Scenarii de sezon pentru Ucraina

Armistițiul de la Minsk (5 septembrie) a permis desfășurarea alegerilor parlamentare în Ucraina (26 octombrie) și a celor „prezidențiale“ în republicile populare separatiste (2 noiembrie). Odată alegerile încheiate, părțile se pregătesc să reia luptele.

O confirmare a escaladării tensiunilor este dată de pătrunderea dinspre Rusia către estul Ucrainei, în regiunile separatiste, a unor noi tranșe de armament greu, mu­ni­ție, militari ruși (sub formă de mercenari, voluntari sau armată regulată), blindate, camioane grele. Toate aces­te mișcări de forțe militare au fost amănunțit do­cu­men­tate de instituțiile de la Kiev, de OSCE, de NATO. Ca de fiecare dată, Rusia a negat.

Întrebarea la care analiștii caută răspuns este ce ur­mă­rește Kremlinul prin consolidarea ca­pa­ci­tăților militare ale separatiștilor din Don­bass, tocmai acum, în prag de iarnă.

Ca să deslușim intențiile Rusiei, trebuie să analizăm scenariile în limitele cărora ar pu­tea evolua conflictul: 1) consolidarea po­zițiilor Rusiei pentru viitoare negocieri di­plomatice la care s-ar putea identifica o so­luție pentru ieșirea din criză; 2) o în­ghe­țare a conflictului din estul Ucrainei, în condițiile în care niciuna dintre părți nu acceptă concesii, ceea ce face ca spectrul reluării operațiunilor militare să planeze amenințător; 3) un război între Rusia și Oc­cident, prin intermediul pionilor din re­giune - de o parte, separatiștii sprijiniți de Putin, de cealaltă parte, autoritățile ucrai­nene, susținute de vestici. Ar fi un con­flict local, de tipul celor înregistrate în vremea Războiului Rece.

Pentru acest din urmă scenariu, chiar pen­tru „războiul total“, Ucraina ar fi pre­gă­tită, a declarat recent președintele Petro Po­roșenko. Analiștii militari ucraineni și unii experți occidentali cred că obiectivul mi­litar al Rusiei este câștigarea unui co­ridor terestru către peninsula Crimeea, pen­tru a putea aproviziona provincia re­cent anexată cu apă, elec­tricitate, diverse produse.

Potrivit observatorilor, nu­mărul militarilor din Don­bass pe care Rusia i-ar pu­tea implica în această ope­rațiune este de maximum 45.000, dintre care 15.000 sunt din armata rusă, uni­tăți regulate, bine antre­na­te; alți 10.000 sunt in­sur­genți locali, iar ultimii 20.000 sunt mercenari ruși, voluntari, ca­zaci de pe Don, conduși de Nikolai Ko­zi­țîn. Pentru a cuceri culoarul către Cri­meea, rușii trebuie să ocupe Mariupol, mo­tiv pentru care au format deja grupuri de asalt, dintre care cel mai important este la Novoazovsk.

Orașul Mariupol este cheia către Crimeea. Responsabil cu apărarea lui este Andrei Bilețki, comandantul batalionului Azov al Gărzii Naționale, care crede că rușii vor încerca să repete scenariul din august, de la Ilovaisk.

Pentru traseul Mariupol-Melitopol-Ciun­gar-Crimeea, care are mai bine de 300 de km lungine, rușii n-au suficiente trupe în acest moment. Dacă-i adăugăm și pe cei 20.000 de militari ruși din Crimeea, care pot forma desantul din Berdiansk și Pri­morsk, numărul este oricum prea mic. Co­ridorul pe uscat are nevoie de 30-35.000 de militari, pentru că trupele din Donețk și Lugansk vor trebui să asigure blocada ora­șului-port Mariupol. Chiar dacă s-ar săpa acest culoar pe uscat, pe litoralul Mă­rii de Azov, de la granița Rusiei până în Crimeea, pentru apărarea celor peste 300 de km, rușii ar avea nevoie de mai multe trupe. Ca acest traseu să fie ferit de ar­ti­leria grea ucraineană, rușii ar trebui să îm­pingă linia de apărare la cel puțin 50 de km înspre nord, pe care ar trebui să des­fășoare un număr mare de soldați, de teh­ni­că de luptă, de muniție. Pe care, în acest moment, Rusia nu le are. Pentru ca scenariul coridorului crimeean să fie nu doar posibil, ci și probabil, Moscova are ne­voie de un număr mai mare de militari, între 120.000 și 150.000 de oameni.

Mai mult decât atât, dacă Rusia va forța cu­cerirea unui coridor terestru, un război deschis între Moscova și Kiev va fi im­po­sibil de evitat. Pe de o parte, Kremlinul nu știe care va fi reacția internațională, în condițiile în care este amenințat de noi sancțiuni economice. Pe de altă parte, ni­meni nu-i poate garanta Moscovei suc­ce­sul operațiunii militare. Un teritoriu atât de întins, în condițiile unui război des­chis, este greu de controlat. Șansele iz­buc­nirii unui război de partizani, care poate genera pierderi umane consistente în rândul armatei ruse, sunt considerabile.

Deci speculațiile unor observatori militari ca­re afirmă că suplimentarea de trupe, teh­nică de luptă și muniție în Donbass pre­gătește o ofensivă pentru cucerirea co­ri­dorului care să lege Rusia pe uscat cu Cri­meea nu au un fundament solid. Atunci, ce vrea Rusia? De ce și-a consolidat baza militară din Donbass?

Vladimir Putin se folosește de acest con­flict cu Ucraina pentru a deveni prin­ci­pa­lul oponent al NATO, al SUA, al Oc­ci­dentului. Realitatea însă, la o analiză apli­cată, demonstrează că Rusia n-are cum să reziste pe termen lung unei astfel de com­pe­tiții. În domeniul militar, cheltuielile Ru­siei reprezintă doar 8% din bugetul Ali­anței Nord-Atlantice. Rusia nu e URSS, iar armata rusă de astăzi nu mai e Armata Roșie. Cum nici Putin nu mai are influența lui Stalin sau măcar pe cea a lui Brejnev în lu­me. Pozițiile de negociere ale Rusiei slă­besc pe zi ce trece din cauza sancțiunilor. Deci, este vital ca Putin să grăbească o so­luționare a conflictului. Astfel, con­so­li­da­rea prezenței militare ruse din Donbass, acum, în ajunul iernii, pregătește nu ofen­siva în direcția Crimeea, ci negocieri di­plo­matice care să ducă la o soluție în criza din Ucraina.