Pe aceeași temă
Dincolo de Ucraina, Moscova pare că deschide, fără mari eforturi, un joc și la periferia sudică a Europei, în Grecia. Între timp, Tsipras spune că „Grecia e pregătită să navigheze în ape necunoscute în căutare de noi porturi sigure“.
Saga grecească e departe de a se fi terminat. La jumătatea lui iulie, premierul Alexis Tsipras a reușit să obțină în parlament sprijinul necesar pentru măsurile de austeritate cerute de Troică. I-a ieșit pentru că a avut sprijinul opoziției proeuropene. Urmează însă discuții tehnice dificile cu creditorii. Deja o primă întâlnire cu aceștia, stabilită pentru vineri, a fost amânată câteva zile din motive „tehnice“. Mai mult, chiar presupunând că nu vor exista blocaje majore în negocieri, întregul pachet convenit zilele acestea va trebui să treacă din nou de legislatorii atenieni, până pe 20 august, iar asta în condițiile în care Tsipras se confruntă cu proteste în stradă și cu rebeliune în propriul partid. Cu alte cuvinte, nimeni nu poate spune deocamdată cu certitudine că Grecia va avea voința politică și abilitatea de a duce la bun sfârșit reformele radicale cerute de creditori.
Rusia: beneficiara pe termen lung
Rusia poate face cărțile în Grecia. Sau măcar poate face multe pentru a strica jocurile. Deocamdată, așa cum rezultă din puținele informații care răzbat public pe această temă, pare că preferă să observe de la distanță, să aștepte și, din când în când, să încurajeze flirtul cu guvernul de extremă stânga de la Atena. În acest context s-a încadrat vizita lui Alexis Tsipras la Moscova, propunerea privind trecerea noului gazoduct rusesc prin Grecia și cea ca Atena să se alăture grupului de țări BRICS pentru a beneficia de împrumuturi de la banca grupului în caz de Grexit. Flirtul sau, mai bine spus, cacealmaua este menită să servească ambelor tabere (de la Atena și de la Moscova) în negocierile cu occidentalii. În cazul Greciei, singurul rezultat concret pare a fi unul indirect: convingerea Statelor Unite să pună presiune pe Europa ca să nu permită ieșirea Greciei din zona euro. Presiunea a venit prin intermediul FMI, când instituția a cerut restructurarea datoriei grecești. În rest, miza pe cartea rusească nu i-a adus mare lucru. Europenii nu au fost deocamdată convinși să șteargă o parte din datorii și nu au cedat în privința reformelor dure. Iar din partea Rusiei, Atena nu a văzut deocamdată niciun ban, de vreme ce proiectul energetic este unul pe termen lung, care ar trebui să devină operațional abia prin 2020.
Câștiguri maxime cu eforturi minime
Moscova, pe de altă parte, a avut deja de câștigat și are încă și mai mult de câștigat pe termen lung de pe urma crizei grecești și a flirtului cu Atena. Într-o primă instanță, marchează puncte propagandistice, iar pe termen mediu și lung - politice și geostrategice.
Cu gesturi minime (o felicitare rapidă a Syrizei pentru victoria în alegeri, o invitație la Moscova, câteva promisiuni neangajante), dar având în spate afinități vechi economice, culturale și religioase între Rusia și Grecia, Vladimir Putin a obținut deja sprijinul guvernului atenian pentru respingerea unor sancțiuni mai dure la adresa Moscovei. Important, de vreme ce sancțiunile deja existente sunt valabile până în ianuarie, când Uniunea Europeană ar trebui să le prelungească. Vetoul Greciei va conta și atunci.
Mai mult, din pricina crizei din Grecia, știrile despre Rusia, despre conflictul din Ucraina și apoi despre concluziile anchetei privind prăbușirea avionului Malaysia MH17 în Ucraina (doborât de o rachetă rusească) au dispărut de pe radar, de pe primele pagini ale ziarelor și din prime-time-ul televiziunilor, micșorând astfel presiunea asupra Rusiei.
Federația are însă câștiguri și pe termen mult mai lung, câștiguri de natură geostrategică și ideologică. Criza grecească a corodat mult din construcția politică a UE. Democrațiile din nord s-au ciocnit cu cele din sud și nicicând nu a fost mai clar că uniunea monetară (euro) nu ar fi trebuit creată fără o uniune fiscală (buget comun). Solidaritatea între statele membre nu a fost niciodată la un nivel atât de scăzut. Iar șubrezirea acestei construcții alimentează din plin propaganda Moscovei. De altfel, tot în acest context, al șubrezirii construcției europene, însă de data aceasta din interior, se situează și încurajarea partidelor eurosceptice din Uniune (ultima mare întâlnire a acestora a avut loc la Moscova).
Pentru Atena, câştigul tangibil este legat de promisiunea ca Turkish Stream, gazoductul ce va transporta gazele spre Europa via Turcia, să treacă și prin Grecia. E vorba de un contract de 3-5 miliarde de euro pentru Grecia, care va crea mii de locuri de muncă și va aduce bani din taxele de tranzit. Va mai dura ani însă până când Atena să vadă vreun ban, de vreme ce se estimează că proiectul va fi funcțional undeva în 2019-2020.
După frontul din Est, cel din Sud
Esența și scopul declarat al conflictului din Ucraina a fost blocarea Kievului de a adera la UE, la o construcție pe care Rusia vrea s-o prezinte ca desuetă și pentru care și-a pregătit alternativa: Uniunea Eurasiatică. Premisa sa morală e că UE a abandonat cultura tradițională europeană, că este decadentă și că Rusia, în schimb, este adevărata purtătoare de civilizație.
Rusiei i-a ieșit pentru moment jocul de la periferia estică a Uniunii. Chiar dacă, e adevărat, cei mai mulți dintre ucraineni preferă totuși modelul decandent alternativei oferite de Rusia. Ba chiar sunt dispuși să-și asume riscuri enorme pentru o construcție aflată într-o criză majoră de identitate. Insuficient pentru a impresiona Uniunea. Statele membre refuză să oferă atât Ucrainei, cât și Moldovei perspective clare de aderare la blocul comunitar. O „mână“ câștigată de Rusia.
Acum, Moscova pare că deschide, fără mari eforturi, un joc și la periferia sudică a Europei, în Grecia. Nici nu e nevoie să investească prea mult.
Potrivit ziarului grecesc To Vima, premierul Tsipras i-ar fi cerut lui Vladimir Putin 10 miliarde de euro pentru a avea lichidități în cazul renunțării la euro și tranziția către drahmă. Știrea a fost una „pe surse“, venind din partea unui ziar cu o puternică poziție anti-Syriza. Dar a fost suficient de credibilă în Grecia pentru ca o parte din opoziție să îi ceară premierului de stânga explicații. Deocamdată, informația nu a fost confirmată nici de Kremlin, nici de Atena. A fost însă întărită impresia unui „blat“ între Rusia și Grecia.
De asemenea, informațiile au fost suficient de credibile pentru președintele Consiliului European, Donald Tusk, ca să-i bată obrazul public lui Tsipras și să îl îndemne „să ceară ajutor prietenilor, nu dușmanilor, mai ales atunci când aceștia din urmă sunt incapabili să ajute“.
Rusia nu este incapabilă să ajute. Chiar dacă este într-o situație economică dificilă, nu i-ar fi imposibil să găsească 10 miliarde de euro. În ciuda scăderii prețului la petrol și gaze, are încă rezerve valutare de 360 de miliarde de dolari. Deocamdată însă, nu are de ce să pună la bătaie banii.
Deocamdată, Federația nu simte nevoia să intervină direct. O face pentru moment propagandistic, pentru uz intern. În ultimele săptămâni, mass-media controlate de Kremlin au abundat în comentarii despre colapsul Uniunii Europene și al civilizației occidentale. Mesajul implicit este că apartenența sau apropierea de UE este inutilă, de vreme ce democrația și libertatea nu sunt de fapt decât niște vorbe goale menite a masca ipocrizia, scopul final fiind tot puterea.
În absența unor informații confirmate despre legăturile dintre Tsipras și Kremlin, au apărut mai multe teorii ale conspirației: că Moscova ar fi „vândut“ Grecia liderilor occidentali pentru a permite existența pe mai departe a Eurozonei în actuala sa formă, că Putin ar fi acceptat în secret un împrumut ori că, prin nonintervenția în Grecia, Putin ar fi obținut permisiunea europenilor de a îngheța conflictul din Ucraina. De pe urma zvonisticii, tot Rusia este cea care profită: Federația apare ca un jucător real și de temut în regiune. Nu există informații în sprijinul acestor teorii. Ceea ce nu înseamnă, totuși, că nu există un pericol real.
Pregătirea terenului de joc
Chiar dacă, pentru moment, Vladimir Putin nu intervine direct în joc, Europa are de pierdut enorm geostrategic în fața Rusiei, prin slăbirea legăturilor cu Grecia, așa cum notează Robert Kaplan, de la Center for a New American Security.
Ar putea veni un moment în care Moscova să decidă că e cazul să își joace dur atuurile pe care le are în privința Greciei. Rusia ar putea pune umărul la exacerbarea tensiunilor din interiorul Syriza, în speranța că partidul de la guvernare nu va mai reuși să pună în aplicare condițiile dure necesare pentru a rămâne în Eurozonă. Pentru că, dacă Grecia - din proprie voință sau presată de evenimente - părăsește zona monedei unice, unda de șoc ar putea să îi zdruncine serios economia și administrația. Dar, în egală măsură, va zdruncina Europa. O ieșire a Greciei din Eurozonă ar antrena și o accentuare a diviziunilor din cadrul NATO. Împreună cu ciopârțirea Ucrainei, evenimentele ar șubrezi considerabil poziția geostrategică a Uniunii Europene față de Federația Rusă.
Rusia poate decide, de asemenea, să investească și bani la un moment dar. Nu neapărat să dea bani cu împrumut guvernului elen, ci să profite și să cumpere active grecești importante în momentul în care acestea vor fi privatizate, consolidându-și astfel influența economică în Grecia.
Din punct de vedere militar, Rusia și-ar putea consolida un cap de pod în Grecia, profitând de criză și de bunăvoința Guvernului Tsipras. Și-ar putea aduce navele militare în Grecia, punct strategic în Europa Sud-Estică și în Marea Mediterană. Europei și Americii le va fi greu să țină departe vasele rusești de porturile Greciei, în cazul în care există o invitație explicită. Ar fi o nouă lovitură pentru NATO, după transformarea Crimeei în poligon rusesc și permisiunea acordată Rusiei de un alt stat membru UE cu simpatii prorusești, Cipru, de a-i folosi porturile.
Într-un final, așadar, flirtul Guvernului Tsipras cu Rusia s-ar putea dovedi unul cel puțin păgubos pentru Grecia și pentru restul Europei. Și ar fi ironic ca, după ce istoria i-a oferit Greciei privilegiul să fie ținută departe de Cortina de Fier, să intre acum de bunăvoie în plasa Moscovei.
Ce are de câștigat Grecia, concret (Sursa: Wikistrat)
*Promisiunea ca Turkish Stream, gazoductul ce va transporta gazele spre Europa via Turcia, să treacă și prin Grecia. E vorba de un contract de 3-5 miliarde de euro pentru Grecia, care va crea mii de locuri de muncă și va aduce bani din taxele de tranzit. Va mai dura ani însă până când Atena să vadă vreun ban, de vreme ce se estimează că proiectul va fi funcționale undeva în 2019-2020.
*Premierul Alexis Tsipras a fost primit cu mare fast de liderul de la Kremlin, care i-a lansat invitația ca Grecia să se alăture grupului BRICS și astfel să beneficieze de împrumuturi consistente din partea băncii nou-create a grupului. Banca ar putea să acționeze ca o alternativă pentru FMI și UE.
*O carte de joc, sperietoarea rusească, pentru a pune presiune pe partenerii occidentali îngrijorați deja de agresiunea Rusiei în Est.
