Pe aceeași temă
Ca romanca imigranta in SUA de la varsta de 11 ani, am fost curioasa sa aflu de la compatriotii mei romani intalniti in Spania (unde sunt masteranda la Madrid) care sunt cauzele care i-au impins sa plece departe de casa si familie si cum li se pare noua viata in tara adoptiva. Calatoriile periodice in Romania mi-au dat prilejul sa cunosc evolutiile de acasa. Din America, fenomenul migrator al romanilor prin Europa nu se vede atat de acut cum poate fi perceput in Spania (cu scandalul mediatic din Italia, lucrurile ar putea fi schimbate acum). Este, daca vreti, o particica din istoria recenta a unor imigranti in Europa, vazuta de o imigranta mai veche in SUA.
In prima saptamana din noiembrie, compania aeriana low-cost Easy Jet a inaugurat o noua cursa: Madrid-Bucuresti. Compania britanica, renumita in Europa pentru zborurile sale ieftine, isi permite sa ofere aceste servicii prin limitarea curselor sale numai intre destinatii des frecventate, de obicei turistice. Pentru Easy Jet, decizia de a conecta capitala spaniola cu Bucurestiul reprezinta gasirea unei piete fecunde si manifestarea simtului acut al logicii de piata, prin sesizarea oportunitatii oferite de identificarea unei cereri in constanta crestere. Pentru euro-navetisti, noua cursa este o alternativa ieftina si eficienta la excursiile lungi si obositoare cu autocarul; o calatorie tur-retur in week-end intre cele doua capitale dureaza mai putin si poate costa aproape la fel cat o cursa cu trenul intre Bucuresti si Constanta. Iar pentru spanioli, reclamele tipic portocalii ale companiei aeriene raspandite prin Madrid, invitandu-si clientii spre noua destinatie, reprezinta un semnal clar ca Romania este o vecina tot mai apropiata si ca locuitorii sai deja formeaza o parte integranta a societatii spaniole.
Diversitatea nu vine doar cu avionul
Acesta nu este un lucru nesemnificativ pentru tara mediteraneana care, pana la mijlocul anilor ’90, se scalda comod intr-o atmosfera culturala relativ omogena. Daca pana atunci regionalismele Spaniei reprezentau singurul tip de varietate sociala, fluxurile migratorii din ultimii zece ani au ajuns sa schimbe rapid tesutul social al tarii. Datorita unei cresteri economice semnificative si unei politici de imigrare relativ flexibile, Spania a devenit aproape peste noapte una dintre destinatiile favorite pentru emigrantii din Europa de Est, Africa si America Latina.
Fazele incipiente ale acestui fenomen au trecut aproape neobservate. Fie din cauza neobisnuintei spaniolilor de a interactiona cu imigrantii, fie datorita tendintei strainilor de a intra discret pe piata muncii din Spania, pe cai clandestine, fie datorita gradualitatii fenomenului, prezenta nou venitilor nu a fost imediat simtita.
Pentru multi spanioli, atentatele teroriste din Madrid din 11 martie 2003 simbolizeaza un moment cheie in constiinta colectiva. Si nu pentru ca ele au fost comise de arabi din mai multe tari din zona Magrebului; ci pentru ca cele 192 de persoane care au cazut victima atentatelor reprezentau nu mai putin de 17 nationalitati diferite. Printre acestea, cele 16 victime de nationalitate romana au format grupul cel mai mare de straini. Atentatele au reprezentat, astfel, nu numai globalizarea ingrijoratoare a terorismului, dar si constientizarea societatii spaniole privind straturile sale eterogene.
Amploarea fluxului migratoriu roman, in particular, a luat prin surprindere populatia locala. Daca in 1997 se aflau cu putin peste 2.000 de imigranti romani legali in Spania, astazi numarul lor a depasit jumatate de milion, reprezentand astfel al doilea grup majoritar de emigranti din aceasta tara (dupa marocani).
Cu toate ca fluxul de romani a inceput dinainte, intrarea Romaniei in UE a avut o puternica influenta asupra acestui fenomen. Integrarea nu numai ca a facilitat imigrarea romanilor in spatiul european, dandu-le posibilitatea de a-si revendica drepturile comunitare, ci a reprezentat, totodata, oportunitatea inedita de a alege noua tara gazda in functie de preferinte si conjuncturi personale. Din acest punct de vedere, este interesant de observat ca Spania si Italia au devenit tarile europene preferate de emigrantii romani.
Unele studii conexe temei imigratiei indica faptul ca in aceste tari mediteraneene exista o puternica prezenta a economiei clandestine, oferind astfel posibilitatea de a gasi rapid locuri de munca. Acesta poate fi un element important, insa nu explica de ce romanii, in particular, alcatuiesc cele mai mari grupuri de imigranti din aceste tari. Indicele demografic al Romaniei, comparativ cu restul tarilor recent intrate in Uniune, poate explica proportia mai mare a imigrantilor romani in tarile gazda. Fara nicio indoiala insa un factor de mare importanta pentru care romanii aleg Spania si Italia pentru a incepe o noua viata este dimensiunea culturala. Sangele latin apa nu se face, iar similitudinea limbii romane cu italiana si spaniola faciliteaza mult invatatul acestora. Nu este surprinzator ca multi romani din Spania afirma ca au cunostinte de limba dinainte de a veni aici, invatand-o, printre altele, din telenovelele latino-americane difuzate in Romania.
Ce cauta romanii in Spania
Valul tsunami de romani doritori de o viata mai buna in Spania nu ar trebui sa surprinda pe nimeni. Pentru inceput, munca la negru e relativ usor de gasit, iar limba se invata repede. Celor care opteaza sa-si legalizeze statutul, agentiile guvernamentale le faciliteaza incadrarea in campul muncii, specializarea in domenii profesionale cautate, precum si subventii pentru locuinte sau scolarizarea copiilor. Se munceste mult, ce-i drept, dar cei care sunt aici de mai multi ani sustin deseori in convorbirile directe ca se poate trai o viata mai buna, cu perspective de viitor si fara grija zilei de maine, "nu ca acasa".
Astfel de afirmatii sunt pe cat de comune, pe atat de interesante, avand in vedere ca imigrantul roman tipic nu pare sa fi fost muritor de foame in Romania. El nu a fost somer, nici cersetor, nici om al strazii. Dimpotriva, studiile despre imigrantii romani in Spania arata ca majoritatea aveau locuri de munca, atat calificate, cat si necalificate, in Romania. Un alt studiu al Centrului National Roman de Statistica arata ca, in 2003, 57% dintre romanii care optau sa paraseasca tara aveau studii superioare.
Ceea ce studiile sociale "la rece" si cifrele statistice nu pot arata insa descoperi intr-o discutie intre compatrioti, de pilda, la bar: ca nici locurile de munca, nici studiile superioare nu-ti asigura in Romania perspectiva unei vieti mai bune; in tara exista inca o etica de munca bolnava, supravietuitoare intr-un sistem letargic si corupt. In Spania, toti interlocutorii mei romani ma asigura ca cine vrea cu adevarat poate sa isi imbunatateasca situatia economica si sociala. Munca este rasplatita si efortul apreciat. Astfel se poate explica faptul ca mana de lucru romaneasca in agricultura si constructii este cea mai cautata. Intreprinzatorii spanioli stiu deja ca, in general, romanii sunt motivati sa munceasca si o fac bine.
Motivele economice au, fara indoiala, o prioritate primordiala in decizia de a emigra. Insa notiunea unei "vieti mai bune" in afara granitelor romanesti nu se refera in mod exclusiv la aspectul economic. Pe langa oportunitatile profesionale si un nivel de trai mai ridicat, emigrantii romani cauta un sistem social mai drept si mai eficient decat cel din Romania. Astfel, ei reclama sistemul corupt "de acasa", in care fiecare interactiune cu autoritatile si cu serviciile publice pare sa fie intermediata de "spaga" implicit obligatorie sau de "relatiile" privilegiate.
Nici somajul si nici conditiile de saracie extrema nu par sa fie, deci, explicatii unice si suficiente pentru fluxul impresionant de imigranti romani in Spania; ci, mai degraba, frustrarea unei potentiale clase medii, care nu poate sa razbata dificultatile socio-economice din Romania. Ramane de vazut daca initiativele anticoruptie si noile proiecte de a crea oportunitati in special pentru cei care vor sa se intoarca in tara vor produce valuri semnificative de repatrieri. Insa ceea ce lipseste, in primul rand, pentru a-l motiva pe emigrantul roman sa se intoarca in tara este sentimentul de incredere. Iar acesta, ca si motivele care ar trebui sa il genereze, vor lua timp.
Deocamdata insa comunitatile romane din Spania continua sa creasca in mod uluitor. Daca in orase precum Coslada si Alcala de Henares (ambele periferice Madridului) si Castellon (Comunitatea Valencia) acum cativa ani figurau numai cateva zeci sau sute de romani, ele au devenit astazi cele mai numeroase comunitati romanesti din Spania. Asta deoarece majoritatea celor nou veniti ajung in aceste comunitati la invitatia altor membri de familie sau cunoscuti si prefera, asadar, sa se stabileasca in zone unde cunosc pe cineva. Acest fenomen nu este deloc atipic modelelor migratorii. In Statele Unite, de pilda, formarea initiala a comunitatilor de irlandezi si italieni urma acelasi exemplu acum mai bine de o suta de ani. Insa ceea ce este interesant in cazul comunitatilor romanesti din Spania este faptul ca, deseori, corespund cu orase sau zone specifice din Romania. Un studiu detaliat al sociologului Miguel Pajares despre romanii din regiunea Catalunia semnaleaza ca in La Sénia, spre exemplu, majoritatea romanilor provin din Bihor, iar in Castelldefels majoritatea romanilor sunt penticostali si provin, cei mai multi, din Alba Iulia si Cluj-Napoca.
Relatiile sociale par sa ajute la extinderea comunitatilor, dar nu si la coeziunea lor. Desi in general romanii prefera prezenta altor compatrioti in cartierele unde locuiesc, sentimentul comunitar nu pare a fi bine definit.
O exceptie insa se poate observa in randul comunitatilor de romani de confesiune protestanta. Un caz particular este cel al adventistilor din Coslada, spre exemplu, ei fiind primii emigranti romani stabiliti in aceasta periferie a Madridului. Coslada este astazi una dintre cele mai mari comunitati de romani din Spania, iar adventistii formeaza aproximativ jumatate din populatia acesteia. In ceea ce priveste acest grup, in particular, relatiile sociale nu numai ca au ajutat la expansiunea comunitatii, dar au contribuit in mod substantial la crearea unui grup mai coeziv, unitar si mai bine organizat decat restul comunitatii romanesti din acelasi oras.
Desi cifrele oficiale referitoare la numarul de emigranti in Spania nu s-au publicat inca pe anul acesta, exista motive intemeiate de a crede ca numarul romanilor din aceasta tara a crescut substantial, dupa cum era de asteptat odata cu intrarea oficiala a Romaniei in UE. Aceste calcule au fost luate cu siguranta in considerare de catre compania aeriana Easy Jet, ale carei servicii vor contribui la exinderea fenomenului si, probabil, la modificarea modelului migratoriu.
Intensificarea imigrarii romanilor in Spania, in ciuda particularitatilor ei, nu reprezinta un caz special in contextul mai amplu al fluxurilor migratorii in Europa dupa al doilea razboi mondial. Spaniolii insisi amintesc de situatia lor de acum 30 de ani, cand, confruntati cu situatii economice si sociale similare cu ale Romaniei de azi, preferau statutul de gastarbeiter in Germania, Elvetia sau Franta. Tot ei, atunci cand li se cere parerea despre valul coplesitor de romani, desi admit retineri in cazuri particulare, in mod general exprima un optimism de invidiat, mentionand ca Romania are sanse mai mari de imbunatatire decat a avut Spania in momentul integrarii sale in Uniunea Europeana. Un scandal dupa modelul celui din Roma ar putea arunca un dubiu serios, chiar daca probabil temporar, asupra acestui lucru. In fond, a fost nevoie de mai multe generatii ca sa se stearga stereotipurile negative la adresa valurilor migratorii din diverse perioade istorice ale italienilor, irlandezilor sau portughezilor in Europa sau America.
