Pe aceeași temă
Venind din Europa, una dintre primele schimbări pe care le observi în sud este că nu se vorbeşte despre criză. Latino-americanii şi caraibienii au alte probleme, fiind suficient să reamintim contrastele zonei, de la Haiti, un stat devastat, la succesul Braziliei. Europenii au mers la Santiago de Chile la sfârşitul lunii ianuarie (26-27) la primul summit comun dintre UE şi CELAC (Comunitatea Statelor Latino-Americane şi din Caraibe) la care au participat 67 de şefi de stat şi guvern, dar şi reprezentanţi ai unor state invitate (statele care aderă la UE).1 Acesta a fost urmat de cel de-al doilea summit CELAC (27-28 ianuarie).
CELAC este una dintre cele mai recente iniţiative de cooperare regională din zona Americii Latine şi cea a Caraibelor însumând toate statele din Americi cu excepţia SUA şi Canada şi a teritoriilor deţinute încă de statele europene precum Franţa sau Olanda. De altfel, una dintre menirile sale a fost aceea de a înlocui cea mai importantă organizaţie regională, Organizaţia Statelor Americane (OAS), fondată însă de SUA şi aflată încă sub influenţa nord-americană. CELAC continuă de altfel două iniţiative de colaborare precedente (Grupul de la Rio şi Summitul de integrare şi dezvoltare a Americii Latine şi Caraibelor - CALC) şi a fost instituită în 2010 în Mexic, intrând în funcţiune în 2011 prin summitul organizat la Caracas de unul dintre principalii săi promotori, Hugo Chavez.
Un bloc regional, mecanism pentru cooperare şi integrare, CELAC nu are sediu, tratat sau personal, acestea fiind asumate de preşedinţia pro tempore, în prezent Cuba, care va organiza şi următorul summit, la Havana, în 2015. Una dintre controversele summitului santiaguin a fost tocmai această asumare de către Raul Castro a preşedinţiei, deşi primul principiu enunţat de CELAC este „prezervarea democraţiei şi a valorilor democratice“. Şi în timp ce Paraguayul nu a fost invitat la Santiago tocmai pentru nerespectarea normelor democratice, pentru că, în vara trecută, preşedintele în funcţie Fernando Lugo a fost înlăturat de la putere prin ceea ce toate statele din zonă consideră o lovitură de stat.
Asumându-şi sarcina de a impune regiunea latino-americană şi caraibiană drept o unică voce pe scena internaţională şi în relaţiile cu partenerii externi, CELAC se dezvoltă într-un peisaj organizaţional deja bogat. Latino-americanii şi cetăţenii micro-statelor din Caraibe au imaginat deja o sumedenie de organisme şi organizaţii de integrare regională. De altfel, unul dintre cele mai interesante proiecte de integrare regională este şi el foarte recent şi a fost constituit având ca model UE şi reunind cele 12 ţări ale Americii de Sud: UNASUR (Uniunea Naţiunilor Sud-Americane) este compusă din două dintre cele mai importante proiecte de integrare regională de pe continentul sud-american, MERCOSUR (Piaţa Comună a Sudului) şi CAN (Comunitatea Andină a Naţiunilor) şi tinde spre o uniune politică, având planuri pentru cetăţenie comună şi o monedă unică.
Relaţiile ţărilor LAC cu UE sunt deja solide, Uniunea fiind al doilea partener comercial şi principal investitor în zonă, privilegiind marile economii (Mexic, Brazilia, Argentina), iar comerţul dintre cele două zone atingând 276 de miliarde de dolari în 2011. O serie de acorduri comerciale între diferite subdiviziuni ale zonei LAC există deja cu UE sau sunt în curs de negociere: UE are un parteneriat strategic cu Mexicul şi unul cu Brazilia, un Acord de asociere cu America Centrală, un Acord de liber schimb cu Peru şi altul cu Columbia, în fine, un Acord de parteneriat economic a fost semnat şi cu ţările din Caraibe. UE negociază încă un acord de liber schimb cu MERCOSUR, ţările europene fiind partenerul principal al organizaţiei sud-americane. Cristina Kirchner, preşedinta Argentinei, declara însă după summitul de la Santiago că trebuie renegociaţi termenii acestui acord. În plus, LAC sunt principala resursă de alimente, minerale şi energie, iar zona prezintă unele garanţii, având deja democraţii stabile cu foarte puţine excepţii, un nivel bun de creştere şi integrare regională.
La summitul UE-CELAC de la Santiago, desfăşurat sub titlul Alianţa pentru dezvoltare sustenabilă: promovarea investiţiilor de calitate socială şi ambientală, s-au aprobat două documente: declaraţia politică, care descrie 4 mari axe de colaborare, şi un plan de acţiune pentru următorii doi ani cu 8 arii de interes. Pe lângă intenţia ca cele două blocuri regionale să prezinte poziţii comune în câteva domenii la nivel global, summitul, prin declaraţiile adoptate, şi-a propus o mai strânsă colaborare în câteva domenii cheie, precum educaţia (cu inaugurarea unei Iniţiative comune pentru cercetare şi inovaţie care să susţină schimburile de studenţi, profesori dintre cele două zone) sau migraţia. Un registru UE-CELAC al migraţiei a fost inaugurat ca bază pentru politici publice mai bune. Ce este interesant este că fluxul migratoriu s-a schimbat în contextul crizei din Europa şi astfel spaniolii îşi caută un job în sud şi mai puţin viceversa.
În fine, summitul CELAC s-a încheiat cu o serie de declaraţii ce acoperă teme de interes pentru ţările din zonă, precum: depenalizarea frunzei de coca, susţinerea acordată Argentinei în ceea ce priveşte Malvinele, embargoul american împotriva Cubei.
Ca urmare a vizitei în Chile, preşedintele Traian Băsescu a efectuat şi o vizită oficială în Peru, pentru a pregăti ceea ce a fost prezentat drept un parteneriat strategic cu această ţară, aleasă de administraţie drept puntea către America Latină (şi în cadrul acordului cu UE menţionat mai sus). Câteva domenii au fost evocate de cei doi preşedinţi la Lima: educaţie şi sport, sănătate, dar şi industria feroviară şi domeniul naval. Deja în 2012 oameni de afaceri români au fost în Peru şi 7 companii româneşti negociază acum cu industrii peruane, iar în mai 2013 Camera de Comerţ din Lima va face o vizită în România pentru semnarea altor acorduri. Cu ocazia vizitei preşedintelui român, ziarele peruane au discutat ultima vizită a unui şef de stat român, şi anume vizita lui Nicolae Ceauşescu din 1973, primit de dictatorul Juan Velasco Alvarado. //
1. Încă din 1999 summituri bianuale au fost organizate între ţările UE şi cele din America Latină şi Caraibe (LAC).
