Ungaria divizata

Marius Cosmeanu | 03.11.2006

Pe aceeași temă

Ungaria ne ofera azi imaginea unei societati aflate in criza. Cei doi mamuti politici care domina scena politica de la Budapesta - stanga socialista si dreapta conservatoare - au strans in jurul lor aproape intreaga suflare a societatii. Doua tabere tot mai polarizate si prea mari pentru a fi dispuse la compromis. In plus, liderii lor par a avea o problema de memorie: uita ca se revendica din elite politice care n-au excelat in managementul politic.

 

Privita de la Washington sau Londra, viata politica a fostelor state comuniste pare mai precipitata decat cu, sa spunem, un an sau doi in urma. Valul de populism si iesirile nationalistilor din regiune sunt tot mai vehemente. Bunaoara, cuplul fratilor gemeni aflat in fruntea Poloniei nu a avut nici o retinere sa jigneasca vecinul german ori sa puna in discutie utilitatea independentei Bancii Nationale. In Slovacia, dupa o perioada de reviriment in care se ivisera sperantele unei economii tot mai atractive pentru investitorii straini, electoratul majoritar a optat pentru alianta politica autoritara, cu un extremist asumat si care promite restabilirea linistii... Vecina ei, Cehia, abia a iesit din criza politica in care s-a zbatut vreme de cateva saptamani. In Bulgaria, contracandidatul actualului presedinte marsa pe discursul antimusulman jignind nonsalant minoritatea roma. In Romania, Gigi Becali se simte tot mai bine. Toata aceasta precipitare va disparea, sustin analistii occidentali, urmand a fi salvata de factorul economic.

 

Acum ori niciodata!

 

 Analizate in acest context, incidentele din Ungaria ultimelor saptamani par a fi "in grafic". Oricat de indulgent i-am privi pe vecinii nostri, imaginea cea mai pregnanta pe care ne-o lasa e ca traiesc un moment de criza profunda, ceva totusi diferit de restul vecinelor de bloc comunist. Maghiarii din Ungaria incearca azi un soi de moment al adevarului, un  reload al lui "Acum ori niciodata!" pe plan intern. Cu riscurile si efectele pe care le implica un asemenea experiment, inclusiv acela de a da putin inapoi ceasul istoriei. Chiar daca pare neverosimil, Ungaria - fostul model economic al Grupului de la Visegrad, cu traditia sistemului sau politic consensual - nu mai e cea pe care o stiam odinioara. Ceea ce am putut vedea la televizor sau citi in ziare, luptele de strada, violentele si reprimarea manifestantilor de catre fortele de ordine, nu reda nimic din normalitatea, maturitatea aproape batraneasca cu care ne obisnuise societatea ungara.

 Formele manifeste ale crizei ungare sunt de fapt rezultatul unei constructii politice care dureaza de mai multi ani. La urma urmei, ne putem intreba, aici, pe malurile tihnite ale Dambovitei, ce li s-a putut intampla ungurilor de i-a lovit revolta taman acum, la 17 ani de la caderea Cortinei de Fier. Au fost acceptati in  Alianta Nord-Atlantica, sunt membri UE si invidiati de partenerii lor din Europa Centrala sau de Est. Pentru a gasi un raspuns mai nuantat, cred ca un prim pas ar fi sa cunoastem evolutia scenei politice de la Budapesta dupa 1989, felul in care s-a (re)structurat ea.

 

Pacatul originar

 

 Imediat dupa caderea comunismului, in Ungaria s-au format doua formatiuni politice importante. Prima, Forumul Democrat Maghiar (MDF), castigatoarea primelor alegeri libere de dupa comunism, a strans laolalta membrii marcanti ai societatii civile, detinuti politici, cunoscuti opozanti ai regimului comunist, dar si nostalgicii cu tenta nationalista sustinuti de diaspora ungara formata prin exodul ce a urmat reprimarii revolutiei ungare din 1956 de catre sovietici. Liderul MDF de atunci, istoricul József Antal, a condus un guvern decis sa rupa cu trecutul si a redat maghiarilor demnitatea de care aveau nevoie dupa patru decenii de comunism. Chiar daca, la Bucuresti, declaratia lui Antal de a se considera premierul maghiarilor din intreaga lume a cam dat furori politicienilor din tarile cu memorie a Trianonului.

Celalalt bloc, Partidul Socialist Ungar (MSZP) era format, asemeni FSN-ului de la noi, din "surviverii" postcomunisti. Desi se declarau de stanga, aveau o ideologie mai putin articulata si mai putin consistenta decat adversarii lor. Spre deosebire de tovarasii de la Bucuresti, socialistii maghiari se bucurau de ceva mai multa legitimitate indeosebi prin maniera pasnica prin care au acceptat schimbarea de regim. In plus, cultura lor politica si proximitatea Occidentului i-au ajutat sa inteleaga mai repede ca sistemul capitalist le poate fi cel putin la fel de util precum cel de care s-au lepadat.

Pe langa cei doi granzi, formatiuni mai importante constituiau micii agrarieni (KGP), singurul partid istoric similar PNTCD-ului sau PNL-ului de la noi, si liberalii de la SZDSZ, reprezentati in principal de elita academica, cosmopolit-budapestana. Aripa tanara a liberalilor o formau tinerii democrati din FIDESZ, formatiune condusa inca de atunci de Viktor Orbán.

In 1994, socialistii condusi de Gyula Horn, un fost activist din echipa lui János Kádár, castiga alegerile pentru ca o noua alternanta sa se produca peste patru ani, cand guvernarea este preluata de FIDESZ. Este momentul in care Viktor Orbán ajunge prim-ministru. In 2002, respectiv 2006, socialistii, condusi mai intai de Péter Medgyessy, agent al fostelor servicii secrete ungare, si apoi de Ferenc Gyurcsány, fost lider al UTC-ului, castiga consecutiv majoritatea parlamentara si guverneaza alaturi de SZDSZ. Azi, pe langa socialisti si FIDESZ, alte doua formatiuni completeaza parlamentul de la Budapesta: liberalii de la SZDSZ si renascuta MDF, ambele insa cu un procent care depaseste cu putin pragul electoral de 5%.

 

Liderii maximi

 

De-a lungul carierei sale politice, dar mai ales dupa experienta guvernarii, Viktor Orbán si-a construit, cu o excelenta echipa de consilieri, imaginea unui lider carismatic. Si a creat in jurul sau o intreaga miscare. O miscare care formeaza unul din cei doi poli importanti ai scenei politice din Ungaria de azi. Constructia imaginii lui Viktor Orbán a avut un impact atat de puternic, incat socialistii s-au vazut obligati sa renunte la Péter Medgyessy, pe atunci premier si aflat la jumatatea mandatului sau, pentru a lansa un lider (Ferenc Gyurcsány) care sa-l poata concura pe Viktor Orbán la scrutinul care a avut loc in acest an.

Sustinatorii FIDESZ ii gasim in principal in randul tinerilor, cu precadere in randul celor din provincie; apoi, in randul celor trecuti de prima tinerete, dar care intr-un fel sau altul au suferit in perioada comunista, si in randul maghiarilor care au emigrat in Ungaria din regiunile care au apartinut Ungariei istorice; in fine, nu mai putin importanta este sustinerea din partea Bisericii. De partea cealalta, socialistii au fidelitati indeosebi in mediul rural, in randul pensionarilor si al categoriilor afectate de reformele tranzitiei. Membrii celor doi piloni au capatat, de la un an la altul, identitati tot mai consolidate, mai bine definite si tot mai putin dispuse la acceptarea celuilalt. Cresterea distantei sociale intre "tabere" a venit pe fondul radicalizarii tot mai puternice intre liderii celor doua mari partide. Astfel incat, in prezent putem vorbi linistiti de "cele doua Ungarii". Ne-o arata si ultimele componente ale parlamentului de la Budapesta (in mandatul anterior diferenta intre Putere si Opozitie era atat de mica, incat, mai in gluma, mai in serios, se spunea ca eventuala plecare a catorva membri dintr-o tabara sau alta la toaleta putea rasturna rezultatul in favoarea stoicilor...).

 Ungaria nu a fost probabil niciodata atat de divizata ca acum. Consolidarea celor doi mamuti sociali ai Ungariei contemporane (dreapta si stanga politica) a depins bineinteles si de mesajele politice transmise de liderii-maximi ai MSZP si FIDESZ. Exista astfel cateva teme centrale care "au clarificat" optiunile electoratului. In primul rand, rediscutarea trecutului: discursul moralizant despre Trianon si pacatul comunist ca necesitati ce nu suporta o amanare (Viktor Orbán) fata de eludarea problemei prin  "oferta viitorului" (Ferenc Gyurcsány); "maghiarii din afara Ungariei sunt ai nostri" (V.O.) fata de "mai important e ce spun cetatenii Ungariei" (F.Gy.); relativizarea perspectivei europene prin "exista viata si dupa Europa" (V.O.) fata de prioritatea acordata cerintelor Uniunii in detrimentul celor interne ale Ungariei (F.Gy.); spargerea tabuurilor si discutarea problemelor "intime" ale societatii ungare (V.O.) fata de continuarea politicii consensuale, a gentlemen agreement-ului care tine unita de decenii elita maghiara.

Problema lui Viktor Orbán nu este ca nu are dreptate, chiar daca parte din revendicarile sale morale sunt justificate, ci in primul rand aceea ca nu are rabdare. A lui Gyurcsány este aceea ca nu are capacitatea de a renunta. O situatie care va mai dura.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2020 Revista 22