Ucraina: Viktor Ianukovici s-a încurcat în propriul joc geopolitic

Președintele Ianukovici este într-o poziție extrem de precară. Acasă este contestat dramatic de manifestanții din stradă și de liderii partidelor politice din opoziție. Occidentul, pentru prima dată în ultimii 20 de ani, refuză să mai joace partitura care i-a permis Kievului să navigheze între Vest și Est și-i cere să se decidă o dată pentru totdeauna pe ce drum vrea s-o apuce.

Duminică, 15 decembrie, erau așteptate la Kiev primele ciocniri violente dintre ta­bă­ra proeuropeană și cea a susținătorilor pre­ședintelui Viktor Ianukovici. Două mari ma­nifestații urmau să aibă loc la câteva sute de metri una de alta, în centrul ca­pi­talei Ucrainei.

Pe Maidan, în Piața In­de­pen­denței, la mitingul opo­ziției s-au adunat circa 200.000 de demonstranți, în vreme ce mitingul sus­ținătorilor puterii nu s-a mai ținut, în urma re­pe­ti­ției eșuate de sâmbătă. În cele trei săptămâni de proteste s-a putut ob­serva cum au evoluat cererile opoziției: dacă la mitingul din 1 decembrie s-a cerut pedepsirea vinovaților pentru violențele din dimineața zilei de 30 noiembrie, când împotriva câtorva sute de tineri care ce­reau semnarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană s-au dezlănțuit cu o violență incredibilă trupele speciale ale Mi­nisterului de Interne, duminică, 15 de­cembrie, președintelui Ianukovici i s-a ce­rut ca, în vizita pe care o efectuează la Mos­cova, la 17 decembrie, să nu semneze, așa cum s-a speculat, acordul de aderare a Ucrainei la Uniunea Vamală, nucleul în ju­rul căruia Vladimir Putin a proiectat cons­truirea Uniunii Euro-Asiatice.  Cu toa­­te că oficialii ruși au infirmat categoric in­formația privind posibilitatea semnării unui astfel de acord, opoziția ucraineană a declanșat o campanie civică care să îm­piedice „întoarcerea țării în trecut“. Da­că drumul spre Est este blocat de opoziție, nici drumul spre Vest nu este deschis. Co­misarul pentru extindere, Stefan Fule, a anunțat duminică seară că UE întrerupe discuțiile cu Ucraina pentru semnarea Acordului, acuzând pră­pas­tia care s-a căscat între re­torica președintelui și pre­mierului Ucrainei și rea­li­tatea politică.

Anunțul Bruxellesului sur­vine pe fondul creșterii în­grijorărilor la Washington, unde Senatul se pregătește să adopte o rezoluție care stabilește că, în cazul unor noi acțiuni violente împotriva manifestanților, Congresul și președintele SUA vor analiza oportunitatea introducerii unor sancțiuni împotriva liderilor de la Kiev, care se fac vinovați de adoptarea aces­tor măsuri, inclusiv limitarea acor­dă­rii vizelor și înghețarea activelor personale ale oficialilor ucraineni. Interesul SUA pen­tru evoluțiile politice de la Kiev este de­monstrat și de participarea la mitingul de la 15 decembrie a doi senatori americani, un republican și un democrat, John McCain și Cristopher Murphy, care au promis ma­nifestanților de pe Maidan că rezoluția va fi adoptată de către Senat re­pede și în una­nimitate.

Presiunea externă anulează practic ini­ția­tiva de vineri a președintelui Ianukovici de a organiza o masă rotundă pentru a de­tensiona situația. De altfel, după dez­ba­te­rea moderată de primul președinte al Ucrainei independente, Leonid Kravciuk, unul dintre liderii opoziției politice, Vitalii Kliciko, l-a acuzat pe Viktor Ianukovici că refuză să facă orice concesii mulțimii adu­nate pe Maidan. Tentativa de a-i face res­ponsabili de violențele din dimineața de 30 noiembrie pe funcționarii de rangul doi din administrație, care au fost des­ti­tu­iți, n-a produs efectul scontat, ci a fost respinsă de Maidan și de liderii opoziției.

Președintele Ianukovici este într-o poziție extrem de precară. Acasă este contestat dra­matic de manifestanții din stradă și de li­derii partidelor politice din opoziție. Oc­cidentul, pentru prima dată în ultimii 20 de ani, refuză să mai joace partitura care i-a permis Kievului să navigheze între Vest și Est și-i cere să se decidă o dată pen­tru totdeauna pe ce drum vrea s-o apuce. Bruxellesul, simțind că are în Maidan un aliat puternic, nu se mai lasă șantajat de establishment-ul ucrainean, care, viclean, a știut să culeagă dividende atât de la Oc­cident, cât și de la Rusia, cu prețul amâ­nă­rii nepermise a reformelor, ceea ce le-a asi­­­gurat conservarea puterii. Totodată, Uni­­u­nea Europeană a respins categoric această licitație pentru Ucraina, la care preșe­din­tele Ianukovici a invitat atât Bruxellesul, cât și Moscova. Este o schimbare radicală de paradigmă, pe care comisarul Fule ale­ge s-o anunțe tocmai acum, pentru a crea o presiune suplimentară asupra lui Ianu­ko­vici. A doua zi, luni, Bruxellesul a nuanțat poziția lui Fule, subliniind, prin ministrul de Externe suedez Carl Bild, că dacă Kie­vul dă un semnal clar, acordul poate fi sem­nat și mâine. Exista riscul ca o schim­bare bruscă de atitudine să-l împingă pe Ianukovici direct în brațele Moscovei. Pre­ședintele ucrainean știe mai bine decât ni­meni altul că îmbrățișarea Rusiei poate să-l sugrume. Întregul sistem de politică ex­ternă, la consolidarea căruia a contribuit și Leonid Kucima, cel care l-a promovat pe Ianukovici, cât și acesta însuși, era cons­truit pe jocul între cele două centre de putere, Moscova și Bruxelles. Pentru Ia­nukovici este vital să reechilibreze acest raport de forțe, pentru a-și putea salva regimul și chiar propria piele. Putin n-are de ce să-i facă concesii lui Ianukovici. Va ne­gocia cu sânge rece, cât se poate de strict, miliardele cu care va împrumuta Ucraina ca aceasta să evite colapsul. Cum nu are nicio încredere în Ianukovici, o să se debaraseze de el cu prima ocazie. Oli­garhii din Est, ale căror interese eco­no­mice sunt mai legate de UE decât de Rusia și cărora Ianukovici le datorează puterea, se vor îndepărta primii de actualul pre­șe­dinte. Viitorul politic al lui Ianukovici pa­re compromis iremediabil. Nici măcar sem­narea în această săptămână a acordului cu UE nu-l mai poate salva. //