Uruguay - ţara anului 2013

Uruguay este una dintre cele mai mici ţări din America de Sud, cu o populaţie de puţin peste 3 milioane. Declarată ţara anului în 2013 de către revista The Economist, Uruguay face notă aparte în America de Sud şi, mai larg, în America Latină.

Recenta evocare a Uruguayului în presa in­ternaţională este legată de legalizarea cul­tivării şi comercializării marijuanei, fiind pri­ma ţară care a început această rev­o­lu­ţie. Cel de-al doilea subiect preferat de presa de pe ma­pamond este cel al ac­tua­lu­lui preşedinte, foarte ati­picul José Mujica, cunoscut şi drept „Pepe“.

Preşedintele Mujica este un personaj aparte în galeria li­derilor mondiali. Fost lup­tă­tor în Tupa­ma­ros (gherilă ur­bană fondată în anii ’60), închis aproape 15 ani şi în timpul dic­ta­turii militare (1973-’85), Mu­jica nu iubeşte luxul (îşi do­nează aproape întreg salariul, conduce un Volkswagen Beetle) şi declară că doreşte să adopte mai mulţi copii la ter­minarea man­­datului său, anul acesta. Cu toa­te aces­tea, Mujica re­fuză eticheta care i-a fost apli­cată, de cel mai sărac pre­şe­din­te, spu­nând într-un in­terviu acordat New York Times în 2013 că „Nu omul care are prea puţin, ci omul ca­re vrea mai mult es­te sărac“.

Mujica locuieşte împreună cu soţia sa, Lu­cia Topolansky, fostă preşedintă a Se­na­tu­lui, într-o fermă în apropierea capitalei Mon­­tevideo, unde cultivă şi crizanteme. De altfel, asta l-a inspirat pe artistul con­temporan Martin Sastre, care a inclus în Bienala de la Veneţia în pavilionul Uru­guay lucrarea Parfumul lui Pepe, creat din florile preşedintelui. Mujica atrage şi atenția altor artişti internaţionali, Emir Kus­turica filmând în prezent un docu­men­tar despre acesta; un alt artist uruguayan, Javier Abreu, a inclus în cea mai recentă expoziţie a sa şi figura preşedintelui, cu hashtag-ul „el Pobre Fa­moso“, adică „Săracul fai­mos“.

Uruguay a fost şi prima ţa­ră în care o coaliţie de stân­ga a iniţiat ceea ce a ajuns mai apoi să fie cunoscut drept „valul noii stângi“ sau „valul roz“, în 2004 fiind ales Tabaré Vázquez din partea Frente Amplio (FA), un partid care include diferite sensibilităţi de stânga. Ca în majoritatea statelor la­ti­no-americane, realegerea preşedintelui es­te interzisă constituţional; Mujica nu se re­prezintă deci la alegerile prezidenţiale ca­re vor avea loc în octombrie 2014. Can­di­daţii marilor partide (Frontul Amplu, Par­tidul Naţional, Partidul Colorado, Partidul Independent) vor fi desemnaţi în urma ale­gerilor interne din iunie 2014. Deo­cam­da­tă, sunt cunoscuţi precandidaţii la aceste funcţii care se vor confrunta în com­pe­ti­ţiile interne, precum fostul preşedinte Ta­baré Vázquez în FA.

Exemplu de democraţie consolidată într-un continent marcat de derive autoritare, Uru­guay a avut un episod dictatorial des­tul de dur şi traumatic pentru o ţară obişnuită cu democraţia. Încă de la în­ce­pu­tul secolului XX, Uruguay a fost un exem­plu pentru celelalte state din regiune, mai ales prin reformele care au dus la crearea unui stat-bunăstare foarte devreme, în timpul mandatelor lui José Batlle y Or­dóñez (1903-1907 & 1911-1915). Cu o po­pu­laţie europenizată, Uruguayul este o ţară în care cinemateca este o instituţie res­pec­tată şi cultura cinematografică locală poa­te surprinde. A fost cazul meu atunci când, în iulie 2012, mi s-a vorbit extins des­pre noul val al cinematografiei româ­neşti!

Începând din decembrie 2013, Uruguay a devenit prima ţară latino-americană, dar și prima ţară din lume care a legalizat pro­ducţia, distribuţia, vânzarea și consumul de marijuana, toate sub controlul direct al statului. Principalul scop al acestui de­mers este reglementarea consumului și im­pozitarea acestuia. În prezent, în Uruguay este deci permisă cultivarea marijuanei pen­tru consumul individual (nu mai mult de 6 plante şi nu mai mult de 480 de gra­me pe an), dar şi în mici cluburi cu mai mulţi membri (între 15 şi 45 de membri), ca­re au dreptul la o cultivare care nu poa­te depăşi 99 de plante.

Alte decizii considerate drept progresiste în America Latină au fost adoptate în Uru­guay în ultimii ani, precum dreptul per­soanelor de același gen de a se căsători (Uru­guay este cea de-a doua ţară latino-americană care a luat această decizie în 2013, după Argentina, în 2010), dreptul de a avorta (încă interzis în multe state la­tino-americane) etc.

În ceea ce priveşte avansul în justiţia tran­zi­ţională, Uruguay nu a progresat la fel de mult. De fapt, cei apropiaţi de or­ga­ni­za­ţiile de apărare a drepturilor omului i-au reproșat chiar președintelui Mujica prea pu­ţina sa implicare în aceste chestiuni, aces­ta opunându-se de fapt anulării Legii am­nistiei. Datând din 1986, Legea am­nis­tiei era abrogată de abia în 2011 de Curtea Supremă de Justiţie. Decizia Curţii uru­gua­yene a venit după eşecul de a vedea aceas­tă anulare de către Congres (2011) şi într-un referendum (în 2010), dar mai ales ca urmare a deciziei Curţii Inter-Ame­ri­cane pentru Drepturile Omului, care acor­dase dreptate victimelor dictaturii. //