcursul mai multor generatii, multi nu apuca sa vada, pana la urma, mult asteptatul final fericit.
Ajungand, ieri, la New York, dupa doi ani de absenta, m-a frapat cum mesajul pericolului iminent isi face, incet-incet, loc in viata cotidiana a orasului. De la intrarea in avion si anuntul capitanului — "Pentru motive de securitate, va rugam sa nu circulati in grup pe culoare" —, pana la anuntul din metrou: "Pentru motive de securitate, rucsacurile si gentile mari pot fi controlate de politie", totul pare sa induca ideea ca trebuie sa te temi. Vad acest mesaj ca fiind de doua ori nociv pentru America. Intai, dintr-o natie de oameni increzatori si optimisti, teama cotidiana risca sa creeze o masa de oameni timorati si suspiciosi. Nu o sa se intample azi sau maine dar, in timp, idea fricii devine ca o picatura chinezeasca — nu are cum sa nu lase urme. Dar mai este un alt aspect, cred eu, si mai pernicios, care se strecoara subtil, ca viermele, in marul rosu: implicit, in mesajul despre iminenta pericolului, mijeste ideea ca altcineva decat noi insine este responsabil pentru binele nostru. Daca pericolul este peste tot si raul poate surprinde oricand, clar, iti trebuie cineva care sa vegheze pentru tine — mai puternic si mai atotstiutor decat tine, cineva caruia ii poti incredinta destinele tale, caci, evident, este animat de bune intentii — adica vrea sa te protejeze.
Dupa mine, pericolul pentru Statele Unite rezida astazi la fel de mult in amenintarea externa, in speta terorista, cat si in cea interna, a transformarii Americii intr-o natie de oameni asistati si dependenti de puterea politica. De unde calitatea principala a americanului de rand era independenta fata de politic si preferinta pentru un stat care isi propune sa "minimizeze suferinta in loc sa maximizeze fericirea" (in minunata expresie a filozofului Karl Popper), astazi vedem, dimpotriva, confortul care vine din faptul ca, spre pilda, politia patruleaza peste tot.
Astfel, un cerc vicios se contureaza lesne: cu cat pericolul e mai prezent, cu atat puterea statului creste si sporesc, de asemenea, ariile in care acesta se manifesta. Dar oare cu folos?.jpg)
Cu cateva nopti in urma, un incident a inchis circulatia in Times Square pentru cateva ore - un biciclist a aruncat o sticla cu explozibil in vitrina biroului de recrutare al armatei americane care se afla chiar acolo, in mijlocul intersectiei. Faptul ca o bransa importanta a NYPD - departamentul politiei din New York - este situata exact alaturi de biroul armatei nu a facut absolut nicio diferenta, raufacatorul a venit si a plecat nestingherit pe bicicleta lui si azi inca politia il cauta cu disperare.
Politia, nici cea newyorkeza, nici cea federala, nici altele, nu o sa poata niciodata nici preveni toate crimele si nici controla intreaga populatie de potentiali infractori. Important este ca americanii sa reuseasca sa impiedice ca politia — ca o metafora a puterii politice si a statului — sa controleze, de fapt, intreaga populatie. Deja se contureaza ideea aceasta prin invazia atat de persistenta a vietii private — cu camere de luat vederi plasate peste tot, fise cu semnalmente, legitimatii, amprente digitale. Nu neg ca pericolul exista si raul este din ce in ce mai prezent in cotidianul american si international — terorismul exista si trebuie eradicat. Dar nu cred ca solutia impotriva raului rezida in control — cred ca preferabil este sa impiedici ca el sa apara din start.
Raul care sapa America nu a izbit-o cand cele doua avioane de la 11 septembrie s-au infipt in Turnurile Gemene de la New York. Atacurile au furnizat, fara intentie, doar un alibi suplimentar. Raul in sine este mai subtil decat atat — el e reprezentat de o notiune veche in batrana Europa, dar relativ noua si funesta in contextul american, si anume, idea ca "scopul scuza mijloacele". La adapostul acestei idei, orice abuz poate fi pus pe socoteala unei bune intentii. Acesta este pericolul — si de asta trebuie sa-i fie Americii teama. Nu atat de teroristi in sine, cat de umbra lunga pe care acestia o astern peste vigilenta de bun-simt care vrea sa nu lasi pe nimeni sa-ti poarte de grija.
Prospetimea exemplului american venea tocmai din atentia sporita acordata mijloacelor, indiferent de scopul ce le justifica. Aduceti-va aminte ca americanii sunt cei care, sub ochii neincrezatori ai lumii, au dat jos un presedinte pentru ca a incalcat acest principiu sfant. Daca americanii nu se seziseaza, mi-e teama pentru pierderea identitatii si a vigorii lor ca popor. Caci daca orice abuz este permis la adapostul scopurilor nobile si daca altul decat tine este imputernicit sa-ti poarte de grija, la ce bun este sa mai ai curaj?!
