Ungaria, dictatura lejeră

Attila Pinter | 10.01.2012

Opoziţia ar înlătura Guvernul Orbán printr-o „revoluţie“ fără vărsare de sânge.

Pe aceeași temă

Opoziţia ar înlătura Guvernul Orbán printr-o „revoluţie“ fără vărsare de sânge.

În ultimele două decenii, dintre ţările central-europene numai Ungaria, mai exact guvernul naţional-populist al lui Viktor Orbán, a ajuns în situaţia penibilă şi absurdă ca oameni politici din Europa de Vest şi SUA, respectiv presa occidentală, să pună sub semnul întrebării angajamentul ţării faţă de valorile democratice. Mai mult de atât, au fost formulate îngrijorări faţă de posibilitatea ca, după doar un an şi jumătate de domnie a celui de-al doilea Guvern Orbán, Ungaria să devieze spre o „dictatură lejeră“. Ce este adevărat în aceste afirmaţii? Cât de bine vede străinătatea evenimentele din Ungaria şi în ce măsură este justificată teama opoziţiei că este ameninţată democraţia? În fine, ce se întâmplă acum în politica şi societatea maghiară, ce se ascunde în culisele demonstraţiilor de masă?

Angajamentul Ungariei faţă de valorile democratice şi consolidarea acestora după modele occidentale nasc serioase îndoieli partenerilor din Vest, adică ţărilor membre ale UE şi SUA, tocmai acum, când Ungaria este deja un membru vechi al NATO şi a depăşit prima sa preşedinţie UE. După 20 de ani de independenţă, eliberată de sub ocupaţie militară sovietică, Ungaria devine „o problemă“ la Bruxelles, iar politica Guvernului Orbán dă bătaie de cap Uniunii Europene, tocmai când şi ea sângerează. Situaţia Ungariei ar putea fi un precedent periculos, de conducere autoritară într-o Europă mai puţin unită, care şi-a pierdut echilibrul economic. Neliniştea internaţională nu a rămas fără consecinţe nici în interiorul ţării. Opinia publică şi cercurile restrânse care gândesc critic, reprezentând poate câ­teva sute de mii, maximum 1 milion de cetăţeni din cele 8 milioane de alegători, îşi exprimă îngrijorarea faţă de puterea acumulată, legitim, de regimul Orbán, cu o majoritate zdrobitoare în parlament, capabil oricând să instaureze un regim de tip putinist.

Pe plan intern, acuzaţia cea mai frecventă faţă de Guvernul Orbán este că, folosindu-se de majoritatea parlamentară de două treimi, a luat repetat măsuri despre care n-a suflat o vorbă în campania electorală din 2010, cel mult a făcut aluzii voalate, deci nu există nicio împuternicire pentru rescrierea Constituţiei şi în niciun caz pentru una naţional-creştină. Acum, când noua Constituţie a intrat în vigoare, cei care nu sunt creştini, care nu gândesc în termenii familiei tradiţionale, care nu sunt heterosexuali, care nu respectă Ungaria istorică se pot simţi excluşi din comunitatea statală şi în mod sigur excluşi din comunitatea naţională. Tot astfel, înainte de preluarea puterii, conservatorii nu au spus că vor naţionaliza fondurile private de pensii sau că vor taxa compensaţiile unice, considerate neetice şi mult prea mari, prin legi cu efecte retroactive; în campanie n-a fost vorba despre limitarea competenţelor Curţii Constituţionale, care, începând din ianuarie, nu mai are dreptul să se exprime în chestiuni de politică economică, cu toate că în ultimii 20 de ani Curtea Constituţională a jucat un rol semnificativ în dezbaterile cruciale dintre guvern şi opoziţie.

Bruxelles şi Banca Centrală Europeană au reacţionat neobişnuit de dur la schimbarea legii monetare maghiare, care ar putea viola independenţa Băncii Centrale Ungare (vezi schimbul de scrisori Barroso–Orbán, scrisoarea transmisă de Hillary Clinton), respectiv, la aşa-numita Lege de stabilitate economică, prin care se stabileşte, ca pentru eternitate, un sistem fiscal cu cotă unică şi se fixează termene mult peste perioada guvernării actuale, cum ar fi anul 2016, când statul trebuie să ia măsurile preconizate de această lege pentru reducerea deficitului bugetar. Cota unică de impozitare şi codificarea prin două treimi privind reducerea deficitului bugetar sunt interpretate de către analiştii din străinătate şi de către opoziţia internă ca o angajare nelegitimă a viitorului. Pierderea credibilităţii pe plan extern a dus la neîncrederea cetăţenilor maghiari, care au început să îşi scoată banii din băncile autohtone şi să-i pună la adăpost în bănci din Austria sau Germania. Este un semn că încrederea unui număr de alegători şi susţinători ai Fidesz se clatină, iar susţinerea populară fără precedent de care Orbán s-a bucurat la alegeri scade. Cele „două treimi“ invocate mereu de guvern în justificarea acţiunilor sale s-au topit deja, dacă e vorba de electorat, rămânând valabile numai sub forma unei „maşini de vot“ în parlament. Dacă alegerile parlamentare s-ar organiza în prezent, conform sondajelor de opinie publică, rezultatele Fidesz ar fi mult sub rezultatele alegerilor din 2010.

În ultimele săptămâni, la Budapesta se desfăşoară o revoluţie calmă, fără vărsare de sânge, care iese din când în când şi pe străzi. Se pare că forţele liberale, şi în general forţele de stânga, refuză să accepte statutul prevestit public de Viktor Orbán: marginalizarea sau chiar dispariţia totală. Au început să iasă în stradă, împreună cu societatea civilă, şi mobilizează cetăţenii care pot fi activaţi de o atitudine de opoziţie. Această mobilizare este vizibilă deja, deoarece din septembrie încoace au reuşit să adune două manifestări majore împotriva sistemului Orbán. Totuşi, rămâne o întrebare deschisă dacă, pentru alegerile din 2014 sau în cazul unor alegeri anticipate, cele trei partide din opoziţie, cu MSZP în frunte, ar fi în stare să se organizeze şi să atragă de partea lor organizaţiile civice cum sunt Mişcarea Solidarităţii, grupul Un Milion Pentru Libertatea Presei sau 4K, organizaţii care au jucat un rol important în mobilizarea cetăţenilor nemulţumiţi de regimul Orbán.

Deocamdată, în cercurile opoziţiei, şi aceasta divizată de lupte intestine, se conturează un consens în privinţa respingerii Constituţiei în forma de acum, precum şi o strategie de coaliţie ad-hoc pentru schimbarea inclusiv a legilor care impun sistemul de două treimi în deciziile economice şi financiare, astfel ca un viitor guvern să nu danseze cu picioarele legate, pe muzica impusă de Orbán şi de cercul său. Oricum, pentru realizarea oricărui plan sau a fantazărilor de orice fel, Fidesz şi Viktor Orbán trebuie învinşi la alegerile viitoare. Greu de spus dacă asta se va întâmpla datorită forţelor de opoziţie politică actuale sau printr-o schimbare de regim care ar arunca guvernul şi partidul lui Orbán la „pubela politică“, aşa cum Orbán la rândul lui doreşte să transforme ultimii 20 de ani de tranziţie postcomunistă în „trecut definitiv“ (acuzând prin Constituţie Partidul Socialist-MSZP, ca urmaş direct, de crimele comunismului), cu toate întâmplările, personajele şi evenimentele petrecute.

ATTILA PINTÉR,
fost redactor la cotidianul ungar Népszabadság şi la Duna TV, actualmente free-lancer

Traducere de  L.N.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2021 Revista 22