De același autor
Sub titlul Cea mai veche navă cu zbaturi din lume aflată în funcțiune, „Tudor Vladimirescu“, a devenit vas de protocol al PSD, jurnalistul gălățean Sorin Țiței publică povestea unui vas de Dunăre construit în secolul al XIX-lea, care ar fi putut intra în categoria „tezaur“. Așa s-ar fi întâmplat dacă indiferența inițială și nesațul nestăvilit al pesediștilor de a se face stăpâni peste țară nu i-ar fi scris o altă soartă. Azi, vaporul construit la Budapesta în 1854 și redenumit „Tudor Vladimirescu“ se află în proprietatea unei firme controlate de Viorel Ștefan, ministrul de Finanțe de la PSD. Istoria de peste un veac și jumătate a trecut peste vaporul cu zbaturi, inițial remorcher austriac, captură de război în Primul Război Mondial, apoi pasager de lux pentru capete încoronate, avându-i la bord pe Regele Ferdinand și pe Regina Maria, pe Carol al II-lea și pe Regele Mihai, dar și pe neîncoronații comuniști (Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nichita Hruşciov), devenit pasager la Turnu-Severin în proprietatea NAVROM, după cum aflăm din investigație. În 1989 vasul se afla în custodia Casei Pionierilor, până când a fost abandonat în parcul de epave de la Chiciul, când deja piesele originale erau descompletate, pierzându-se orice șansă de a putea fi clasat ca valoare patrimonială. Abia după ce statul a băgat în el peste un milion de dolari pentru o modernizare majoră, „Tudor Vladimirescu“ a devenit interesant pentru Viorel Ștefan și cei care au beneficiat de privatizarea prin MEBO a unor active NAVROM. Vasul e folosit în prezent pentru protocolul de partid, dar poate fi și închiriat, notează Sorin Țiței. Nu e singura pierdere: România a pierdut și iahtul regal de tezaur, „Luceafărul“, care navighează azi sub pavilion britanic, arată același jurnalist.
Investigația jurnalistică, precară la noi din lipsa finanțării, din frica jurnaliștilor de a nu suferi represalii, din absența unei susțineri din partea societății etc., are rolul ei în democrație. Un proiect început în luna mai 2017 vizează situația patrimoniului în mai multe localități din România. Orașul uitat. Dă viață monumentelor!, proiect derulat de Freedom House și găzduit de site-ul www.justitiecurata.ro, și-a propus să dea publicității anchete „despre clădiri de patrimoniu dispărute, mutilate, lăsate în paragină, despre corupția din acest domeniu, despre nepăsare și ignoranță“, dar să arate și cazurile fericite când patrimoniul a fost salvat. Sunt în prezent pe site peste 40 de investigații semnate de jurnaliști din București, Iași, Focșani, Galați, Constanța, Roman, Reșița, Timișoara ș.a.
Ce reiese din majoritatea anchetelor este uriașa incompetență, asociată cu o lăcomie pe potrivă, a edililor. În multe dintre localitățile investigate, administrația a fost și a rămas preponderent pesedistă, dar cetățenii par să nu fi observat dezvoltarea urbană căznită și neglijentă cu patrimoniul. Frumoasa casă Macridescu din Focșani, cândva gazdă pentru Regele Carol al II-lea, este azi adăpost pentru oamenii străzii, constată ziaristul Sebastian Oancea. Monumentul arhitectonic a fost retrocedat, dar municipalitatea a refuzat să cumpere imobilul pentru a-l salva, considerându-l prea scump. De altfel, întreg județul Vrancea, fieful lui Marian Oprișan, abundă în probe de nepăsare față de patrimoniu. Constanța, dominată ani la rând de gașca lui Mazăre și a lui Nicușor Constantinescu, livrează exemple de manual despre paragină: Cazinoul este exemplul cel mai sfâșietor, fiindcă pe ruina sa s-au făcut jurăminte politice din toate părțile, dar și edificiul roman cu mozaic din sec. II-IV aflat în degradare avansată, palatul Reginei Maria, vândut la preț de apartament de lux, Sinagoga askenază ruinată de 20 de ani, subiecte documentate de jurnalista Andreea Pavel, sunt la fel de triste. În Vaslui, Palatul Mavrocordat a căzut pradă corupției: firma care trebuia să îl reabiliteze a triplat prețul și a blocat șantierul, arată Dănuț Ciobanu. Cum a ajuns Hanul Solacolu din București o ruină se vede din investigația Catiușei Ivanov, coordonatoarea proiectului Orașul uitat. Jurnalista Teo Rusu scrie despre cazul conacului boieresc din județul Neamț demolat cu votul senin al consilierilor locali: „Fostul conac al boierului armean Jorj Capri, situat în zona de protecție a unui monument istoric de clasă A din județul Neamț, a fost demolat de Primăria Trifești fără aviz de la Ministerul Culturii. Imobilul construit în secolul XIX se afla într-o stare avansată de degradare din cauza lipsei de interes a primarilor care s-au perindat pe la cârma comunei. Primarul localității spune că a demolat conacul «legal, cu votul consilierilor locali»“. Anchetele Orașului uitat conturează o hartă, fie și incompletă, a lipsei de viziune a edililor care continuă să ceră încredere și voturi. //