Politica, mass-media şi cultura atavică

Cetățeanul educat în spiritul eticii carac­te­ris­tice Occidentului civilizat se poate întreba cu stupoare cum e posibil ca, într-o țară eu­ro­pea­nă, un premier dovedit ca plagiator și in­culpat într-un dosar de fals și spălare de bani să rămână în funcție, de ce nu se re­vol­tă cetățenii plătitori de taxe când văd că banii lor se opresc în buzunarele po­li­ti­cienilor corupți aflați la pu­te­re, de ce nu protestează uni­versitățile la zecile de pseu­do-opere științifice produse în pușcării de VIP-uri, cu be­ne­ficii imediate în scurtarea detenției, cum su­portă studenții umilința de a plăti șpagă pen­tru o notă de trecere sau de ce comunitatea media admite fără reacții viguroase jurnaliști acoperiți, jurnaliști corupți și companii media viciate.

Fenomenele enumerate descriu situația la zi a României și necesită o analiză aprofundată, așa cum o face Peter Gross pentru mass-me­dia postdecembristă, în volumul Întoarcere în laboratorul românesc. Mass-media după 1989, apărut anul acesta la editura Nemira. Pro­fe­sorul Gross, directorul Școlii de Jurnalism a Uni­versității din Tennessee, este unul dintre rarii specialiști străini ai spațiului mediatic ex-comunist care, atașat prin biografie, a de­di­cat presei din România numeroase studii și cărți, radiografiind fără prejudecăți progresele și eșecurile ei, punând-o în context global și reflectând asupra cauzei derapajelor, mu­tațiilor negative și șan­se­lor ratate. Peter Gross ree­va­luează multe dintre con­clu­ziile lucrării din 1996 de la ca­re pornește, Mass-media in Re­volution and National De­velopment. The Romanian La­boratory, dintr-o perspectivă nouă, cea a valorilor culturale ca nucleu al con­figurației morale, sociale, politice, me­dia­tice ale unei comunități. „Asta e cheia, cul­tu­ra, nu sistemul! Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sis­te­mului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sis­temului, dar nu ne spune cum sunt le­gă­turile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu eco­nomia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile, pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare“, sublinia profesorul Gross într-un interviu recent acordat revistei 22. Unghiul valorilor respectate de o națiune, dar mai ales ignorarea ethosului societății de­mocratice, disprețul față de cinste, co­rec­ti­tudine, onoare, desconsiderarea eticii și trans­formarea ei în ornament retoric de către eli­te, acceptarea conduitelor aberante în politică și la nivelul superior al deciziei, iată o grilă interesantă care ar putea tomografia și diag­nostica nu doar situația mass-media, ci în­treg organismul social românesc.

Deși promitea profesionalizare și consolidare în deceniul 1991-2000, când au apărut fa­cul­tăți de profil, companii media private și or­ga­ni­za­ții media active în cucerirea libertății de ex­pri­mare, presa românească a cotit-o pe al­tă ca­le, pierzătoare. „Gemenii“ jigăritei de­mo­crații ro­mânești, politica și mass-media, s-au năs­cut din aceeași sămânță, moștenind gena cul­turală determinantă pentru ambele. Fără ideo­logii și convingeri, cei doi frați coexistă în­tr-un perfect paralelism și își negociază ne­în­ce­tat po­zițiile, scoțând din ecuație ce­tă­țea­nul, te­o­retic, rațiunea lor de a exista: „Elitele po­li­ti­ce și media se aliază în corupție, primele pen­tru a câștiga putere care se transpune în avan­taje eco­nomice, cele din urmă pentru a-și mo­ne­ti­za puterea percepută de a influența opi­nia pu­blică“. Personalizate, transformate în ins­tru­mente, aflate sub controlul mogulilor afil­i­ați politic, mediile românești își asumă doar prin excepție responsabilitatea asociată jur­na­lis­mu­lui, fiindcă „între mass-media și politică exis­tă o relație simbiotică, dar dincolo de aceas­tă relație și poate mai important, există o cul­tu­ră atavică și solipsistică, pe ca­re o îm­păr­tă­șesc în mod intim elitele ambelor instituții, una ca­re le determină practicile și comportamentele“.

Cartea reputatului profesor Peter Gross lan­sea­ză o teorie îndrăzneață, care încă necesită cla­rificarea conceptelor de „elite“, „cultură“, „sis­tem media“. Mai optimist în primii șase ani ai tranziției analizați în „laboratorul“ din 1996, când credea că presa din România, ca și sis­te­mul politic, vor evolua spre modelele occi­den­tale consacrate, oferind publicului, cetățenilor instrumentele necesare pentru a progresa, autorul trage concluzii rezervate în privința vii­torului mass-media, prezicându-le un ritm lent de profesionalizare și transformare, în pas cu mentalitățile, credințele, valorile și con­dui­tele socio-culturale. O constatare amară cir­cumscrie anii chinuiți și imprevizibili ai de­ve­nirii comunității media într-un sfert de veac: presa românească a fost câine de vânătoare, că­țel de salon, câine de atac sau haită de lupi, dar niciodată „câine de pază“ al democrației, în sensul liberal al conceptului.