Pe aceeași temă
Ca pe niște oști, privindu-se pe sub chiverele de oțel, așteptând să răsune goarnele și să bată tobele – așa ne-am obișnuit să ni se arate câmpul de luptă. Dar în loc de o geometrie clară a combatanților, vezi linii de bătaie diluate, întrerupte, ușor de confundat. Vezi mărăcinișul năpădind tunurile care-și străluceau, cândva, vopseaua proaspătă în lumina amiezii și un gri murdar răspândit peste tot. Dar mai ales vezi oboseală și dezamăgire pe fețele trupei. Steagurile s-au fleșcăit, ofensiva pare zadarnică...
După alegerile din Ucraina, câștigate cu un scor covârșitor de partidele prooccidentale, scrutinul basarabean din 30 noiembrie plasează brusc Republica Moldova într-un raport dezavantajos, prefigurând, într-un fel, și viitoarele sinuozități ale Ucrainei pe calea integrării europene, dar măcar acum ucrainenii au motivația care le-a lipsit în întreaga perioadă postsovietică: cea a construirii unei națiuni. Războiul cu Rusia a indus această diferență specifică și ea poate fi mai puternică decât orice „more for more“ occidental în materie de reforme.
Nu mi-aș dori, evident, să avem și noi un război cu Rusia – s-a întâmplat în vara lui 1992, în Transnistria! – care să relanseze opțiunile pro-Vest ale moldovenilor, doar că în condiții de pace și tranziție mocirloasă lucrurile sunt mai complicate. Soluția e în mâinile politicienilor de la guvernare, care, pe durata campaniei electorale, încearcă să facă uitate scandalurile și afacerile dubioase ce le-au pătat imaginea și au oferit muniție pentru demagogia anticorupție, orchestrată de agenții Moscovei...
Toate sondajele din vară îi plasau pe comuniștii lui Voronin pe primul loc, cu aproximativ 20-22% (în scădere vizibilă față de alți ani). Urma cu 17-18% PLDM – principalul partid din arcul guvernamental, avându-i pe Iurie Leancă (premierul în exercițiu) și pe fostul prim-ministru Vlad Filat (președintele formațiuni) drept „locomotive“ electorale. Venea apoi PDM, cu Marian Lupu și omul de afaceri Vladimir Plahotniuc la manete. După care, PL-ul lui Mihai Ghimpu și Dorin Chirtoacă (primarul de Chișinău). Procentele cumulate ale acestor partide le permiteau să refacă Alianța pentru Integrare Europeană, care i-a înlăturat de la putere pe comuniști după evenimentele sângeroase din 7 aprilie 2009.
Iată însă că ultimele sondaje, publicate de IMAS Moldova și de Asociația Demografilor și Sociologilor, în septembrie și octombrie, înregistrează o alarmantă creștere a unor formațiuni virulent prorusești, cu totul marginale: socialiștii lui Igor Dodon și partidul Patria, înființat de un fost ambasador al Moldovei la București și preluat de Renato Usatîi. Socialistul Dodon este un fugar din „tarlaua“ lui Voronin, care a reușit să ia fața comuniștilor în relația cu Moscova. Cel de-al doilea, Usatîi, s-a ivit din neant: presa scrie că ar avea legături cu grupări criminale de la Moscova și cu FSB. Acest aventurier și-a dobândit faima grație concertelor cu vedete pop aduse din Rusia și banilor aruncați în stânga și-n dreapta la întrunirile electorale.
Tolerat, tratat cu desconsiderare (nimeni nu a cercetat proveniența banilor săi), liderii coaliției de guvernământ îl privesc oarecum timorați pe Usatîi, pentru că, dacă ar lua procentele prorocite în ultimele sondaje el și alții de teapa lui („omuleții verzi“ pe care Rusia ar vrea să-i trimită în Parlamentul Moldovei), ar putea bloca, alături de comuniști, încercările de constituire a unei noi coaliții de democratice.
În pofida succeselor incontestabile ale actualei guvernări în relația cu UE și a unor importante proiecte de infrastructură demarate în ultimii patru ani – drumuri, apeducte, școli, grădinițe etc. –, nu atât călătoriile fără vize, cât sărăcia și corupția par să influențeze soarta alegerilor din 30 noiembrie. Desigur, și pericolele dinspre Est, dar acestea sunt percepute diferit, în funcție de straturile sociale și segmentele etnice din Moldova. Măsura confuziei o dau și sloganurile identice ale unor forțe care pledează cauze geopolitice diferite. „Război oligarhilor!“ țipă în gura mare socialiștii lui Dodon, promotori ai Uniunii Vamale a lui Putin – dar ei vor pur și simplu să-i înlocuiască pe mafioții locali cu cei ruși. „Pentru Moldova, fără oligarhi!“ proclamă și liberal-reformatorii (cu șanse mici să treacă pragul celor 6%), tot ei și foști membri-fruntași ai PL Ghimpu, care au votat anul trecut Guvernul Leancă după o lungă criză politică, îndepărtând pericolul alegerilor anticipate. Ce să mai înțeleagă bietul alegător în această cacofonie, turmentat cum e și de propaganda posturilor TV rusești, pe care actualii guvernanți nu au avut curajul să le închidă, așa cum au făcut ucrainenii?...
Până să încerce să salveze Moldova proeuropeană, basarabenii cu pașaport românesc au optat, în primul tur al prezidențialelor, pe 2 noiembrie, pentru o Românie puternic ancorată în spațiul occidental. Dacă ar avea toți moldovenii inima lor! //
CITIȚI ȘI
