RusiaOamenii presedintelui (I)

La sfarsitul mandatului lui Boris Eltin (1991-1999), sfera puterii in Rusia se rezuma la un mic grup compus din apropiatii presedintelui si din cativa oligarhi pe care verva populara il botezase in mod ironic "Familia". Venirea la putere a lui Vladimir Putin acum sapte ani a dat la iveala o noua casta de conducatori: silovikii, adica "oamenii in uniforma"1. Aceste personaje care provin in cea mai mare parte din KGB si din urmasul acestuia, FSB (Serviciul Federal de Securitate) - ca si presedintele, care a lucrat in structurile lui timp de 17 ani - se regasesc astazi in cele mai inalte esaloane ale puterii: administratia prezidentiala, guvern, regiuni. Mai nou, au inceput sa-si imparta cele mai rentabile sectoare ale economiei.

Sociologul Olga Kristanovskaia este de parere ca in curriculum vitae a trei sferturi dintre membrii actuali ai elitei apar urmele unei prezente in "organe" (KGB, FSB, SVR sau GRU). Concluzia acestei cunoscute cercetatoare este categorica: Rusia a devenit o "militarocratie". Pe vremea lui Mihail Gorbaciov, ponderea in aparatul de stat a functionarilor "cu epoleti" - proveniti din KGB, din Armata, din Politie sau din Parchet - era de 4,8%; astazi, ei ar reprezenta… 78%! Apartenenta la servicii nu este intotdeauna mentionata explicit in biografiile oficiale.

In cele mai multe cazuri, acesti ofiteri functionari raman "membri ai rezervei active". Ceea ce le da dreptul sa-si incaseze solda. "Singura diferenta fata de colegii lor este ca au obligatia sa intocmeasca in fiecare luna rapoarte pentru societatea-mama. Ei sunt ochiul si urechea stapanului", subliniaza Olga Kristanovskaia.

Mandru de trecutul lui de locotenent-colonel KGB pe vremea Razboiului Rece, Vladimir Putin nu pierde nici o ocazie sa consolideze prestigiul fostului sau patron. La scurt timp dupa ce a fost ales, a ordonat sa se puna pe zidul de la Lubianka, sediul serviciilor, o placa in memoria lui Iuri Andropov, fostul sef al institutiei care, pentru scurt timp, a fost si numarul 1 sovietic (din noiembrie 1982 pana la moartea sa survenita in februarie 1984).

Ineficacitate si coruptie

In ciuda unor eforturi considerabile, imaginea unui FSB campion al luptei pentru restabilirea ordinii si a disciplinei ramanea prea putin credibila. Rusii nu au nici o incredere in institutiile lor, iar serviciile nu fac nicidecum exceptie2. In septembrie 2006, mai multi responsabili ai FSB - printre care trei generali: Serghei Sisin, Vladimir Anisimov si Alexandr Kupriajkin - au fost nevoiti sa demisioneze in urma descoperirii unei intinse retele de contrabanda in interiorul careia actionau mana in mana reprezentanti ai serviciilor, ai vamilor si ai societatilor de import de mobila (Tri Kita, Grand, Liga-Mars). Afacerea avea oarecare vechime, de vreme ce se infiripase in 2000. Atunci, Pavel Zaitev, un inspector de politie constiincios, stabilise ca ofiteri din sistemul vamal si din FSB se aflau in miezul unui important trafic de mobila… dar si de arme si de produse petroliere. Tranzactiile insumau sute de mii de dolari. Foarte curand, perseverenta inspectorului Zaitev i-a atras cele mai mari neplaceri. Parchetul i-a retras ancheta, care a fost clasata fara urmari in 2002, dupa care, in noiembrie 2003, l-a condamnat la doi ani de inchisoare cu suspendarea pedepsei pentru "abuz de putere". Si totusi, fata de altii, soarta a fost milostiva cu el: ziaristul si deputatul din Duma Iuri Scekoscikin, care condusese o ancheta parlamentara legata de scandalul respectiv, a murit de o "megaalergie" la patru saptamani dupa ce publicase un articol fulminant pe aceasta tema, iar unul dintre martorii principali, militarul Serghei Pereverzev, grav ranit intr-un accident rutier in ajunul audierii sale de catre comisia de ancheta, a fost asasinat in camera lui de spital.

Numai ca, in iunie 2006, scandalul revine in actualitate. Proprietarii societatilor importatoare de mobile sunt arestati. Fara mare convingere, se face oarecare "curatenie" printre ofiterii vamali si cei de la FSB, cativa dintre ei sunt trecuti pe linie moarta trei luni mai tarziu fara sa se fi retinut nici o invinuire impotriva lor. Protagonistul cel mai proeminent, generalul Iuri Zaostrovtev - al carui tata, la randu-i general FSB, era insarcinat cu securitatea depozitelor de mobila - iesise deja din joc. In 2004, el isi parasise discret postul de director adjunct al FSB si fusese cooptat in consiliul de administratie al Bancii de Comert Exterior (Vnestorgbank)3. Episodul este cum nu se poate mai graitor in ce priveste integritatea "incoruptibililor cekisti" si mijloacele pe care sunt dispusi sa le puna in miscare pentru a scapa de orice raspundere penala…

Asasinarea ziaristei Anna Politkovskaia, impuscata la 7 octombrie 2006 in blocul in care locuia la Moscova, si, o luna mai tarziu, moartea fostului agent FSB Alexandr Litvinenko intr-un spital din Londra in urma unei contaminari radioactive nu erau de natura sa sporeasca prestigiul serviciilor.

Conform anchetei desfasurate in Rusia, Politkovskaia, critic inversunat al lui Vladimir Putin, era indeaproape supravegheata de FSB in momentul in care a fost ucisa. Pista FSB apare cu claritate si in afacerea Litvinenko, deoarece unul dintre principalii suspecti audiati la Moscova de Scotland Yard, omul de afaceri Andrei Lugovoi, provenea din aceasta structura. Mai putin mediatizata in Occident, moartea suspecta, la 24 septembrie 2004, a lui Roman Tepov, fost bodyguard al presedintelui, decedat in spital dupa ingerarea unei materii radioactive, nu a fost elucidata nici pana azi4. Ancheta asupra asasinarii generalului FSB Iuri Trofimov5 - fostul superior ierarhic al lui Alexandr Litvinenko -, impuscat in fata domiciliului sau de oameni mascati, la 10 aprilie 2005, a ramas in coada de peste.

Opinia publica este blazata in privinta impunitatii de care se bucura autorii acestor crime. Conform unui sondaj efectuat in ianuarie 2007 de Centrul de Studierea Opiniei Publice "Iuri Levada", 59% din persoanele intervievate considera ca nici cei responsabili de asasinarea Annei Politkovskaia si nici cei vinovati de otravirea lui Alexandr Litvinenko nu vor fi gasiti vreodata. Pe de alta parte, serviciile s-au dovedit incapabile sa preintampine luarea de ostatici de la Teatrul Dubrovka in octombrie 2002 sau pe cea de la scoala din Beslan, in Osetia de Nord, in septembrie 2004. In ambele cazuri, asalturile FSB - de o inspaimantatoare brutalitate - au dus la moartea a sute de persoane.

Sa ne mai miram ca FSB tine cu tot dinadinsul sa-si retuseze imaginea? In fiecare an, telespectatorii rusi sunt copios tinuti la curent cu performantele sportive ale sefului institutiei, Nicolai Patrusev. In 2004, el a fost filmat in timp ce, inconjurat de un grup de ofiteri, infigea drapelul rusesc pe banchiza de la Polul Nord. In ianuarie 2006 a recidivat, de data aceasta la Polul Sud. Canalele de televiziune au fixat indelung imaginea generalului Patrusev care ii telefona lui Vladimir Putin pentru a-i ura un "Craciun Fericit!" pe stil vechi, dar au avut grija sa nu spuna ca patronul FSB telefona de la statia americana Amundsen-Scott, unde el si oamenii lui asteptau sa treaca o furtuna de zapada. "Drapelul rusesc la Polul Sud este inca un pas spre restaurarea statutului de superputere a Rusiei", trambitau prezentatorii de la diferitele televiziuni…

Niciodata puterea serviciilor nu a fost atat de mare. Ea o intrece cu mult pe aceea a KGB-ului, de vreme ce FSB a pus mana pe sectoarele strategice ale economiei. Cadrele ei, prezente la toate esaloanele societatii ruse, nu au aparut pe scena publica decat odata cu venirea la putere a lui Vladimir Putin, dar reabilitarea lor s-a petrecut cu mult inainte de anul 2000. In 1997, cand anturajul lui Boris Eltin incepuse sa-i caute acestuia un succesor, "Familia" s-a orientat spre servicii din care a selectionat patru prim-ministri: Serghei Kirienko (care nu si-a aratat niciodata carnetul, dar despre care majoritatea analistilor considera ca a apartinut "organelor"), Evgheni Primakov, Serghei Stepasin si Vladimir Putin.

 In momentul in care a fost propulsat in fruntea guvernului, in august 1999, Putin, considerat ca un functionar ascultator, parea cel mai bun garant al perenitatii sistemului instaurat de predecesorul sau. De cum si-a preluat insa functia de presedinte, in martie 2000, noul stapan de la Kremlin, ca un bun etatist preocupat de gloria nationala, a dovedit ca nu are decat o idee: sa starpeasca puterea oligarhilor. Din cei "sapte bancheri" care vegheau la destinul tarii din 1996, doar doi - Mihail Fridman si Vladimir Potanin - au fost lasati sa-si continue activitatea sub Putin. Ceilalti au avut de ales intre exil si inchisoare6.

Mai mult decat niste simpli oameni de afaceri, oligarhii clanului Eltin erau intrinsec legati de puterea politica. Peste tot - la Kremlin, in Duma, in "organe" sau in administratiile regionale - erau la ei acasa. Fara a mai socoti puternicele servicii de informatii pe care si le constituisera si pe care noul conducator le privea ca pe o amenintare suplimentara.

1. Siloviki - de la cuvantul rus sila (putere) - sunt reprezentantii ministerelor si administratiilor puterilor publice (Internele, Apararea, Securitatea).

2. Potrivit unui sondaj realizat in septembrie 2006 de centrul Levada, 72% dintre respondenti nu au nici o incredere in politia rusa, iar 47% nu au incredere in serviciile de securitate.

3. Numele generalului Zaostrovtev, responsabil cu securitatea economica in FSB, fusese permanent citat in presa in legatura cu acest scandal, avand in vedere ca tatal lui era insarcinat cu securitatea depozitelor incriminate. In interiorul FSB se dadea o lupta intre cei interesati ca scandalul sa devina public si cei care ar fi preferat sa-l musamalizeze. Oricum, aceste acte de contrabanda erau cunoscute

inca din 1998. Intr-una dintre cartile sale, Alexandr Litvinenko povesteste cum, pe vremea aceea, i-a inmanat personal lui Vladimir Putin (pe atunci seful FSB) un dosar compromitator pe aceasta tema. Iuri Scekocikin, deputatul asasinat, lucra si el la acest caz cand a fost asasinat

in iulie 2003. In 2004, generalul Zaostrovtev este promovat si trece de la FSB la Banca de Comert Exterior (Vnestorgbank), unde lucreaza si in ziua de azi.

4. La 24 septembrie 2004, Roman Tepov, 42 de ani, director la Baltik-Eskort, o societate privata din Sankt-Petersburg insarcinata cu protectia personalitatilor, moare, victima a unor simptome asemanatoare cu cele ale lui Alexandr Litvinenko (caderea parului, pierdere in greutate, disfunctia organelor vitale), dupa ce a ingerat o substanta radioactiva, conform spuselor medicilor. Substanta nu a fost niciodata identificata. Roman Tepov, care lucrase la Ministerul de Interne, se ocupase la sfarsitul anilor 1990, prin intermediul lui Baltik-Eskort, de protectia primarului fostei capitale imperiale, Anatoli Sobceak, si, intre altele, de aceea a adjunctului sau, Vladimir Putin.

5. La 10 aprilie 2005, persoane mascate il impusca pe generalul-colonel FSB la pensie Anatoli Trofimov in momentul cand acesta isi parca jeep-ul in fata domiciliului sau din Moscova. Sfartecata de gloante pe cand incerca sa fuga, tanara lui sotie va deceda la spital. Nu este crutata decat fetita lor, in varsta de 4 ani. Asasinii nu au fost gasiti nici pana in ziua de azi. Presa a sustinut ca generalul avea interese in diverse societati specializate in securitate. Director adjunct al FSB la sfarsitul anilor 1990, el a condus serviciile de securitate pentru regiunea Moscova din 1996 pana in 1997. Era unul din superiorii ierarhici ai lui Alexandr Litvinenko, pe atunci locotenent-colonel in FSB. In perioada sovietica fusese, intre altele, unul dintre anchetatorii KGB insarcinat cu interogatoriile lui Serghei Kovalev.

6. Alexandr Smolenski, a carui banca SBS Agro a pierit in dezastrul financiar din 1998, s-a retras din afaceri si traieste in Austria. Vladimir Vinogradov si-a pierdut banca Inkombank, care a fost falimentata; el si-a pastrat totusi niste actiuni intr-o companie de leasing. Boris Berezovski traieste in Marea Britanie, Vladimir Gussinski s-a stabilit in Israel. Mihail Hodorkovski ispaseste o condamnare de opt ani intr-un centru de detentie de la frontiera cu China pentru "escrocherie" si "frauda fiscala".

(Continuare in numarul urmator)

 Adaptare dupa  Politique Internationale (nr. 115, primavara 2007) de Luminita Braileanu