De același autor
Doina Gradea, interimara din vârful televiziunii publice, a anunțat într-un interviu că are dreptul să schimbe șefii și să producă, la rândul ei, alți interimari. „În calitatea mea de director general interimar, numită de Parlamentul României, am dreptul să aleg, să numesc echipa cu care vreau să lucrez“, declara apăsat într-un interviu dat site-ului paginademedia.ro. Primele mirări le-a iscat resuscitarea unor elefanți ca Sorin Burtea și Romeo Couți, despre care Petrișor Obae nota că „Burtea s-a opus acum câțiva ani schimbării legii TVR. Romeo Couți a fost dat la o parte de la Cluj, după ce angajații de acolo au acuzat managementul defectuos, dezbinarea redacției și altele“.
Cele mai recente semne de întrebare, însoțite de semne de exclamare, le ridică numirea la direcțiunea interimară a TVR 1, canalul principal al televiziunii publice, a lui Raico Cornea, fost coleg de vot în Consiliul de Administrație cu doamna Gradea, mereu pe partea stângă a mesei politice. Surpriza vine din coliziunea dintre faptele și declarațiile doamnei Gradea, care promitea un război deschis cu lipsa de eficiență, chiulăii și profitorii care iau bani degeaba și nu produc mai nimic. Declarația ei, tot în paginademedia, sună așa: „Sunt oameni care nici nu vin deloc la serviciu sau care vin o dată pe săptămână și stau două ore. Sunt oameni care nu au mai produs nimic de ani de zile. Asta nu poate continua la nesfârșit, în detrimentul celor care muncesc zilnic peste zece ore. Mă gândesc serios la asta și o să găsesc o soluție. De reintroducere a lor în fluxul normal sau, pur și simplu, de renunțare la ei dacă nu doresc să muncească“ și este reiterată în interviul publicat în Evenimentul zilei din 23 octombrie.
Prototipul descris mai sus se mulează perfect pe cazul Raico Cornea descris sub semnătura mea în 2015 de revista 22: „De opt ani nelipsit din Consiliul de Administrație al TVR, propus perpetuu de grupul minorităților («la vot slavii bat întodeauna», explică Varujan Pambuccian, șeful grupului parlamentar, minunea), le-a supraviețuit președinților Sassu, Lăzescu, Săftoiu, Tănase. Pentru participarea la ședințe lua în mână cam 3.000 lei pe lună. Oportunist la vot, este totuși cu sufletul la stânga, ca și protectorul său, eternul deputat Gvozdenovici“. Un exemplu grăitor de muncă puțină pe bani mulți în televiziunea publică este lista de producții ale lui Cornea: „Raico Cornea este și angajat în TVR, ca videojurnalist la «minorități», cu un salariu net de peste 3.000 lei. Să vedem ce face el pentru acești bani. Din tabelul obținut de jurnalistul Daniel Befu de la conducerea TVR, reiese că numitul Raico a realizat 21 de materiale din ianuarie până în august 2015. Majoritatea știri sau reportaje de știri de 2-4 minute, în coautorat. Materiale mai lungi de 20 de minute sunt numai trei, dintre care un concert la înregistrarea căruia nu a fost prezent. Aritmetica zice că în 8 luni, adică în 240 de zile, a realizat câte un material la 10 zile. Sau nici atât: în luna martie figurează cu o singură știre de 4 minute.Trai pe vătrai! Nu e pentru toți, e doar pentru privilegiați. Un reporter obișnuit produce minimum o știre-două pe zi, pe un salariu mai mic. Raico Cornea și-a angajat și soția în TVR, fără calificare specifică.
Prin Hotărârea CA nr. 80/2011, d-l Cornea și-a modificat postul din «realizator» la TVR Timișoara în «videojurnalist», iar postul său a fost transformat în «secretar de redacție», pentru soția sa. Evident, ocupat prin concurs cu candidat unic. Alți bani, vreo 2.500 lei, la teșchereaua familiei. Cu toate că Legea 41/1994 interzice, totuși Raico Cornea este concomitent director media la Uniunea Sârbilor din România, pe aprox. 1.500 lei lunar. Nu l-a deranjat nimeni că încalcă legea, deși un avertizor de integritate a semnalat în 2013 ilegalitatea“. De atunci, Raico Cornea a mai prins un mandat în CA, iar stipendiile i s-au mărit: ia 48.745 lei net pe an din salarii, plus 23.989 din indemnizațiile de membru CA, conform declarațiilor de avere. Pe aceste realizări și merite vine numirea sa în funcția de director interimar TVR 1. Dar, în televiziunea publică, a devenit azi titlu de glorie să nu știi. Doina Gradea însăși se prezenta în interviul din EvZ așa: „În ‘92 am intrat în presă fără să știu ce e aia presă... În ‘94 am început televiziune fără să știu televiziune. În ‘98 am început să fac ceea ce se numește «corporate affairs», nici nu auzisem de așa ceva, nu știam ce înseamnă“. În fața comisiilor parlamentare s-a definit totuși, fără modestie, ca fiind o profesionistă. Acum își alege echipa de „profesioniști“, după criterii necunoscute, contribuind din plin la o istorie a imposturii.