Pe aceeași temă
Instaurarea verticalei puterii
Pentru a-si realiza proiectul de restaurare a puterii de stat, Vladimir Putin avea nevoie de o echipa. Adept al "verticalei puterii", el a refacut piramida ierarhica în vigoare pe vremea tarilor si a sovietelor: un presedinte care personifica temeinic autoritatea; în spatele lui, un soi de Politburo; în sfârsit, o cohorta de nomenclaturisti numiti de sus. Începând din 2004, guvernatorii regiunilor nu mai sunt alesi. Mentinerea lor în functie depinde exclusiv de bunul plac al stapânului de la Kremlin. Pot fi înlocuiti în orice moment, mai cu seama daca nu sunt membri ai clanului oamenilor în uniforma si, cu precadere, daca regiunea pe care o conduc are o importanta strategica. Astfel, Alexei Barinov, fost cadru de conducere la Lukoil, care se ocupa de regiunea Iamalo-Nenets cu un subsol bogat în gaze si în petrol, a fost demis în urma unor acuzatii de coruptie reactivate în primavara lui 2006. În locul sau, presedintele l-a numit imediat pe Valeri Potapenko, fost ofiter KGB.
Aratati cu degetul în momentul prabusirii URSS, acum saisprezece ani, cekistii au revenit în forta. Ei constituie o retea de putere pe care rusii au numit-o "Corporatia Putin". Membrii acestei retele întretin relatii de afaceri, de familie, de ierarhie. Este un univers închis în care frontierele între administratia prezidentiala, guvernul, statul-major, marile grupuri energetice, feudele locale si serviciile secrete se estompeaza. Un univers condus dupa doua principii: loialitatea fata de Vladimir Putin si credinta în necesitatea mentinerii suprematiei statului în domeniul economic1.
În ultimii trei ani, acesti noi "boieri" si-au facut loc în lumea afacerilor. Au fost propulsati la pârghiile de comanda din sectorul energetic; conduc întreprinderile-cheie ale complexului militaro-industrial; controleaza bogatiile renationalizate. Cooptati în urma recomandarii directe a Kremlinului, silovikii prezideaza consiliile de administratie ale marilor companii din sectorul public. Spre deosebire însa de oligarhii anilor 1990, nu sunt proprietarii societatilor pe care le conduc. Simpli "reprezentanti ai intereselor statului în întreprinderile din sectorul public", dupa Vladimir Putin, se presupune ca ei actioneaza în interesul tarii. Ei nu poseda, ei gestioneaza.
Ce trebuie înteles însa este ca, într-o tara ca Rusia, unde notiunea de proprietate a fot întotdeauna indisociabil legata de stat (sau de tar), este infinit mai important sa gestionezi decât sa posezi. Ieri - boierii si chiaburii, azi - oligarhii - toti au platit un greu tribut pentru ca nu au înteles ca statul (sau tarul) puteau în orice clipa sa le ia înapoi ce le dadusera. NEP-ul, inventat de Lenin pentru a relansa o economie ruinata de revolutie si de razboiul civil, i-a favorizat pe chiaburi dupa care i-a "eliminat drept clasa", în termenii jargonului bolsevic. Un concept disloca un altul si astfel a fost creat cel de "deschiaburire" (raskulacivanie).
Nu s-a întrebuintat termenul de "dezoligarhizare", dar baronii din industrie care doresc sa faca afaceri în continuare au trebuit sa se plece în fata Kremlinului. Lectia este limpede: o pozitie economica oricât de puternica nu înseamna nimic fara puterea politica. Dupa haosul din anii 1990, sectoarele sensibile ale economiei - resursele naturale, aeronautica, bancile - au fost încredintate unor mâini mai sigure. La vârful piramidei, un cerc restrâns de vreo zece persoane si-a împartit "bijuteriile coroanei". Cele doua criterii care conteaza la numirea în functii sunt sa fi lucrat în KGB sau sa-l fi cunoscut pe presedinte pe vremea când lucra la primaria din Sankt-Petersburg.
Trei cercuri în jurul lui Putin
Oameni din umbra prin excelenta, Victor Ivanov si Igor Secin fac parte din primul cerc. Prin functiile pe care le ocupa în administatia prezidentiala, ei se bucura de un privilegiu rar: "accesul la corp" (dostup k telu) cum se spune pe-aici, adica de posibilitatea de a vorbi direct cu presedintele. Victor Ivanov, care l-a recrutat odinioara pe Vladimir Putin pentru KGB, este secretarul general adjunct al administratiei prezidentiale; el controleaza în special Almaz Antei, întreprinderea care fabrica rachetele S-300 si livreaza în cincizeci de tari (dintre care China, India, Iran, dar si Grecia) sisteme de aparare aeriana. General-colonel în KGB, ofiter în rezerva în FSB, acest fost luptator în Afganistan este cel mai discret dintre consilieri.
Igor Secin, egalul sau în administratia prezidentiala, este seful consiliului de administratie al Rosneft, a doua mare întreprindere petroliera din tara dupa Lukoil. Interpret militar în Mozambic în anii 1970, el a lucrat, ca si Victor Ivanov, cu Vladimir Putin la primaria din Sankt-Petersburg dupa prabusirea URSS si a fost unul dintre primii membri ai clanului petersburghezilor care s-a alaturat mentorului sau la putin timp dupa "marele salt" al acestuia la Kemlin în 19972. În 2004, când este propulsat în fruntea consiliului de administratie al Rosneft, compania ocupa doar al saselea loc în Rusia. Dupa ce îsi anexeaza Iuganskneftegaz - cea mai mare unitate de productie a lui Yukos falimentata din ordinul Kremlinului în 2003 - Rosneft ajunge pe locul doi. Punerea ei în valoare devine o adevarata afacere de clan. În septembrie 2006, Igor Secin îl cheama lânga el pe Andrei Patrusev, fiul sefului FSB Nicolai Patrusev, si îl face consilierul sau. Tânarul Patrusev are 25 de ani si si-a facut ucenicia la FSB, unde se ocupa de supravegherea sectorului petrolier. Repartizat în rezerva activa a serviciilor de securitate, va continua sa întocmeasca rapoarte pentru locul sau de bastina si dupa ce va începe sa lucreze la Rosneft.
În al doilea cerc, cel al oamenilor de încredere, Serghei Cemezov ocupa un loc strategic. Fost colaborator al KGB, el se afla în post la Dresda la vremea când Putin era agent de informatii în RDG. Fostul sau coleg nu l-a uitat si în 2006 l-a înscaunat la directia Rosoboronexport. Aceasta agentie care detine monopolul exportului de arme aduce în fiecare an la buget în jur de sapte miliarde de dolari. Dar ea nu este singura care solicita atentia patronului: Serghei Cemezov mai gestioneaza si Avisma, cel mai mare producator de titan din lume.
Alt cekist din Sankt-Petersburg, Victor Cerkesov, se numara printre apropiatii presedintelui. Intrat în KGB la 25 de ani, în 1975, s-a ilustrat la început în hartuirea disidentilor. Între 1992 si 1995 conduce FSB-ul din fosta capitala imperiala si în aceasta calitate este în contact permanent cu primaria. Dupa alegerea lui Vladimir Putin este avansat, devine general-colonel si este numit superprefect pentru regiunea de nord-vest. Din 2003 supervizeaza serviciul însarcinat cu combaterea traficului de stupefiante plasat sub autoritatea directa a presedintelui.
Membru al celui de al treilea cerc, al "prietenilor de la casa de vacanta"3, Vladimir Iakunin este cel mai enigmatic dintre toti. Acest "cekist ortodox" apare regulat în public alaturi de Vladimir Putin când acesta participa la slujbele ortodoxe. Responsabilitatile pe care si le asuma în cadrul Asociatiei Sfântului Apostol Andrei, fundatia religioasa pe care o conduce, îi confera o adevarata baza populara. Presedinte al Societatii Cailor Ferate Rusesti din 2005, acest fost cadru al ministerului sovietic al Comertului exterior, cu siguranta afiliat "organelor", apare ca un candidat din umbra care nu trebuie trecut cu vederea în perspectiva alegerilor prezidentiale din martie 2008. O data care, cum usor se poate banui, este deja pe toate buzele…
1. Dupa arestarea, în 2003, a lui Mihail Hodorkovski, patronul Yukos - din care cele mai profitabile parti au fost înghitite de întreprinderea de stat Rosneft - dominatia statului asupra economiei a continuat sa creasca. În urma achizitionarii Sibneft de catre Gazprom în septembrie 2005, statul controleaza un sfert din productia de petrol. Interesul statului s-a îndreptat si spre alte sectoare. Astfel, EES (producatoare de electricitate) a achizitionat 30% din actiunile întreprinderii de turbine Silovye Machinî. Gazprom a devenit actionar majoritar al lui OMZ (constructii de masini) si detine Atomstroiexport (centralele nucleare). Rosoboronexport, care gestioneaza comertul cu armament, a achizitionat Avtovaz, constructor de automobile si VSMPO-Avisma - leaderul mondial de producere a titanului.
2. În iunie 1996, primarul Sankt-Petersburgului si mentorul lui Vladimir Putin, Anatoli Sobceak, pierde alegerile municipale si este anchetat în legatura cu fapte de coruptie. În mod ciudat, prabusirea lui Sobceak accelereaza ascensiunea adjunctului sau Vladimir Putin. La sfârsitul lui 1996, el este chemat la Moscova de liberalul Anatoli Ciubais, pe vremea aceea seful administratiei prezidentiale. Timp de opt luni de zile lucreaza la Directia pentru afacerile presedintelui care gestioneaza bunuri imobiliare. Primeste sarcina sa inventarieze toate bunurile Directiei din strainatate. În martie 1997, este numit numarul doi al administratiei prezidentiale si devine seful Directiei de control. Oficial, acest departament are datoria sa vegheze la buna aplicare a decretelor presedintelui; în realitate, el se ocupa de demascarea coruptiei în regiunile Rusiei în scopul constituirii de dosare ale anumitor guvernatori de provincii.
3. Vladimir Putin poseda o resedinta secundara (o casa de vacanta - datcha) lânga lacul Komsomolskie din împrejurimile Sank-Petersburgului. În 1996, împreuna cu vecinii, a înfiintat o cooperativa de proprietari-utilizatori. Printre asociatii presedintelui din aceasta cooperativa figureaza Vladimir Iakunin, dar si furnizorul de petrol Ghenadi Timcenko sau actualul ministru al Educatiei, Andrei Fursenko.
(Continuare in numarul urmator)
Adaptare dupa Politique Internationale (nr. 115, primavara 2007) de Luminita Braileanu
