Tensiuni fără precedent între Turcia şi Siria

Miercurea trecută, pe 3 octombrie, obuze de artilerie trase din Siria au ucis cinci civili turci, mai precis două femei şi trei copii, în zona localităţii Akcakale. Incidentul a condus la un răspuns dur al Turciei. Artileria turcă a bombardat ţinte siriene aflate chiar şi la 10 kilometri depărtare de graniţă, iar tensiunile continuă să se acumuleze în regiune, în ciuda scuzelor prezentate oficial de Damasc, precum şi în ciuda declaraţiilor decidenţilor de la Ankara, care afirmă că Turcia nu doreşte un război cu Siria. La 6 şi 7 octombrie, alte obuze siriene au căzut în Turcia, iar artileria turcă a ripostat din nou.

Turcia şi Siria au fost, ani buni, ţări an­grenate într-o relaţie partenerială evi­den­tă. S-a ajuns, până la sfârşitul lui 2010, la încheierea unor acorduri de liber schimb, ca şi la diminuarea pro­gre­sivă a restricţiilor privind vizele, subliniază BBC. Dar relaţiile turco-siriene au cunoscut o bruscă ten­sio­nare după ce în Siria au în­ceput, în primele luni ale lui 2011, mişcări tot mai am­ple îndreptate contra regimului preşedintelui Ba­shar al-Assad. Turcia, re­la­tează tot BBC, a încercat iniţial să-şi ajute partenerul zonal, cerând Damascului să adopte anumite reforme care, eventual, ar fi putut stopa procesul de izolare internaţională crescândă a Si­riei. Dar al-Assad nu a răspuns pozitiv solicitării partenerilor strategici de la An­kara, ceea ce a însemnat o lovitură se­ri­oasă pentru imaginea Turciei ca actor po­litic major în Orientul Mijlociu. Surse de presă occidentale pun în evidenţă şi faptul că, pe măsură ce forţele de opoziţie câş­tigă teren în Siria, o parte dintre regiunile de la frontiera cu Turcia intră tot mai mult sub influenţa grupărilor politice şi militare kurde. În condiţiile în care Turcia contemporană se află într-un conflict cro­nic cu ideea politică kurdă (conflict ce a dus inclusiv la incursiuni militare de mari proporţii în Kurdistanul irakian), este les­ne de înţeles faptul că decidenţii de la Ankara privesc cu nelinişte evoluţiile din zonele controlate acum de kurzii sirieni.

Starea de tensiune dintre cele două ţări s-a agravat brusc în iunie a.c., când un avion militar turc a fost doborât de for­ţele antiaeriene siriene, ambii membri ai echi­pajului fiind ucişi. Imediat după aceea, Turcia a trimis către gra­niţa cu Siria un număr ma­re de unităţi militare. Creş­terea în intensitate a con­fruntărilor violente între gu­vern şi opoziţie, în Siria, a pus Ankara într-o situaţie logistică şi umanitară tot mai dificilă: peste 120.000 de sirieni s-au refugiat deja în Turcia, în jur de 90.000 dintre ei fiind concentraţi în tabere speciale. Ca urmare a creşterii continue a numărului de refugiaţi, Ankara a cerut, tot mai insistent, crearea sub man­dat ONU a unor „zone sigure“ pe te­ritoriul sirian, regiuni în care civilii să se poată pună la adăpost de excesele în­grozitoare ale forţelor militare ale Da­mas­cului. Dar ideea „zonelor sigure“, sus­ţi­nută de Ahmet Davutoglu, ministrul turc de Externe, nu are niciun sens, subliniază BBC, în absenţa unei puternice prezenţe militare străine pe teritoriul sirian. Iar o astfel de posibilă evoluţie nu are cum să fie una pe care regimul Assad să o accepte cu bucurie.

Mai trebuie să luăm în calcul şi faptul că Turcia şi Siria au vechi litigii teritoriale. La sfârşitul anilor ’30, Franţa – care ad­mi­nistra la vremea aceea Siria – a decis să cedeze Turciei o importantă regiune de gra­niţă, sangeacul Alexandretta (în pre­zent Iskenderun). Aşa se face că respectiva cedare teritorială „a devenit un fel de Al­sacia-Lorena a Damascului“, afirmă doi geopoliticieni francezi, Aymeric Chauprade şi François Thual. În plus, cele două ţări au şi conflicte mai vechi privitoare la re­surse naturale, legate în special de „pro­blema barajelor turce de pe Eufrat“, mai afirmă cei doi autori francezi.

În astfel de condiţii, nu e de mirare că un incident relativ mărunt de frontieră, cum e cel din 3 octombrie, pare a fi pretextul folosit acum de ambele părţi pentru o escaladare a unui conflict vechi şi cu ră­dăcini mul­tiple. Ceea ce ne interesează e faptul că eta­pa actuală a relaţiilor turco-siriene constituie, ca să cităm formularea utilizată de secretarul de stat al SUA, Hi­lla­ry Clin­ton, „o situaţie foarte, foarte pri­mej­di­oasă“. Amintim aici şi faptul că ministrul american al Apărării, Leon Pa­netta, a afir­mat, la 6 octombrie, citat fiind de Asso­ciated Press, că situaţia „este serioasă“, precum şi că aceste tensiuni „s-ar putea extinde în ţările vecine“.

* Florin Diaconu este conferenţiar la FSPUB şi cercetător la IDR.