Pe aceeași temă
Despre trecut si prezent a vorbit la Sighet Stèphane Courtois, trasand o incisiva paralela contranstanta intre primejdiile care au fost si cele care mai pandesc si astazi spiritul omului occidental - european in speta - supus tentatiilor unor noi ipostaze ale gandirii de tip absolutist sau totalitar. Despre conditia spiritului uman in actul rezistentei sale neinfrante fata de abuzul totalitar invesmantat in haina stiintei psihiatrice, ca in fictiunile distopice ale lui Orwell sau Huxley, au vorbit doctorii Ion Vianu (Morges, Elvetia) si Alexei Masek (Chisinau). Despre barbatia celor ce s-au impotrivit cu arma in mana totalitarismului in anii de inceput ai instaurarii comunismului asupra Romaniei, luptand in Fagaras, in Apuseni, in Vrancea si in Bucovina, au dat marturii emotionand pana la lacrimi o seama de miraculosi supravietuitori ai acelui moment prea putin cunoscut, de eroism si jertfa. Prezente la apel au fost nume ca: Ogoranu, Arnautoiu, Vatamaniuc, Fornica si Jurj, depanand episoade de istorie din pacate putin mediatizate si arareori prezente in comunicarile cu penetratie ampla in for. Tot din trecut s-a ridicat si glasul astazi frecvent trecut sub tacere al singularului maistru militar Iulius Filip, cel care, in indepartatul an 1981, s-a incumetat sa scrie o scrisoare plina de curaj liderului Solidaritatii poloneze Lech Walesa, varful de lance al luptei pentru libertate atunci in toi la santierele navale din Gdansk.
Marturia vibranta a acelui episod si a consecintelor indurate de expeditor pentru nobila sa cutezanta au starnit viu interes si o ploaie de intrebari si intregiri venite din randurile tinerei asistente. Si, vorbind despre Polonia, invitata de onoare din acest an a Scolii de Vara de la Sighet, vocea ei s-a facut auzita cu titlu oficial prin cuvantarea cunoscutului disident Bogdan Lis, care a reprezentat la Sighet pe fostul presedinte Lech Walesa, impiedicat in ultima clipa sa intreprinda calatoria in Romania. In substantiala sa prezentare, Bogdan Lis a scos pregnant in evidenta ceea ce a constituit, in ultima instanta, insasi cheia de bolta a izbanzii repurtate de societatea poloneza in lupta ei de atunci cu totalitarismul si dictatura - stransa solidaritate intre trei factori care, daca ar fi actionat in izolare, nu ar fi putut probabil sa iasa victoriosi niciodata: a fost vorba, la Sighet, de cele trei verigi esentiale care au stiut sa stea, in acei ani indepartati, umar la umar - muncitorimea, intelectualitatea si Biserica - care, facand zid, au biruit in final opresiunea guvernarii comuniste; "ce coup de tonerre dans le ciel communiste" ("lovitura ceea de tunet strafulgerand cerul comunist") in inspiratele cuvinte ale lui Stèphane Courtois.
In fosta incinta exterminatoare, unde si-au jertfit vietile atatia, toate aceste teme si multe altele inrudite lor au fost dezbatute cu vivacitate, starnind printre tinerii cursanti un enorm capital de curiozitate constructiva.
Relevanta pentru prezent a tot ceea ce s-a dezbatut si discutat cu tinerii la Sighet - de la masa rotunda pe marginea cartii Nu putem reusi decat impreuna (Dan Pavel si Iulia Huiu), la prezentarea profesorului Alexandru Zub - Discursul national intre globalizare si mondialism, trecand prin teme ca Rezistenta prin cultura (Aurel Stroe) si De ce trebuie sa ne informam? (Christian Mititelu) - aduce aproape inevitabil in prim plan intrebarea: care sa fie sensul contemporan sau ratiunea pentru care ar trebui cultivata astazi memoria si valorile ei, intr-o lume antrenata acum vertiginos in directia unor orizonturi unde totul pare sa graviteze prioritar (daca nu absolut) in jurul notiunii de profit cu orice pret pe planul satisfacerii nevoilor de placere sau de confort material; iar pentru cei tineri, in jurul fascinatiei aduse atat de compensator de minunile industriei de divertisment. Ce rost poate avea asadar revizitarea unor insule sau insulite din arhipelagul Gulag in timpurile noastre tot mai apasat globaliste si "postmoderne"?
Un raspuns gasim in recenta aparitie a unei carti scrise de reputata publicista americana Anne Applebaum, editorialista a ziarului Washington Post. Lucrarea ei, Gulag: A History1 readuce in prim planul memoriei o suma a ororilor comise in numele totalitarismului de stanga de-a lungul deceniilor de conducere a unor societati de catre partidele comuniste. Recenzand luna trecuta volumul in The International Herald Tribune, Michael McFaul, bursier la Hoover Institution si profesor de Stiinte Politice la Stanford University, mentiona faptul socant ca multi dintre studentii sai la Stanford "nici macar nu au auzit vreodata de Gulag"2.
Trecutul si radacinile - atunci cand vine vorba de totalitarisme si dictaturi - nu pot fi puse intre paranteze, chiar daca omenirea trece astazi, desigur tranzitoriu, printr-un moment de avant mondialist si transfrontalier, scrie recenzentul cartii Gulag: A History. Dovada si exemplul cel mai graitor este laudabila si nobila persistenta a revenirii asupra trecutului si, da, a radacinilor, de care dau dovada toti cei preocupati de istoria Holocaustului si de sursele rasismului xenofob, cu sechelele lui, care au facut si fac in mod direct sau subreptice atatea ravagii in lumea de azi.
Pentru tinerii de azi de pe aceste meleaguri romanesti, atat de framantate de-a lungul istoriei secolului care a trecut, Noul si Vechiul, Trecutul si Prezentul isi au relevanta deplina tocmai in perspectiva unui viitor in care cei lucizi continua sa aiba nezdruncinata incredere. Tocmai pentru ca inainte de a cumpani care va fi forma finala si maniera acoperisului casei noastre proprii - cu profil inconfundabil alaturi de celelalte case din lacasul nostru comun, Europa - temeliile sunt cele asupra carora atentia generatiei ce va purta istoria inainte se focalizeaza cu spor. Asa cum au aratat minunatele si substantialele schimburi de idei si opinii de la Sighet.
