Pe aceeași temă
La sfârşitul acestei săptămâni, în Rusia se încheie campania electorală pentru alegerile prezidenţiale programate pentru 4 martie.
Majoritatea sondajelor de opinie îl plasează pe actualul premier, Vladimir Putin, în fruntea preferinţelor electoratului.
A fost o campanie electorală neaşteptat de agitată în Rusia, însă nu datorită candidaţilor, ci a mişcărilor antisistem, care au reuşit să scoată pe străzile şi în pieţele Moscovei şi Petersburgului zeci de mii de oameni, cât n-au putut să adune candidaţii înscrişi în cursa prezidenţială. Principala observaţie a experţilor în evoluţiile din spaţiul rusesc a fost că, pentru prima dată după venirea la putere în anul 2000, împotriva lui Putin se consolidează o mişcare populară autentică, ce invocă valorile democraţiei occidentale. De felul în care Putin va reacţiona va depinde soarta regimului său. Însă majoritatea analiştilor este sceptică în privinţa şanselor ca Putin să iniţieze reforma sistemului politic pe care l-a construit, pentru a răspunde noilor provocări. Cei mai mulţi observatori cred că mişcarea de protest, chiar şi fără un lider omologat, va creşte în intensitate, în următorii ani, şi va apropia sfârşitul regimului Putin.
Nimeni nu se îndoieşte de faptul că Putin va câştiga un nou, al treilea, mandat de preşedinte al Rusiei. În septembrie 2011, când şi-a anunţat candidatura, numărul anilor în care Putin s-ar putea afla la conducerea Rusiei era calculat la 24 (2 mandate de 4 ani, 2000-2008, mandatul lui Dmitri Medvedev pus tot în dreptul lui Putin – 2008-2012, plus alte două mandate de câte 6 ani, după modificarea Constituţiei – 2012-2024), tot atât, cum repede au observat unii comentatori ruşi, cât Nicolae Ceauşescu sau Saddam Hussein. În urma manifestaţiilor de protest – care continuă până astăzi - stârnite de presupuse falsificări ale alegerilor parlamentare de la 4 decembrie 2011, atât comentatorii ruşi, cât şi cei străini au devenit mai puţin generoşi şi-i acordă lui Putin doar 18 ani la cârma ţării, tot atât cât a avut Leonid Brejnev.
Chiar dacă sondajele din Rusia sunt privite cu rezerve, majoritatea experţilor cred că Putin va câştiga alegerile, cel mai probabil chiar din turul I. Programul său electoral risca să treacă neobservat dacă n-ar fi fost îmbrăcat în straie jurnalistice şi dezvoltat sub forma a 6 articole în presa moscovită.
Programul lui Putin conţine 5 capitole: Valorile noastre. Spiritualitatea şi unitatea poporului rus, O viaţă destoinică, O economie puternică – o Rusie puternică, Putere eficientă sub controlul poporului şi O Rusie puternică într-o lume complicată. Programul confirmă că Putin va continua proiectele începute în primele mandate, reformele sociale, economice, politice. În politica externă, o direcţie principală de acţiune va rămâne fostul spaţiu sovietic, unde se prevede continuarea proceselor de integrare a Uniunii Vamale Rusia-Belarus-Kazahstan şi a spaţiului economic unic. Programul lui Putin confirmă intenţia de înfiinţare a Uniunii Euro-Asiatice în 2015. Vladimir Putin este gata să continue cooperarea cu Occidentul, care însă trebuie să respecte interesele Rusiei. „Depinde doar de noi cum vom răspunde provocărilor de azi şi cum vom folosi şansa noastră pentru a ne întări pe noi şi poziţia noastră într-o lume care se schimbă în mare viteză.“ Pentru ca autoritatea Rusiei să nu fie ştirbită, iar interesele ei să nu sufere, Putin preconizează lansarea unui amplu proiect pe 10 ani de modernizare a tehnicii de luptă. Proiectul este dezvoltat într-un articol publicat, nu întâmplător, chiar în oficiosul guvernului Rossiskaia gazeta. Până în 2022, în arsenalul forţelor militare ruseşti vor intra 400 de rachete balistice intercontinentale, 100 de aparate cosmice militare, 600 de avioane, inclusive avioane de vânătoare din generaţia a cincea, 1.000 de elicoptere, unităţi de rachete S–400, Viteaz’ şi Iskander–M, peste 2.300 de tancuri, 17.000 de automobile militare etc. Mai mulţi analişti ruşi, preluaţi de presa moscovită, după ce au citit acest articol, s-au întrebat dacă nu cumva Rusia se pregăteşte de război. Altfel, la ce bun să cheltuie aproape 800 de miliarde de dolari pentru înarmare?!
Toate sondajele date publicităţii îl plasează pe Putin pe primul loc în preferinţele electoratului, cu scoruri între 48 şi 58%. Potrivit aceloraşi sondaje, pe poziţia a doua, figurează liderul comuniştilor, Ghennadi Ziuganov (între 8 şi 15%), urmat de ultranaţionalistul Vladimir Jirinovski, Mihail Prohorov şi Serghei Mironov. Nici programul electoral al lui Ziuganov n-a suferit prea multe ajustări sub presiunea anilor. Liderul comunist deplânge inegalitatea socială colosală, catastrofa demografică, prăbuşirea economică, degradarea spirituală etc. În privinţa soluţiilor, Ziuganov este previzibil, propunând naţionalizarea resurselor naturale, a sistemului bancar, a transportului feroviar etc., naţionalizări care – spune el - vor afecta un număr restrâns de persoane, dar de pe urma cărora ar avea de câştigat 99% din populaţia Rusiei.
Ceva aer proaspăt în această campanie electorală a adus Prohorov, de 47 de ani, aşezat de Forbes pe locul 3 în clasamentul miliardarilor ruşi, cu o avere de 18 miliarde de dolari. Cu mai mult entuziasm ar fi fost salutată prezenţa liberalului Grigori Iavlinski în campania electorală, însă Comisia Electorală Centrală şi apoi Curtea Supremă i-au refuzat înregistrarea candidaturii. //
