Tara frateasca dusmanoasa. Romania in atentia Sigurantei de Stat a RDG

Cand locuitorii Brasovului s-au rasculat la data de 15 noiembrie 1987 impotriva dictaturii lui Ceausescu, in oras se afla si un informator al Ministerului Sigurantei Statului (MSS) din RDG. Nu s-a intamplat, insa, ca MSS sa fi prevazut evenimentul. Informatorul MSS fusese trimis in calitate de comis-voiajor de catre intreprinderea la care lucra, pentru o perioada de sase luni, la Brasov. Astfel, el a fost din intamplare martorul acestei revolte anticomuniste. Dupa intoarcerea sa in RDG, i-a raportat ofiterului de conducere de la Administratia Regionala MSS din Leipzig atat ceea ce vazuse, cat si ceea ce auzise de la colegii romani. Cum muncitorii din fabrica de tractoare au inceput demonstratia; cum politia a blocat centrul orasului cu vehicule cu tunuri de apa si TAB-uri; cum inaintea coloanei de demonstranti mergeau copii, pentru a feri adultii; cum primaria fusese luata cu asalt si cum s-au ars documente; cum demonstrantii fusesera arestati.

Securitatea RDG, interesata de stabilitatea regimului ceausist

Acest raport nu continea informatii secrete. Toate acestea puteau fi citite in noiembrie 1987 in mediile occidentale. Elementul deosebit este faptul ca ofiterul MSS repartizat acestui caz a dat raportului o importanta atat de mare, incat a alcatuit si un rezumat pe care l-a trimis la Centrala MSS de la Berlin. De mentionat ca acest raport nu este doar un raport razlet cu privire la starea de spirit a unui stat balcanic, ci el facea parte dintr-o serie planificata de adunare de informatii pentru MSS cu privire la Romania. La inceputul lui 1983, Erich Mielke, ministrul Sigurantei Statului, a anuntat toate unitatile din subordinea MSS care intrau in discutie sa adune, dupa posibilitati, informatii cat mai cuprinzatoare privitoare la situatia interna a Romaniei. Practic, asta insemna folosirea in principal a colaboratorilor neoficiali din RDG, care aveau tangenta cu Romania, si folosirea lor sistematica pentru obtinerea de informatii. Nici acest procedeu, nici interesele informative ale MSS nu trebuiau facute publice. De aceea, colaboratorilor neoficiali li s-a impus sa lucreze foarte atent si foarte rezervat. Nu trebuiau animati in activitati care ar fi putut deconspira adevaratele intentii ale MSS. Din punct de vedere al continutului, MSS nu se interesa numai de statutul special extern al Romaniei, ci, intr-o masura deosebita, si de situatia interna a statului. Erich Mielke dorea sa afle ce repercusiuni avea criza economica grava prin care trecea Romania la inceputul anilor '80. Astepta din vreme de la colaboratorii neoficiali date concrete cu privire la o destabilizare politica sau economica, la situatiile tensionate care rezultau de aici, la indispozitia si nemultumirile populatiei romanesti, la dezvoltarea unui curent sau a unor grupari de opozitie si la potentiale revolte. Pe de o parte, Siguranta Statului dorea sa stie cat de stabila si de incredere mai era Romania. Pe de alta parte, se dorea impiedicarea unor eventuale proteste in Romania, care s-ar fi putut rasfrange si asupra altor tari socialiste. Rapoartele pe care Siguranta de Stat din RDG le primea in continuare de la informatorii sai aratau conditiile de trai, starea de spirit a oamenilor si alte observatii referitoare pana si la cele mai mici localitati; din Banat se pomenea chiar de anumite sate, ca Cetad, sau orase mai mici, precum Jimbolia si Lugoj, evident, era vorba despre Timisoara sau orase transilvane, ca Sibiu si Brasov. Dar chiar si de dincolo de zonele traditionale vorbitoare de limba germana soseau stiri, dintre care o sumedenie de la Bucuresti. Era mereu vorba in rapoarte de protestele populatiei romanesti cu privire la situatia catastrofala a aprovizionarii; cativa informatori pomeneau de greve si chiar despre o incercare de puci impotriva lui Ceausescu. Cu siguranta ca nu toate anunturile privitoare la greve sau alte forme de protest corespundeau realitatii, adeseori se transmiteau si zvonuri. Ceea ce face ca aceste rapoarte sa devina interesante nu sunt descrierile, mai degraba superficiale, ale conditiilor de fiecare zi din Romania. Mai interesante sunt notele si comentariile facute de catre ofiterii Stasi pe marginea unora dintre aceste rapoarte. Daca intr-un raport aparea cuvantul "greva", atunci acest cuvant era subliniat de mai multe ori sau era marcat cu un semn de intrebare mare. Un ofiter Stasi, care nu vroia sa creada raportarea de greve in Romania, nota la marginea unui astfel de raport: "Trebuie dovedit cu probe!". Pe baza acestor adnotari se poate vedea reactia sceptica a Sigurantei de Stat din RDG privitoare la prezentarea de greve si tulburari sociale in Romania. Acestia au fost, cu siguranta, termeni care provocau temeri si stari de frica in cadrul MSS. Se poate presupune, cu usurinta, ca astfel de informatii aduceau aminte in cadrul MSS de revolta populara din RDG de la data de 17 iunie 1953. Si atunci motivele au fost greutatile economice si nemultumirile politice, iar muncitorii au reactionat prin greve, care in cele din urma s-au materializat intr-o revolta de masa. In mod oficial, Partidul Unitatii Socialiste din Germania* a caracterizat imediat revolta populara de la 17 iunie drept o "incercare fascista de puci" dirijata de Occident. In mod firesc, Securitatea Statului din RDG a avut misiunea de a-i gasi pe cei care se aflau in spatele manifestarii, cu toate ca stia ca revolta nu fusese organizata de statele din Vest. In anii care au urmat, MSS a intreprins, inaintea datei de 17 iunie, actiuni de intarire a sigurantei, pentru a preintampina o noua revolta. Pana la sfarsit, aceasta zi a reprezentat o trauma pentru clasa conducatoare din RDG. Acest fapt reiese si dintr-o scurta interpelare a lui Erich Mielke, din data de 31 august 1989. Conducerea Sigurantei Statului din RDG se consfatuia cu privire la situatia data - era vorba in sedinta de consfatuire mai ales despre urmarile pe care le-ar avea deschiderea granitei dintre Ungaria si Austria -, cand Erich Mielke a pus deodata urmatoarea intrebare: "Este adevarat ca maine izbucneste un 17 iunie?". Un colonel din Stasi i-a raspuns: "Acesta nu va avea loc maine, nu va fi deloc, deoarece pentru asta existam noi". Cunoscand aceasta temere a autoritatilor, este de inteles de ce anunturi din Romania cu privire la greve si proteste muncitoresti declansau stari de anxietate si tulburari la Siguranta Statului din RDG. Iar Romania era totusi unul din statele din Europa de Est cu o conducere deosebit de dura, unde orice forma de opozitie avea probleme cu mult mai mari decat, de exemplu, in Polonia sau Ungaria. Tocmai revolta din Brasov din 1987 trebuie sa le fi amintit mai-marilor MSS de evenimentele de la 17 iunie 1953 din Berlinul de Est.

Colaborarea dintre serviciile secrete romanesti si redegiste

Cum arata rapoartele intrate la MSS, multe unitati de serviciu apartinand MSS au pus in aplicare indicatiile ministrului, facute in 1983, si au introdus in Romania colaboratori neoficiali pentru culegerea de informatii. Pot fi consultate insa doar rapoartele acelor departamente, care pot fi numite pe scurt "unitati de aparare"; ele erau acele parti ale MSS care se ocupau, in RDG, in primul rand, cu represaliile interne si urmaririle de persoane. Tot din aceste documente reiese si faptul ca, intre Serviciile de Siguranta din RDG si Romania, nu mai exista o colaborare bine definita inca de la inceputul anilor '70, asa cum era cazul intre alte politii secrete din Europa de Est pana in 1989. Deosebit de precara este situatia prezenta a documentelor pentru Directia de spionaj a MSS, asa-numita Administratie Principala de Clarificare a Informatiilor (APCI). APCI a avut voie, cu permisiunea mesei rotunde, sa se dizolve in 1990 si s-a folosit de acest moment pentru a distruge o mare parte din documentatia existenta la acea data. Dar chiar si din putinele documente ramase in arhiva APCI ne putem face o parere cu privire la relatia MSS si Romania. In acest sens, APCI, aflata sub conducerea lui Markus Wolf, analiza in decembrie 1983 din perspectiva proprie pozitiile politicii externe adoptate de Romania. Politica factorilor de decizie din Romania, potrivit unuia din principiile de baza, contrazice interesele principale ale comunitatii statelor socialiste. In ciuda eforturilor din partea aliatilor, Romania nu doreste sa se alature unei politici comune pe plan extern si din punct de vedere al sigurantei de stat. Pozitia Romaniei cu privire la alianta militara din Est era ingrijoratoare: Pactul de la Varsovia urma sa expire in 1985, iar Romania conditiona prelungirea participarii printr-o serie de factori. Statele din Vest foloseau Romania in mod evident drept "factor de bruiere" in sistemele de alianta din Est si doreau sa excluda Romania pe o perioada mai lunga de timp din Tratatul de la Varsovia si din Consiliul pentru Ajutor Economic Reciproc (CAER). Ca aspect pozitiv, APCI avea doar faptul ca, in ciuda crizei economice si a nemultumirilor din partea populatiei, situatia interna era sub controlul conducerii din Romania, iar o opozitie nu avea nici o sansa. APCI recomanda, de fiecare data cand i se ivea ocazia, ca Romania sa fie inclusa in comunitatea de state socialiste. Pentru APCI, ca directie de spionaj apartinand MSS, se puteau trage din aceasta analiza anumite concluzii cu privire la culegerea de informatii. Pe de o parte, APCI trebuia sa se ocupe mai intens de politica occidentala a Romaniei din punct de vedere al spionajului si sa se concentreze asupra SUA, Frantei si Republicii Federale Germane. Pe de alta parte, APCI trebuia sa obtina informatii cu privire la politica interna si externa a Romaniei. Acest fapt includea si problema referitoare la existenta unor opinii divergente in cadrul Partidului Comunist Roman. Pentru asigurarea necesarului de informatii, APCI se putea baza pe o "resedinta sub acoperire, aflata in deplina legalitate". Concret, insemna ca exista o reprezentanta oficiala a RDG in Romania, si ea servea APCI drept baza de spionaj pentru aceasta tara. Putea fi vorba despre o intreprindere de stat, dar foarte probabil era vorba despre Ambasada RDG de la Bucuresti. Aceasta metoda de a introduce personalul serviciilor in cadrul unei reprezentante oficiale este folosita in toata lumea. Cazul Romaniei era unul aparte, din cauza faptului ca era singura tara din cadrul zonei de putere sovietica in care APCI infiintase o reprezentanta cunoscuta in domeniul ei de activitate, in deplina legalitate, dar care se ocupa exclusiv de spionaj. In alta ordine de idei, in anii '80 APCI actionase in aceeasi maniera in aproape toate statele lumii, exceptand Blocul de Est. APCI impartise in acest scop lumea in mai multe grupe de state; fiecare grup de state avea anumite elemente distinctive, care erau necesare pentru acoperirea activitatii la resedinta oficiala. Grupului de tari A ii apartineau toate statele membre NATO, in grupul de tari B se integrau statele europene si democrate din Vest nemembre NATO, grupul de tari C continea statele arabe si Israelul, in grupul de tari D intra Africa, grupului de tari E ii apartinea America Latina, grupul de tari F se ocupa de mari parti ale Asiei impreuna cu Australia si Noua Zeelanda. Mai exista si micul grup de tari G, din care faceau parte numai urmatoarele state: Albania, China, Iugoslavia, Cuba si Romania. Prin urmare, Romania era vazuta in cadrul altor state socialiste "renegate"; Cuba este in aceasta grupa un caz special. Aceasta impartire intr-o grupa aparte dovedeste neincrederea MSS fata de Romania. In perspectiva APCI, respectiv a intregului MSS, Romania ocupa cu siguranta o pozitie duplicitara. Pe de o parte, era un stat aliat cu RDG. Pe de alta parte, era tratata de catre serviciile secrete aidoma unui dusman, la fel ca o tara occidentala. Romania se deosebea intr-un punct esential de Polonia, unde MSS devenise activ dupa miscarile muncitoresti din 1980-'81. Si in Polonia, atat MSS, cat si APCI construisera o retea alcatuita din informatori din RDG si din cetateni polonezi, despre care serviciul secret din Polonia nu trebuia sa stie nimic. In paralel insa, cele doua servicii secrete isi intensificau colaborarea oficiala si conforma cu intelegerile comune. Prin ambele mijloace, MSS incerca sa lupte impotriva miscarii poloneze de reforma si protest a sindicatului Solidaritatea. Prin urmare, era vorba de sprijinirea puterii din Polonia. In schimb, Romania ii parea MSS suspecta ca stat, atat in ceea ce priveste conducerea, cat si ca potential factor de turbulenta. Aceasta ar fi explicatia de ce Romania apare in 1985 ca unica tara din Blocul de Est inscrisa pe lista statelor in care functionau resedinte sub acoperire, aflate in deplina legalitate. In prezent, banca de date SCI (Sistem de Culegere a Informatiilor apartinand APCI) ne ofera o privire de ansamblu referitoare la activitatea resedintei APCI de la Bucuresti. De la inceputul anilor '70, APCI se folosea de aceasta baza de date, pe care a consolidat-o de-a lungul anilor. Ea era alcatuita din mai multe Banci de Date Partiale (BDP), in care erau introduse informatiile intrate, inclusiv notarea si altor date specifice. In afara de aceasta, BDP era legata de SCI si continea 21 de agenti ai APCI cu numele lor de cod. In 1998, Autoritatea Delegatului Federal pentru documentatia Stasi a reusit sa refaca lizibilitatea acestor date. In total, in bancile de date partiale ale SCI au fost stocate, intre 1969 si 1989, peste 400.000 de informatii. Cea mai mare parte dintre acestea se refera la Republica Federala Germania. In jur de 3.000 de informatii se refera la Romania. Majoritatea acestora reflecta politica Romaniei fata de Occident. In acest sens, sursele de date APCI cele mai eficiente cu privire la Romania se aflau in Republica Federala Germania; la ele se adauga spionii cunoscuti din Ministerul de Externe de la Bonn: Hagen Blau, Herbert Kemper si Ludwig Pauli; agentii APCI din cadrul Serviciului Federal de Stiri: Gabriele Gast si Ludwig Spuhler si spionul Rainer Rupp, de la Sediul Central NATO de la Bruxelles. Activitatea resedintelor sub acoperire, aflate in deplina legalitate, a fost preluata de bancile de date SCI de-abia in anii '80. Intre 1981 si 1989, APCI consemneaza in jur de 1.250 de informatii care faceau referire la Romania; dintre acestea, cam 170 proveneau de la reprezentanta din Bucuresti. Daca s-ar da crezare informatiilor din bancile de date SCI, in anii '80 era vorba despre 18 informatori aflati la resedinta din Bucuresti, care culegeau informatii. Cei mai multi dintre acestia erau colaboratori angajati la Ministerul de Externe al RDG, ceea ce concluzioneaza ca ei faceau parte din personalul ambasadei. Cu privire la aceasta se constata ca, din cele 170 de informatii enuntate, jumatate se refera la relatiile externe ale Romaniei, pe cand cealalta jumatate se ocupa de problematica interna. In acest fel, APCI mai obtinea in afara raporturilor obisnuite despre situatia interna a tarii si evaluari cu privire la situatia Partidului Comunist Roman. O unica informatie continea in titlu o referire la o miscare subversiva, si anume: Despre activitatea unui asa-numit sindicat liber si ilegal in RSR (Republica Socialista Romania). Despre situatia minoritatii germane si exodul acesteia in Republica Federala soseau rareori informatii de la resedinta bucuresteana a APCI. Doua surse de la Bucuresti raportau aproape in exclusivitate despre situatia interna a Romaniei. Tematica lor demonstreaza ca este vorba despre localnici; la unii dintre ceilalti informatori nu se poate defini apartenenta. Proportiile reale ale retelei de agenti ai MSS in Romania nu pot fi inca precizate in stadiul actual. Datele SCI ne indica insa ca este vorba mai degraba de o retea mai mica de agenti. In afara de aceasta, bancile de date SCI ne ofera si informatii cu privire la infiintarea resedintei oficiale de la Bucuresti, aflata sub acoperire: in octombrie 1986, Directia a III-a a APCI lanseaza activitatea de obiectiv cu numele de cod "Memoratorul" (germ. "Speicher" - n. trad.). Sub aceasta denumire sunt inregistrati mai multi informatori, care mai lucreaza inca in anii '80 la resedinta APCI de la Bucuresti. Ce rasunet au avut anumite evenimente romanesti in RDG, facand MSS sa reactioneze, ar trebui analizat prin prisma revoltei de la Brasov: un an dupa revolta, la 15 noiembrie 1988, intreaga Europa a fost chemata la o "zi de actiune pentru Romania". Aceasta zi de actiune isi propusese prezentarea conditiilor catastrofale din Romania si blamarea regimului Ceausescu pe plan international. In Germania de Vest, respectiv Berlinul de Vest, scriitoarea de origine romana Herta Müller s-a dedicat pregatirilor si desfasurarii acestei zile de actiune. Dar chiar si in RDG, oamenii s-au dedicat acestei zile. Membri ai unor grupari independente de pace si de drepturi ale omului au redactat scrisori de protest, adresate atat dictatorului Nicolae Ceausescu, cat si guvernului din Berlinul de Est. În scrisorile trimise guvernului RDG se protesteaza, printre altele, impotriva faptului ca RDG sustine regimul Ceausescu si ca Ceausescu tocmai primise in Berlinul de Est decoratia "Karl Marx"; mai mult decat atat, protestul se adresa mediilor din RDG si felului in care ele prezinta situatia Romaniei. Ziua care marca un an de la revolta de la Brasov nu adusese in prim plan doar o actiune de solidaritate fata de populatia Romaniei. Ea era un motiv in plus ca populatia din RDG sa protesteze impotriva propriului guvern si sa ceara pentru ei insisi drepturi elementare democratice.
(Subtitlurile apartin redactiei)

Traducere de Radu-Mihai Alexe din Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, nr. 1/2004

Nota red.: In traducerea publicata, am renuntat la notele incluse in textul german.

* in germana: Sozialistische Einheitspartei Deutschland - SED, n. trad.