Ucraina înainte de Vilnius: un joc cu mize mari

În cazul unui eșec la Vilnius,Ucraina s-ar confrunta cu proteste și o divizare și mai adâncă a societății.

Cu mai puțin de două săptămâni până la summit-ul Parteneriatului Estic, este încă neclar dacă la Vilnius Uniunea Europeană și Ucraina vor semna Acordul de asociere. Do­cu­mentul este esențial pentru integrarea europeană a aces­tei țări și pentru succesul Par­teneriatului Estic al UE. Acor­dul de asociere, având în com­ponență și un ambițios acord de liber schimb, ar du­ce la adoptarea standardelor europene de către Ucraina, cel mai mare dintre cele șase state ale Parteneriatului Es­tic, și ar spori schimburile co­merciale dintre cele două părți.

Lucrurile păreau să meargă pe traiectoria do­rită. Ucraina a adoptat în ultimele luni o serie de legi cerute de UE, iar liderii ucraineni și-au declarat chiar disponibilitatea de a o elibera din închisoare pe Iulia Timoșenko, fostul pre­mier aflat în închisoare pentru abuz de pu­te­re. UE vede în Timoșenko o victimă politică a „justiției selective“ din Ucraina și a impus eli­berarea ei ca o condiție a semnării acordului. Cu toate acestea, liderii ucraineni ezită și nu par a fi pregătiți să treacă acest prag. Par­la­mentul ucrainean a eșuat în 13 noiembrie să adopte un pachet de legi privind sistemul elec­toral și justiția, care i-ar fi permis Iuliei Timoșenko să plece în Germania pentru tra­tament medical (o soluție temporară propusă de UE). Cum s-a ajuns la acest blocaj?

Trebuie spus că susținerea de către pre­șe­dintele Ianukovici a par­cur­su­lui european al țării este doar una prag­ma­tică, semnarea acor­dului fiind sprijinită de o majoritate a vo­tanților ucrai­neni și de cea mai mare par­te a oligarhilor. De fapt, Ianu­kovici a be­ne­fi­ciat de sprijinul Rusiei la ale­gerile prezi­den­țiale din 2010, pe care le-a câștigat în fața Iuliei Timo­șenko, fiind votat în special în regiunile ruso­fo­ne și rusofile din estul și su­dul țării. Dacă majorități solide din rândul vo­tanților opoziției sprijină integrarea euro­peană a țării, doar aproximativ jumătate din­tre vo­tanții partidului președintelui sprijină aceas­tă orientare. La acest fundal se adaugă rivali­ta­tea pu­ter­nică dintre cei doi politicieni, Ianu­kovici și Ti­moșenko. Președintele, tot mai ne­po­pular, se teme de o revenire a Iuliei Timo­șenko, aceas­ta având șanse reale să îi de­joace planul de a fi reales în 2015. Astfel, pre­ședintele a de­cla­rat că nu o va grația pe Iulia Timoșenko și a pre­ferat să paseze această sar­cină în cârca Parlamentului.

La aceste motive de politică internă se adau­gă presiunile Rusiei. Moscova încearcă să con­vingă Ucraina să adere la Uniunea Vamală for­mată din Rusia, Belarus, Kazahstan și, în cu­rând, Armenia. Pe măsură ce Ucraina a dat sem­ne că va reuși să semneze acordul cu UE, Ru­sia și forțele proruse din Ucraina și-au in­ten­sificat ofensiva de a opri acest curs. Pen­tru aceasta, Rusia folosește un amestec de mă­suri dure, promisiuni și măsuri de tip soft-power.

Rusia a impus un cvasiembargou importurilor ucrainene, iar alți demnitari ruși au amenințat cu destabilizarea țării, inclusiv ruperea estului rusofon, și afectarea gravă a relațiilor bila­te­rale. Uniunea Europeană este cel mai mare partener comercial al Ucrainei, dar, în ce pri­vește strict exporturile, Ucraina exportă mai mult în țările Uniunii Vamale decât în UE, ast­fel că presiunile economice ale Rusiei afec­tează economia țării, deja slăbită de criza eco­nomică. Ucraina datorează de asemenea Ru­siei aproape un miliard de euro pentru gazul livrat anul acesta și are dificultăți în a-i plăti această sumă.

Pe fondul acestor presiuni, președintele Ianu­ko­vici a încercat să ofere concesii Rusiei în ca­zul în care va semna Acordul de asociere cu UE și să obțină un preț mai bun din partea Krem­linului în varianta în care ar renunța la acord. Președintele Putin i-ar fi promis, se pa­re, ce­lui ucrainean finanțări importante pen­tru Ucrai­na, prețuri la gaz reduse și con­tinu­a­rea coo­pe­rării în domeniul energiei nucleare și industrie.

Pe lângă amenințări și promisiuni, emisarii (pro)ruși folosesc și argumente de ordin emoțional. Ucraina este prezentată ca apar­ți­nând, împreună cu Rusia, unei alte civilizații, ortodoxe, superioare celei europene, deca­dente. Pentru Serghei Glaziev, consilier al Krem­linului, preferința liderilor ucraineni pen­tru Uniunea Europeană ar fi chiar „anti­cre­ștină“. Oponenții parcursului european al țării instrumentalizează și conservatorismul social al societății, Ucraina fiind împânzită de afișe anti-UE, prin care locuitorii sunt avertizați că semnarea acordului cu UE le va aduce homo­sexualitate, prețuri mari și șomaj.

Astfel, pierderile economice cauzate de Rusia, precum și situația economică dificilă a Ucrai­nei îl fac pe președintele Ianukovici să ezite să înainteze în dosarul european. Eliberarea Iuliei Timoșenko îi displace profund, iar pre­siunile Rusiei nu fac decât să îi întărească ezi­tările. În același timp, liderii ucraineni nu par convinși că UE va rata semnarea acordului cu Ucraina din cauza soartei unei persoane și joacă tare, sperând că UE va semna acordul fără ca Timoșenko să fie eliberată. În aceste condiții, șansele ca acest acord să fie semnat scad pe zi ce trece.

Parlamentul ucrainean va mai avea o șansă să adopte legile cerute de UE și astfel să fa­ciliteze semnarea acordului la Vilnius, la se­siu­nea din săptămâna aceasta. Altfel, un eșec la Vilnius va fi un eșec al UE, dar mai ales al Ucrai­­nei, care s-ar vedea confruntată cu pro­teste și o divizare și mai adâncă a societății. Eșecul sem­nării acordului ar întări, de ase­me­nea, poziția Rusiei și logica ei binară („dacă alegeți UE sunteți împotriva noastră“) și ar fragiliza parcursul european al altor state din regiune, precum Republica Moldova și Georgia.

* Paul Ivan este analist la European Policy Centre (EPC), un think tank independent din Bruxelles, și expert afiliat Centrului Român de Polici Europene (CRPE).

CORESPONDENŢĂ DE LA BRUXELLES