Un scandal politic polonez cu posibile origini eurasiatice

Octavian Milewski | 01.07.2014

Pe aceeași temă

Efectele crizei politice au avut un impact relativ minor asupra piețelor financiare și de capital sau asupra sistemului instituțional intern al Poloniei. Însă imaginea Poloniei în exterior a fost știrbită, iar politica externă a Poloniei, care s-a demonstrat a fi cel mai consecvent jucător european în spațiul Europei Centrale și de Est, a fost pentru o perioadă scurtă trecută în plan secund.

De două săptămâni, Polonia se află în mij­locul unui scandal indus, din câte se pare, din exterior de către o rețea mafiotă co­nectată în mod direct la una dintre cele mai securitizate și lucrative piețe globale – energia. Es­te vorba, în mod particular, de mafia cărbunelui, care ar avea legături încă dificil de distins cu organizații cri­minale ale căror ramificații ajung în Rusia, Ucraina și Ka­zahstan. După cum a lă­sat să se înțeleagă chiar mi­nistrul de Externe al Po­lo­niei, legăturile mafiei căr­bu­­nelui din Polonia cu distributori obscuri din Europa de Est sunt tot mai evidente, iar momentul declanșării scandalului ar pu­tea fi motivat nu atât de evoluții in­ter­ne ale pieței energetice poloneze, cât de pro­cese politice externe în care Polonia joacă un rol important, inclusiv în stra­te­gia energetică a UE. Acestea sunt și con­cluziile preliminare la care s-a ajuns în ur­ma investigațiilor desfășurate de Agen­ția pentru Securitate Internă (ABW) și re­flec­tate amplu în presa poloneză.

Scandalul a fost prefațat de încercarea de a reforma cadrul juridic pentru importul de cărbune în Polonia, deoarece existau sus­piciuni că circa 40% din cărbunele con­sumat pe piața poloneză nu ar fi fost im­portat legal și ar provoca pierderi de sute de milioane de zloți la bugetul de stat. La începutul lunii iunie, Ministerul de In­ter­ne a depus la cancelaria premierului un amplu raport despre situația de pe piața cărbunelui, iar cu câteva zile înainte zece persoane fuseseră arestate sub acuzația de spălare de bani și evaziune fiscală în co­merțul cu cărbune. Nimeni nu presu­pu­nea, însă, că acest episod va fi de­clan­șa­torul unei crize politice, pregătită timp de un an, cât s-au făcut înregistrările din res­taurantele frecventate de politicieni im­portanți din actualul guvern.

Un scandal gratuit aruncă în aer o stabilitate solidă

Alegerile pentru Parlamentul European au confirmat stabilitatea scenei politice de la Varșovia și totodată au radiografiat ten­dințe periculoase. Dacă pentru cele două partide mari de pe scena politică polonă – Platforma Civică (Platforma Obywatelska) și Partidul Dreptate și Justiție (Prawo i Spra­wiedliwość) – alegerile nu au re­pre­zentat niciun mare cîștig, dar nici o pier­dere considerabilă, ambele partide ob­ți­nând aproape același număr de locuri în Parlamentul European, atunci ascen­siu­nea partidului populist conservator de dreap­ta al lui Janusz Korwin-Mikke arată că electoratul polonez începe să manifeste predispoziții antisistemice sau de protest.

Imediat după alegerile pentru Parlamentul European, Polonia a marcat 25 de ani de libertate, celebrând un sfert de secol de la primele alegeri libere care au pus capăt comunismului și au declanșat dominoul eliberării de URSS în toată Europa Cen­tra­lă și de Est. În acest context, Polonia, prin vocea primului ministru Donald Tusk, a anunțat intenția de a-l propune pe mi­nis­trul de Externe, Radosław Sikorski, la șe­fia politicii extene a UE. Mi­za nominalizării lui Si­kor­ski este evidentă: un lider polonez carismatic și aser­tiv la cârma politicii ex­terne a UE ar fi pus în to­pul agendei europene ex­tinderea UE spre Est și uni­unea energetică propusă de Polonia cu trei luni în ur­mă.

 

Un catalizator al erodării

Scandalul politic prin care trece Guvernul Tusk este, fără îndoială, cel mai greu test la care a trebuit să facă față coaliția for­mată din Plaforma Civică și Partidul Ță­rănesc Polonez. Apogeul crizei s-a con­su­mat miercuri, 25 iunie, atunci când Gu­ver­nul Tusk a trecut cu succes de un vot de încredere exprimat în Seim, cu 237 de voturi pentru și 203 împotrivă. Guvernul Tusk a primit relegitimarea necesară pen­tru a-și continua activitatea pe plan in­tern și extern. Amenințarea unor viitoare scandaluri va plana, însă, cel puțin pentru următorul semestru politic, deoarece, con­form unor surse, ar exista circa 900 de ore de înregistrări.

Pe un asemenea fundal, Donald Tusk a avut de ales între trei scenarii. Primul, demisia sau demiterea acelor miniștri și oficiali care au fost în mijlocul celor mai fla­grante dezvăluiri. Însă acest scenariu ar fi presupus slăbirea propriului partid și admiterea greșelilor, respectiv legitimarea morală a celor care au înregistrat ilegal convorbirile. Pe lângă aceasta, în­re­gis­tră­rile relevă adesea aspecte de ordin etic (de limbaj și relaționare), și nu normativ. Din acest punct de vedere, e puțin probabil ca Guvernul Tusk să-și asume res­pon­sa­bi­litatea pentru caracterul machiavelic al po­liticii în general și al intrigilor din guvern în mod particular. Al doilea scenariu ar fi fost demisia întregului Cabinet și de­clan­șarea alegerilor anticipate. În acest caz, Platforma Civică ar fi riscat pierderi mai mari, încrederea electoratului putând fi erodată de alte înregistrări și n-ar mai fi beneficiat de resursele de putere necesare pentru a îngrădi posibila publicare a altor înregistrări. În calcul ar fi intrat și cascada electorală în care ar fi trebuit să intre Plat­forma Civică: în toamna acestui an vor fi alegeri locale, în vara lui 2015 – alegeri pre­zidențiale, iar în toamna anului 2015, alegeri parlamentare. Al treilea scenariu, cel în care ne aflăm în prezent, este so­li­citarea (și primirea) unui vot de încredere din partea Seimului (Camera inferioară a Parlamentului) care a relegitimat guvernul și oferă timp pentru diminuarea efectelor scandalului în pragul vacanței politice de vară. La succesul votului de încredere a con­tribuit și slăbiciunea relativă a opo­ziției și, în mod special, a PiS (Partidul Lege și Justiție) condus de Jarosław Ka­czyński, care, în ciuda retoricii dure, nu ar fi dorit să preia frâiele puterii cu un an înainte de alegeri și ar fi mizat pe erodarea PO (Platformei Civice), mai ales pe fondul treptatei scăderi în sondaje a celei din ur­mă (conform ultimelor sondaje, în urma scandalului, PO ar avea în jur de 26%, iar PiS în jur de 34%). Nu în ultimul rând, PiS ar fi trebuit să facă față și unui han­dicap greu de depășit într-un guvern mi­noritar pe care ar fi trebuit să-l conducă înainte de alegeri.

Până în prezent, au fost vizați direct 10 membri ai Cabinetului Tusk și importanți oameni de afaceri. Deoarece în centrul lup­tei cu mafia cărbunelui s-a aflat Mi­nis­terul de Interne, prima persoană vizată în interceptările ilegale a fost chiar ministrul de Interne și un membru marcant al PO, Bart­łomiej Sienkiewicz, dar și gu­ver­na­torul Băncii Centrale a Poloniei. Ulterior în­să, scandalul s-a extins la alți membri ai guvernului sau oameni de afaceri, de­clan­șând o reacție în lanț care a pus pe agenda publică o serie de probleme, cum ar fi eti­ca profesională a jurnaliștilor, moralitatea și imaginea unor membri ai clasei politice, dar și profesionalismul instituțiilor de se­cu­ritate și intelligence ale Poloniei.

Vârful dezvăluirilor a fost atins atunci când scandalul a fost internaționalizat prin publicarea unor înregistrări cu mi­nistrul de Externe Radosław Sikorski, care s-a exprimat în termeni duri la adresa utilității parteneriatului cu SUA și a men­ținerii unor relații de securitate exclusive cu SUA. Însă trebuie accentuat faptul că discuția înregistrată ilegal a avut loc în ianuarie, deci înaintea invadării Crimeei și a Ucrainei de Est de către Rusia. Toate aceste evenimente au produs între timp schimbări de optică în politica externă a Poloniei.

Prin­cipalul perdant al actualului scandal din Polonia va fi probabil Donald Tusk.

Efecte media și ecouri politice

Scandalul a pus pe agenda publică un nu­măr de întrebări și teme de politică in­ternă, dar și europeană. Care a fost ade­vă­rata motivație din spatele publicării în­re­gistrărilor și cui i-a servit scandalul? O al­tă necunoscută este de ce înregistrarea con­versațiilor cu numeroși funcționari pu­blici de rang înalt a fost făcută publică du­pă alegeri, și nu în timpul campaniei elec­torale. O altă întrebare la fel de im­por­tan­tă este cine și la comanda cui a făcut în­re­gistrările? Mai mult, este săptămânalul Wprost (Direct) și editorul acestuia (Syl­wes­ter Latkowski) în măsură să dezbată asu­pra moralității clasei politice, având în vedere că, acum câțiva ani, a stat în în­chisoare pentru crime economice și es­tor­care? O întrebare fundamentală este și da­că dreptul de a proteja sursele poate fi in­vocat în cazul în care înregistrările au fost făcute la comanda unor forțe externe in­te­resate să destabilizeze regimul de­mo­cratic in­tern. Finalmente, are legătură ac­tuala cri­ză cu alte scandaluri similare din Europa?

Efectele crizei politice au avut un impact relativ minor asupra piețelor financiare și de capital sau asupra sistemului ins­ti­tu­țio­nal intern al Poloniei. Însă imaginea Po­lo­niei în exterior a fost știrbită, iar politica ex­ternă a Poloniei, care s-a demonstrat a fi cel mai consecvent jucător european în spațiul Europei Centrale și de Est, a fost pentru o perioadă scurtă trecută în plan secund. Probabil, cel mai vizibil impact al scandalului este alienarea electoratului tâ­năr și educat. În egală măsură, pe plan ex­tern, Poloniei îi va fi mai greu să se pre­zin­te ca un model elocvent de reformism și sta­bi­litate. Machiavelismul discuțiilor în­re­gis­tra­te (chiar și ilegal) va fi greu de spă­lat.

Ca în orice istorie de acest fel, și actualul scandal din Polonia are un final, iar prin­cipalul perdant va fi probabil Donald Tusk și partidul său. Deși există voci care afir­mă că Polonia va urma scenariul Ungariei Guvernului Gurczany din 2006-2008, aces­ta este puțin probabil. Sistemul de partide din Polonia nu permite formarea unei su­permajorități de peste 50% din voturi. Ce­le mai mari partide se plasează pe centru (PO) și dreapta (PiS) eșichierului politic, iar potențialul coalizării acestor partide es­te aproape nul. Pe termen scurt, gruparea de dreapta populist conservatoare Corvin-Mikke poate crește cu câteva procente, ceea ce se va reflecta în scorul de la lo­cale, însă, pe termen mediu și lung, scan­dalul înregistrărilor va contribui la spo­ri­rea cinismului alegătorilor și a orientării voturilor spre o nouă generație de po­li­ticieni. Un lucru este cert însă: politicienii polonezi nu vor mai frecventa res­tau­rantele din Varșovia pentru discuții po­litice, iar CV-urile angajaților și ma­na­ge­rilor multor localuri vor fi verificate până la cele mai mici detalii. //

 

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22