Un `rege al ciocolatei` pentru amărăciunea ucrainenilor

Petro Poroșenko a fost ales președinte al Ucrainei din primul tur, cu 54% din voturile exprimate (după numărarea a 80% din buletine). Scrutinul de duminică, când prezența la pot a fost de 60,41%, ar putea fi primul pas spre ieșirea Ucrainei din criza politică în care se zbate din februarie 2014, de când fostul președinte, Viktor Ianukovici, a părăsit Kievul, refugiindu-se în Rusia.

Pe listele de vot au fost înscriși 21 de candidați, 5 dintre ei retrăgându-se din competiție, prea târziu însă pentru a mai fi scoși de pe buletine.

La mare distanță în urma lui Poroșenko s-a clasat Iulia Timoșenko (13 %), fostul premier și liderul celui mai important partid, Bat’kivșcina, care astăzi dă premierul și președintele parlamentului. Pentru multă vreme, doamna Timoșenko a jucat rolul de principal oponent al lui Ianukovici. După alegerile prezidențiale din 2010, pierdute în turul doi, Iulia Timoșenko a fost judecată și condamnată la 7 ani închisoare, într-un proces catalogat drept politic. A fost eliberată la 22 februarie, după ce Rada Supremă a dezincriminat din Codul Penal faptele pentru care a fost găsită vinovată. O îndelungată experiență administrativă (de două ori premier în 2005 și 2007-2010, vicepremier cu sectorul energetic 1999-2000) și politică (deputată din 1996, colaboratoare premierului Pavel Lazarenko, astăzi închis în SUA pentru corupție, fondatoarea și liderul mișcării politice Blocul Timoșenko și partidului Bat’kișcina) făceau din doamna Timoșenko un candidat redubabil la funcția de președinte. Însă, doar de la distanță, pentru că societatea ucraineană a trecut prin schimbări importante în ultimii ani, iar electoratul vrea figuri noi, necompromise, asupra cărora nu planează acuzații de corupție. Pe locul trei cu 8,4 % s-a clasat Oleg Leașko, liderul Partidului Radical, politician din noua generație, care și-a colectat voturile mai ales din mediul rural. Naționalistul Dmitri Iaroș, candidatul Pravîi sektor (Sectorul de dreapta), menționat adesea de liderii Rusiei, Vladimir Putin și premierul Dmitri Medvedev, drept probă că puterea la Kiev se află în mâinile extremiștilor, fasciștilor etc, s-a clasat pe unul din ultimele locuri, cu 0, 6%. Împotriva lui, procuratura rusă a deschis o anchetă penală sub acuzația de chemări publice la activități teroriste și extremiste. Scorul mic din toate sondajele, în marja de eroare, n-a împiedicat Kanal 1 a televiziunii ruse, care are audiența cea mai mare, să anunțe duminică seară că Iaroș conduce în alegeri cu 37%, astfel încât semnalul de alarmă tras de Kremlin privind prelurea puterii de către fasciști în Ucraina să fi fost cât se poate de corect.

Subiectul relația Ucrainei cu Rusia a fost, ca și în alte campanii electorale, unul dintre cele mai dezbătute. Însă, spre deosebire de alți ani, când Moscova era valorizată ca un partener strategic, de această dată candidații s-au întrecut în a critica Rusia. Aveau și de ce. Dintre toți candidații intervievați de săptămânalul Zerkalo nedeli, doar Mihail Dobkin, candidatul Partidului Regiunilor, fostul partid al președintelui Ianukovici, a spus că-și dorește un parteneriat strategic între Rusia și Ucraina. Doamna Timoșenko a condiționat parteneriatul cu Rusia de restituirea Crimeei și retragerea sprijinului pentru separatiștii din estul Ucrainei, în vreme ce Poroșenko vede în Rusia doar vecinul „cu cea mai lungă graniță comună”.

Factorul rusesc a contribuit la mobilizarea electoratului ucrainean, în zonele de vest și centru scrutinul luând aspectul unui referendum pentru integritatea teritorială și independența Ucrainei. Echilibrul care a funcționat de la obținerea independenței și până în 2013, între regiunile din vestul și centrul țării, orientate spre Occident și cele din sud și est, orientate spre Rusia, a fost dramatic abandonat de electorat la alegerile din 25 mai, când „partida rusească” n-a mai avut nici un candidat cu șanse. Dobkin, fostul guvernator de Harkov, candidatul Partidului Regiunilor, a obținut doar 3,2 %. Vechiul echilibru este imposibil de refăcut atâta timp cât regiunile în care se vota masiv pentru Partidul Regiunilor, Crimeea, Lugansk, Donețk, sunt ocupate fie direct de Rusia, fie de separatiști pro-ruși. Din cei 35.500.913 înscriși pe listele de vot, în Crimeea sunt înregistrați 1.810.644, în regiunea Lugansk 1.771.873 iar în Donețk 3.289.619. Deci Rusia a scos direct sau indirect din circuitul electoral ucrainean, exact regiunile în care Partidul Regiunilor obținea scoruri de 90%.

Dacă nu luăm în considerare alegerile prezidențiale din Ucraina Sovietică, câștigate din primul tur, în 1991 de Leonid Kravciuk, victoria lui Poroșenko în primul tur este o premieră pentru scena politică de la Kiev. Proprietar al concernului Roshen, care produce dulciuri, ciocolățile Roshen, care se vând în toate fostele republici sovietice, cu o avere estimată de Forbes, în martie 2014, la peste 1,3 miliarde $ SUA, care-i asigură locul 7 pe lista celor mai bogați ucraineni, Poroșenko are și o solidă experiență administrativă. A fost ministru al economiei în guvernul Azarov (2012) și ministru de externe în guvernul Timoșenko (2009), dar și secretar al Consiliului Național de Securitate și Apărare (2005) sub președintele Viktor Iușcenko, poziție din care a intrat în conflict cu premierul Timoșenko. Criza politică de atunci s-a încheiat cu demiterea ambilor protagoniști, Timoșenko și Poroșenko și organizarea de alegeri parlamentare anticipate care l-au adus în fruntea guvernului pe Viktor Ianukovici. „Regele ciocolatei” ar fi, potrivit presei de la Kiev, și principalul finanțator al Euro-Maidanului care l-a alungat pe președintele Ianukovici de la putere.

Dar alegerea lui Poroșenko este importantă într-o altă dimensiune. Ea legitimează noua putere instalată la Kiev după fuga lui Ianukovici, din februarie. Lipsa de legitimitate a noii puteri a fost adesea invocată de Moscova, care a avut contacte foarte limitate cu autoritățile de la Kiev, deși există un parlament legitim și un guvern legitim votat de parlament. Chiar dacă prin revenirea la Constituția din 2004, președintele pierde multe prerogative, el rămâne simbolul unității Ucrainei, se ocupă de politica externă, de apărare și securitate. Poroșenko va fi, potrivit constituției, comandatul suprem. Ori în perioada următoare, tocmai reformarea armatei, a structurilor de securitate sunt decisive pentru reinstaurarea ordinii constituționale în Ucraina. Poroșenko nu are un partid solid în spate, ceea ce l-ar putea scuti de tentația de a fi un președinte puternic. Rolul său însă va fi esențial în medierea negocierilor pentru viitoarea constituție care se anunță de pe acum complicate. Lui Poroșenko îi va reveni și misiunea de a discuta cu președintele Putin. Sursele de tensiune în relația cu Rusia n-au dispărut prin organizarea acestor alegeri. Cel mai probabil Kremlinul va continua acțiunea de destabilizare a Ucrainei, în speranța forțării federalizării ei și fixării în noua constituție a statutului de neutralitate.

Tot duminică s-au desfășurat și alegeri locale, la Kiev și Odessa. O altă figură centrală a Maidanului, Vitalii Kliciko, liderul grupării UDAR, a câștigat din primul tur primăria din Kiev, cu scorul de 57%, al doilea clasat fiind mult în urma lui, cu doar 7,8%. De altfel, Kliciko a format un tandem cu Poroșenko, duminică seara, la încheirea votării, cei doi oferind împreună declarații presei. Poroșenko, Kliciko dar și naționalistul Iaroș au cerut organizarea de alegeri parlamentare anticipate, una din revendicările principale ale Maiadanului. Și-a asigurat compatrioții că va lupta pentru recuperarea Crimeei, anexată de către Rusia. Și a anunțat măsuri pentru încheierea războiului, pentru oprirea haosului și reinstaurarea păcii. De altfel, Poroșenko intenționează ca prima vizită după confirmarea rezultatului s-o facă în regiunea Donbass. De atfel, în estul Ucrainei scrutinul nu s-a putut desfășura în bune condiții. În regiunea Lugansk nu s-a putut vota în 10 din cele 12 circumscripții electorale, iar în Donețk în 15 din cele 22 de circumscripții. În orașul Donețk s-a deschis doar o secție și doar pentru o oră. Piața centrală Lenin a fost ocupată toată ziua de persoane înarmate care au tras rafale automate în aer. La Novoidar, în regiunea Lugansk, în fața unei secții de votare bandele înarmate au ucis un om. Cu toate acestea, în regiunea Donețk, potrivit unor surse citate de radio Svoboda, reușiseră să voteze până la ora 15.00, 73.000 de oameni (13,7% din alegătorii înscriși pe liste). Procesul electoral a fost sabotat de miliție care a colaborat cu separatișii, anunțându-i când și unde se deschideau secțiile de vot, pentru ca aceștia să vină și să le închidă sub amenințarea armelor. Până și tătarii din Crimeea, care nu au renunțat la cetățenia ucraineană, au organizat coloane de zeci de automobile, mergând să voteze în regiunea Herson.

În restul de 188 de cirscumscripții electorale, inclusiv în sud și est votul a decurs normal, fiind chiar mai bine organizat decât la Kiev, unde alegătorii așteptau ore în șir la coadă pentru a putea vota. Potrivit observatorilor locali, alegerile prezidențiale de duminică au fost cele mai corecte din istoria recentă a Ucrainei. Și cei circa 2.200 de observatori internaționali au certificat corectitudinea scrutinului.

Separatiștii de la Lugansk și Donețk au anunțat încă de vineri că vor recunoaște rezultatul alegerilor doar dacă Kievul va recunoaște la rândul lui independența Donbass-ului. Mai mult, ei au cerut Moscovei trimiterea de trupe rusești de menținere a păcii în regiune, spunând că sunt amenințați de o catastrofă umanitară și nu mai au resurse pentru a rezista în fața operațiunii anti-teroriste inițiate de Kiev. Deși generalii ruși, citați de presă, spun că sunt pregătiți să intervină „umanitar”, Kremlinul n-a răspuns cererii. Asta poate și pentru că proiectul Novorossiia al președintelui Putin pare eșuat, cel puțin până în acest moment.

De altfel, ceea ce ar putea fi cântecul lui de lebădă a răsunat sâmbătă la Donețk, unde reprezentanții republicilor populare Lungansk și Donețk au semnat un acord prin care s-ar fi unit, punând bazele noului stat Novorossiia. „Guvernatorul poporului” din Donețk a anunțat că în componența viitorului stat intră, pe lângă Lugansk și Donețk, alte 6 regiuni Dnepropetrovsk, Zaporoje, Odessa, Nikolaevsk, Herson și Harkov, care acoperă aproximativ vechiul teritoriul vechii Novorossii, înființate la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Însă, a doua zi, duminică, „premierul” separatiștilor din Lugansk a negat categoric înființarea noului stat Novorossiia, afirmând că s-a încheiat doar un acord între republicile populare, care însă rămân independente, dar vor colabora în sfera economică și în cea militară. Un Consiliu format din câte trei reprezentanți ai fiecărei republici vor coordona agenda comună.

Conflictul cu Gazprom este o altă sursă de tensiune în relațiile cu Rusia. În aceste zile se consumă ultima șansă  de găsire a unui compromis. Dacă nu se ajunge la un acord între compania ucraineană Naftogaz și Gazprom decizia va fi lăsată în seama Tribunalului de Arbitraj de la Stockholm. Noua putere a moștenit o datorie pe care a plătit-o la prețul de 268,5 $ mia de metri cubi. Gazprom a anulat odată cu dispariția lui Ianukovici acest tarif și a cerut Naftogaz să plătească 485 $ mmc. Kievul a respins prețul nou, cerând menținerea celui fixat în decembrie. În mai, Gazprom a anunțat că datoria Ucrainei a atins 3,5 miliarde $ și a cerut achitarea în avans pentru luna iunie a 1,7 miliarde, amenințând cu tăierea gazului. Ucraina nu a recunoscut nota de plată trimisă de Rusia și a refuzat să plătească în avans. În dispută a intervenit și premierul Medvedev care a cerut un grafic al plăților, indicând faptul că Ucraina va primi mai multe tranșe de la FMI, Banca Mondială și FMI. Disputa ruso-ucraineană îi privește nu doar pe consumatorii ucraineni ci riscă să afecteze aprovizionarea țărilor din Europa Centrală cu gaz rusesc.

Obiectivele strategice ale Rusiei rămân aceleași: federalizarea și finlandizarea Ucrainei. Poroșenko pare să respecte linia roșie trasată de Kremlin și vorbește de aderarea Ucrainei doar la UE, nu și la NATO. Întrebarea dacă Rusia recunoaște alegerile rămâne deocamdată fără răspuns. Într-un interviu la Bloomberg TV, premierul Medvedev spunea că alegerile nu vor fi legitime pentru că nu s-au desfășurat în toate regiunile și sunt rezultatul unei schimbări de putere „anticonstituționale”. Rusia va „respecta voința exprimată de popor”, însă nu va recunoaște rezultatul. Câteva zile mai târziu, vineri, 23 mai, președintele Putin, la Forumul de la Petersburg, a declarat că e gata să lucreze cu noul președinte ales, deși îl consideră președinte legitim pe Ianukovici, fugar în Rusia. Comentând contextul intern din Ucraina, Putin a spus că războiul civil de acolo n-ar fi o perioadă prea bună pentru alegeri și că ar fi fost „mai înțelept” să se organizeze mai întâi referendum, să fie schimbată constituția și doar apoi să fie organizate alegeri parlamentare și prezidențiale. Nici liderul de la Kremlin nu va recunoaște rezultatul, chiar dacă a redevenit nostalgic numind Ucraina, „țară soră”. „Fără ironie” - a ținut Putin să adaoge.