Gheorghi Dimitrov si falimentul Cominternului

Gheorghi Dimitrov a fost o figura tutelara a antifascismului international. Militant comunist bulgar profund implicat in operatiile revolutionare din Europa Centrala si din Balcani, Dimitrov a fost arestat in martie 1933 de catre nazisti care l-au acuzat de a fi pus la cale incendierea Reichstagului. Dimitrov i-a sfidat pe procurorii nazisti, iar procesul sau desfasurat la Leipzig a devenit principala scena a confruntarii deschise dintre noii lideri ai Germaniei si adversarii lor. Opozitia sa curajoasa fata de Goering si Goebbels a fost celebrata in presa de stanga (controlata de Willy Munzenberg, alt militant cominternist care avea sa rupa cu Stalin mai tarziu din cauza pactului cu Germania nazista si murea in conditii enigmatice, cel mai probabil asasinat de agentii Kremlinului). Nascut in 1882, Dimitrov a fost un stalinist intransigent, angajat cu trup si suflet in activitatile de tip bolsevic (clandestine sau legale). In egala masura, asa cum a scris amicul sau din anii berlinezi, Petre Pandrea, Dimitrov a inteles printre primii faptul ca ascensiunea lui Hitler la putere a reprezentat o catastrofala infrangere pentru clasa muncitoare si a stiut sa utilizeze procesul pentru a proclama necesitatea unei largi coalitii a fortelor antifasciste. A fost achitat (ceea ce este in sine un subiect demn de analiza), insa procesul de la Leipzig a servit nazistilor pentru impunerea dictaturii lor lipsite de orice limite legale, intemeiata pe eliminarea tuturor partidelor si miscarilor rivale.

Stalin a urmarit cu atentie procesul de la Leipzig si, dupa terminarea sa, a aranjat ca Dimitrov impreuna cu alti doi comunisti bulgari, acuzati a-i fi fost complici, sa primeasca azil politic in URSS. Publicat in editie completa in urma cu cativa ani in Bulgaria, jurnalul lui Dimitrov, aparut acum in editie americana la Yale University Press, ofera o documentatie remarcabila asupra perioadei petrecute de acesta in inchisorile germane, ca si despre anii traiti in URSS ca lider al Cominternului si, dupa 1945, revenirea sa in Bulgaria ca dictator comunist (a incetat din viata in 1949). Avem de-a face cu un document aparte, chiar straniu, tocmai pentru ca era absolut insolit (sau imprudent, ca sa ma exprim eufemistic) ca un militant comunist, si inca unul de un asemenea rang, sa tina un jurnal la Moscova. Profesorul Ivo Banac de la Universitatea Yale ofera o introducere de o mare densitate informativa, precum si superb documentate note biografice despre sute de indivizi mentionati in jurnal (figuri faimoase ori simpli activisti, cei mai multi pieriti in timpul Marii Terori staliniste). Dimitrov era extrem de atent la ce si cum nota in jurnal: opiniile sale sunt intotdeauna deliberat retinute si functia jurnalului este sa retina, asemeni unui neutru magnetofon, evenimentele cele mai importante din viata elitei cominterniste. Principalul personaj al acestei drame intunecate este Stalin.

Ca atare, asa cum noteaza Robert C. Tucker si Robert Conquest in cuvintele de sustinere de pe coperta cartii, detinem acum unul dintre cele mai importante documente privind URSS in anii 1930 si 1940. Ca membru al anturajului lui Stalin, Dimitrov asculta cu disciplinata incantare cuvantarile private si toasturile "stapanului", dupa care le asternea pe hartie in chip sarguincios (jurnalul a fost scris initial in germana, apoi in rusa si in final in bulgara). Ca bogatie a informatiei istorice, jurnalul lui Dimitrov este comparabil cu cartea clasica a lui Milovan Djilas, Conversatii cu Stalin. Analistii comunismului mondial precum si toti cei care vor sa inteleaga rolul Cominternului in Razboiul Civil din Spania, efectul Pactului sovieto-german din 1939 asupra partidelor comuniste europene, impunerea "democratiilor populare" in Europa de Est, razboiul civil grec, precum si originile conflictelor sovieto-iugoslav si sovieto-chinez vor beneficia de pe urma acestui document.

Odata ajuns in URSS, suferindul Dimitrov a dobandit o pozitie de varf in ierarhia Cominternului, alaturi de Dmitri Manulski si Osip Piatnitsky. Alti colaboratori apropiati erau Palmiro Togliatti (PC din Italia), germanul Wilhelm Pieck si sovieto-finlandezul Otto Kuusinen. Dupa infrangerea republicanilor in Spania, cercul intimilor lui Dimitrov avea sa o includa pe Dolores Ibarruri (Pasionaria), iar dupa 1940, vor fi integrati Maurice Thorez si Andre Marty (Partidul Comunist Francez), Matyas Rakosi (PC din Ungaria) si Ana Pauker (PC din Romania). Toti acestia compuneau aristocratia Cominternului, statul major al pseudo-revolutiei mondiale. Sub conducerea lor, Cominternul devenise un veritabil Stalintern, asadar un instrument docil de executare a ordinelor dictate de liderul bolsevic. Este astfel simptomatic ca nici Dimitrov, nici ceilalti militanti de varf nu au obiectat in vreun fel la semnarea pactului Ribbentrop-Molotov, in fapt actul de deces al Cominternului. Pe de alta parte, sa nu uitam, Internationala a Treia incetase de mult sa mai detina vreo autonomie, iar jurnalul demonstreaza elocvent colaborarea stransa dintre aceasta institutie si organele politiei secrete sovietice.

In 1935, la ultimul congres al Internationalei, Dimitrov a rostit principalul raport privind lupta contra fascismului si necesitatea construirii fronturilor populare. Apoi a venit Marea Teroare: dispareau peste noapte activisti faimosi sau obscuri, acuzati a fi spioni imperialisti ori sabotori trotkisti ("vermina infiltrata in randurile clasei muncitoare"). Dimitrov nu a facut aproape nimic ca sa se opuna acestei isterii morbide. Jurnalul mentioneaza cateva intalniri cu Stalin din acei ani. Una din notele cele mai sinistre, chiar terifiante, din jurnal se refera la receptia din data de 7 noiembrie 1937, din casa comisarului poporului pentru aparare, Kliment Vorosilov. Cu acest prilej, Stalin rostea un toast care contine, in opinia mea, intreaga logica exterminista a stalinismului dezlantuit. Nu exagerez, cred, comparand acest toast cu unele din discursurile secrete cele mai macabre ale lui Hitler si Himmler, menite sa dezumanizeze complet figura "inamicului": "Noi am unit statul intr-un asemenea mod incat, daca o parte a sa se separa, acest lucru ar dauna nu doar statului nostru, ci ar duce la subjugarea acestei parti de catre forte straine. De aceea, oricine incearca sa distruga unitatea statului socialist, oricine incearca sa separe o parte sau o nationalitate - acel individ este un dusman, un dusman jurat al statului si al popoarelor URSS. Iar noi vom distruge un asemenea inamic, fie el chiar un vechi bolsevic; ii vom distruge tot neamul, toata familia. Vom distruge fara mila pe oricine care, prin fapte sau prin ganduri - da, prin ganduri -, ameninta unitatea statului socialist. Pentru completa distrugere a tuturor dusmanilor si a neamurilor lor!". Aceasta halucinatie terorista era urmata, scrie Dimitrov, de "exclamatii aprobatoare: Pentru marele Stalin!".

Sunt multe alte momente extraordinare surprinse in paginile acestui jurnal. Sa spun doar ca la sfarsitul vietii, mai ales dupa umilirea suferita din partea lui Stalin in urma avortatului proiect al unei confederatii danubiene, nimic nu mai ramasese din orgoliul legendarului "leu antifascist". Prins in angrenajul dictatorial al Bulgariei stalinizate, Dimitrov a aprobat nenumarate executii ale presupusilor "dusmani de clasa". Murea in URSS in 1949, devenind obiectul unui gaunos cult al personalitatii. Mausoleul lui Dimitrov din Sofia a fost demolat dupa prabusirea comunismului in Europa de Est. Cronica a declinului si a finalului ignobil al Cominternului, jurnalul lui Dimitrov este o relatare cruciala privind naufragiul unei generatii politice, intoxicata cu visul revolutiei mondiale si hipnotizata de cultul bolsevic al partidului, ca depozitar al adevarului istoric absolut.

(Varianta engleza a acestui eseu a aparut in Times Literary Supplement, Londra, 5 septembrie 2003.)