Politica si redistribuirea puterii globale

Nicolae Filipescu | 04.05.2007

Pe aceeași temă

Contrar profetiilor unor analisti, statele-natiuni au ramas unitatile politice principale care, prin politica lor externa, determina evolutia relatiilor internationale si organizarea globala a societatii umane. Diversitatea progresului economic, avansul necrutator al globalizarii si acutizarea incertitudinilor in societatea umana au generat emotii colective puternice, perspective noi si ambitii nationale intense, care afecteaza identitatea populatiilor, genereaza conflicte interne si internationale si influenteaza deciziile guvernantilor. Politicienii vor fi obligati sa ia in consideratie redistribuirea inevitabila a puterii globale si sa-si ajusteze deciziile tinand cont de emergenta noilor centre de putere.

Pentru a elabora o politica externa competenta, liderii statelor au nevoie de acces la informatii utile, de capabilitatea de a face analize rationale si de o cultura politica matura. Ambitiile, pretentiile si atitudinea celorlalte state si, mai ales, a statelor puternice, cu interese majore in regiunea respectiva, au o influenta directa asupra celor care iau decizii de politica externa. Liderii trebuie sa tina cont si de aspiratiile, opiniile si emotiile colective ale populatiilor proprii. In orice sistem social in care autoritatile servesc interesele nationale, guvernantii au nevoie de sustinere politica "acasa". Politicienii tind sa exagereze anumite aspecte politice pe care le considera favorabile si sa ignore informatii reale care le-ar contrazice criteriile decizionale. Perceptiile publicului autohton, formate in parte de promisiunile nerealiste ale politicienilor, ii pot forta pe guvernanti sa ia decizii politice eronate.

In Statele Unite, Canada si Europa, o parte dintre cetateni sunt alarmati de ascendenta altor centre de putere care, in timp, ar putea periclita "civilizatia occidentala". Temandu-se ca vor fi coplesiti de imigranti neasimilabili, vest-europenii se simt timorati de erodarea identitatii nationale. Ei sunt ostili fata de globalizare, care, in perceptia lor, inseamna reducerea salariilor, pierderea slujbelor si eliminarea beneficiilor sociale.

In urma multor esecuri, o mare parte din populatia tarilor musulmane se simte profund umilita. Resentimentele musulmanilor fata de occidentali, considerati responsabili pentru insuccesele proprii, s-au exacerbat pana la nivel de ura. In consecinta, o parte importanta din lumea mahomedana tinde sa se coaguleze in jurul elementelor radicale, sa adopte un fundamentalism religios fanatic si sa considere ca actele detestabile de violenta impotriva civililor sunt justificabile.

Africanii de la sud de Sahara, avand natalitate exuberanta, somaj exorbitant si guvernanti corupti, se zvarcolesc in saracie. Infestati de maladii, invrajbiti de razboaie interminabile si lipsiti de educatie, africanii din sudul continentului au perspective sumbre de redresare.

Incurajate de cresterea economica efervescenta si de succesul reformelor liberalizante, locuitorii din China, India si Asia de Sud-Est manifesta optimism, dinamism si incredere in viitor. Guvernantii respectivi, simtindu-se acceptati de public, aspira sa mentina stabilitatea politica, sa-si consolideze imaginea de sustinatori ai dezvoltarii economice si sa evite temporar conflagratii majore, care le-ar putea periclita legitimitatea. Inevitabil, aceste state vor deveni din ce in ce mai puternice pe arena internationala si vor afecta evolutia geopolitica a omenirii in viitor.

Traumatizata de haosul tranzitiei postcomuniste, populatia Rusiei a acceptat autoritarismul presedintelui Vladimir Putin, in speranta ca tara isi va redobandi statutul de putere globala, ca Rusia isi va ameliora respectabilitatea pe arena internationala si ca Putin, asa cum a promis, va recupera grandoarea din vremea sovietica. Imputerniciti cu veniturile de la exportul de petrol si gaze naturale, liderii de la Kremlin au adoptat o politica externa duplicitara, aroganta si agresiva.

 Tarile din Europa Est-Centrala, scapate relativ recent de comunism si de dominatia Uniunii Sovietice, au ramas suspicioase fata de intentiile Moscovei. Ele inca nu sunt capabile sa renunte la identitatea nationala in favoarea europenismului. Neavand suficienta incredere in capabilitatea militara si inclinatiile politice ale autoritatilor de la Bruxelles fata de Rusia, noile democratii din Europa Est-Centrala sunt convinse ca mentinerea unei aliante speciale cu  NATO si mai ales cu Statele Unite le confera perspective de securitate mai valide.

 America are inca o influenta majora asupra politicii interne si internationale a celorlalte state. Din nefericire, prestigiul Statelor Unite a suferit din cauza politicii neinspirate a Casei Albe din ultimii sase ani. In viitor, rolul de hegemon global al Statelor Unite va fi contestat de alte centre de putere in ascensiune.  Uniunea Europeana si Japonia, aliati traditionali ai Americii, s-au detasat de unele aspecte de politica externa a Washingtonului. De cand a renuntat la socialism, India a progresat economic in mod remarcabil. Aceasta tara democrata, avand aproape un miliard de locuitori, promite sa devina un centru de putere redutabil. Dar cel mai mare rival al Americii si cel mai aprig pretendent la hegemonia mondiala este China.

 

Prestatia Statelor Unite

 

 In urma prabusirii lagarului comunist, Statele Unite au fost principala forta capabila sa mentina ordinea internationala, sa asigure o oarecare stabilitate si sa previna conflagratii militare majore. Din nefericire, aceasta  "Pax americana" a fost viciata de unele decizii neinspirate de politica externa ale guvernantilor actuali de la Washington.

Presedintele George Bush si vicepresedintele Dick Cheney au exploatat resentimentele populatiei americane fata de actele de terorism din septembrie 2001 si au exagerat pericolul terorismului islamic. In decursul primului mandat, administratia Bush-Cheney-Rumsfeld-Rice a adoptat o politica de inducere a fricii, de confruntare militara si de limitare severa a drepturilor cetatenesti, in numele unui "razboi" antiterorist declansat pe motive dubioase. Aceasta politica a avut consecinte defavorabile pentru credibilitatea, prestigiul si postura morala a Statelor Unite.

Razboiul "preventiv" contra Irakului a creat disensiuni majore intre SUA si restul omenirii, a diminuat puterea Washingtonului de a influenta comportamentul altor tari si a polarizat publicul american pana la nivel de incrancenare. Sondajele de opinie au aratat ca majoritatea americanilor dezaproba deciziile guvernamentale in cadrul "razboiului antiterorist".

Alegerile generale din 2004, un fel de referendum asupra razboiului din Irak, au dus la infrangerea electorala a republicanilor in ambele Camere ale Congresului. Motivul principal pentru modul in care populatia a votat nu a fost admiratia pentru Partidul Democrat, ci furia impotriva politicii republicanilor condusi de Bush-Cheney.

In urma alegerilor, presedintele Bush a decis sa tempereze impulsurile "unilateraliste" adoptate in primul mandat, a demis o serie de "neoconservatori" belicosi din administratie si a acordat mai multa consideratie aliatilor traditionali. Modificarile de atitudine adoptate de Bush nu au fost suficiente ca sa dezamorseze polarizarea societatii americane.

O majoritate importanta dintre americani considera ca decizia de a invada Irakul a fost eronata, ca razboiul din Irak a fost daunator in confruntarea cu terorismul international si ca trupele americane trebuie sa se retraga curand din Irak. Aceste "emotii colective" ale populatiei americane nu pot fi ignorate de catre guvernantii actuali decat cu riscul unei infrangeri electorale penibile pentru Partidul Republican in 2008.

 

Ascensiunea Chinei

 

De cand a adoptat principiile economiei liberale, in anii 1980, China a beneficiat de o expansiune economica spectaculoasa. Avand 1,3 miliarde de locuitori, o armata de 2,2 milioane de militari si sute de arme nucleare, China este o putere globala in ascensiune. In acelasi timp, China este perceputa de unele tari vecine si de multe guverne din strainatate ca un colos ambitios, expansionist si periculos, care ameninta ordinea internationala prin exercitarea unor presiuni demografice, economice, militare si politice. Beijingul a declansat o ofensiva diplomatica si economica extrem de agresiva in toate regiunile globului. Chinezii au invadat piata mondiala cu produse ieftine si au acumulat fonduri uriase de valuta straina. Multi analisti sunt convinsi ca, inevitabil, China va devansa Statele Unite in urmatorii 15 ani si va deveni cea mai mare putere globala.

Pentru democratiile liberale, China prezinta o dilema ideologica nelinistitoare. In urma imploziei Uniunii Sovietice, liberalismul democrat parea sa fie singurul model social care sa asigure o dezvoltare economica dinamica, sa creeze prosperitate si sa permita o convietuire pasnica intre state. Adoptand sistemul capitalist, fara sa permita liberalizare politica, liderii comunisti chinezi au oferit un alt model social care poate stimula progresul economic.

Lideri autocrati din Asia, Africa si America Latina incearca sa emuleze "modelul chinez", care le-ar permite sa se perpetueze la putere si sa elimine opozitia politica. Sprijinul economic, politic si comercial acordat de Beijing acestor "confrati" cu ambitii de dictatori are consecinte internationale destabilizante. China a semnat fara preconditii contracte favorabile in valoare de miliarde de dolari cu liderii-tirani din Iran, Myanmar (Burma), Venezuela, Bolivia, Sudan, Angola si Nigeria. Regimul dictatorial din Coreea de Nord nu ar supravietui fara sprijinul chinez.

In cautare de resurse energetice, Beijingul a devenit extrem de agresiv. Importand mari cantitati de hidrocarburi necesare pentru mentinerea expansiunii economice proprii, China ameninta sa destabilizeze piata energetica globala, sa provoace o scumpire prohibitiva a petrolului si gazelor si sa compromita accesul altor importatori.

 

Concluzii

 

Din 1990, Statele Unite au dominat restul omenirii. Multi analisti au conchis ca puterea economica, militara si culturala a Americii ii confera o capabilitate extraordinara ca sa actioneze independent, sa-si impuna vointa asupra altor state si sa moduleze viitorul omenirii dupa cum crede de cuviinta. In realitate, pretentiile de hegemonie, exercitarea agresiva a puterii si aparenta de invincibilitate ale Americii au generat ostilitate, rezistenta si resentimente puternice.

Dominatia globala a Statelor Unite nu va putea fi mentinuta. Cheltuielile militare imense nu pot fi sustinute. Armata americana este extinsa mult peste capabilitatea normala. Tara are datorii externe uriase, o balanta comerciala defavorabila si o concurenta economica acerba din strainatate. Inevitabil, lumea va redeveni "multipolara".

 In baza datelor economice, Statele Unite vor fi obligate sa accepte in "clubul hegemonilor" centrele de putere din China,  Uniunea Europeana, Japonia, India si Rusia. Consecintele politice, economice si militare ale reimpartirii puterii intre state sunt imprevizibile. America va trebui sa renunte la rolul de hegemon unic si sa accepte compromisuri majore. Alte state, constiente de redistribuirea puterii, vor gravita spre noile centre de putere si se vor distanta de aliantele anterioare.

Ascensiunea economica a altor centre de putere va crea instabilitate. Noile puteri, nesatisfacute de ierarhia anterioara, nu vor mai accepta un statut "subordonat". Aliante si parteneriate mai mult sau mai putin "naturale" intre centrele de putere globala pot duce la o configuratie multipolara fluida, plina de rivalitati, suspiciuni si confruntari periculoase. Din nefericire, experienta din trecut sugereaza ca redistribuirea puterii intre state tinde sa creeze conflicte politice si militare. Liderii politici ai statelor-natiuni sunt obligati sa invete din erorile anterioare, sa se adapteze la noua configuratie globala si sa gaseasca modalitati de acomodare care sa evite antagonisme ireconciliabile, tensiuni si conflagratii devastante.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22