Nu glorificați ucigașul și infractorii!

Brindusa Armanca 06.10.2015

De același autor

Infracțiunea este adesea glorificată prin felul cum se raportează presa la marii corupți, la infractorii publici, la bandiții cu gulere albe: cu îngăduință, acceptând să devină intermediarii mesajelor acestora în spațiul public.

 

Asasinatul în masă de la colegiul Umpqua Community din Roseburg, Oregon, a ali­men­tat presa din lumea întreagă cu un subiect de impact. Treisprezece morți și peste douăzeci de răniți, profesori și studenți uciși de un exaltat bine gar­nisit cu armament reprezintă un masacru ce nu poate fi ig­norat de mass-media. De­pinde însă din ce unghi este privit subiectul și ce vor să transmită jurnaliștii.

La conferința de presă ținută în nefasta zi de 1 octombrie, șeriful John Hanlin a adresat jurnaliștilor o rugăminte care face cât un ra­port de analiză a stării mass-media din zilele noastre: „Nu voi rosti numele atacatorului. Nu-i voi acorda creditul pe care l-a anticipat punând la cale acest act oribil și laș. Mass-media va primi confirmarea numelui său, dar pe mine nu mă veți auzi rostindu-l. În­cu­rajăm mass-media să nu-l menționeze, să nu-l repete, să nu-l glorifice și să nu creeze senzație în jurul său. Sub nicio formă nu merită“. Autoritățile citate de oregonlive.com cer jurnaliștilor să nu glorifice crima și uci­gașii? Ce a ajuns presa încât trebuie implorată să nu stimuleze infracțiunea? Știm la ce se re­feră șeriful Hanlin: la proliferarea sen­za­țio­nalului, a știrilor sângeroase dezvoltate cu de­talii la vedere de televiziuni și postate pe In­ternet, la abundența violenței în media, la încălcarea unor reguli acceptabile, cerând de­cență și echilibru, într-o me­serie devenită un maidan pe care oricine se poate da ju­cător profesionist. Din inves­tigațiile făcute pe caz reiese că ucigașul era un admirator al altui criminal care lichidase cu sânge rece victime ne­vi­no­vate. S-a inspirat de acolo, a văzut prin in­ter­mediul presei ce simplu poate fi obținută no­to­rietatea. Lipsa de înțelepciune în tratarea unor astfel de teme poate duce la percepții greșite, așa încât diverși alienați sau psihopați să devină eroi justițiari, care își fac singuri drep­tate. Președintele Obama a pus un ac­cent îngrijorător, amintind că măcelul din Ore­gon nu este singular: riscul rutinei. „Într-un fel, asta a devenit o rutină. Relatarea a de­ve­nit rutină. Răspunsul meu pe acest podium sfâr­șește prin a deveni rutină. La fel discuția ul­terioară despre caz. Am devenit impasibili. Am vorbit despre așa ceva după Columbia și Black­sburg, după Newberg, după Aurora, du­pă Charleston...“, a declarat presei pre­șe­din­tele american. A cerut și înăsprirea legilor pri­vind deținerea unor arme letale, prea pe­r­mi­si­ve în SUA. Atât de permisive încât au­torul mă­ce­lu­lui din Oregon și-a achiziționat legal 13 ar­me și o vestă antiglonț, urzindu-și netulburat pla­nul. Dar mesajul lui Obama atin­ge și mass-media.

De ce ne-ar interesa pe noi în România cazul de la mii de kilometri distanță, mai ales că de­ținerea unei arme de foc este reglementată strict în țara noastră? Ca practică mediatică, situația este similară. Infracțiunea este ade­sea glorificată prin felul cum se raportează presa la marii corupți, la infractorii publici, la bandiții cu gulere albe: cu îngăduință, accep­tând să devină intermediarii mesajelor aces­tora în spațiul public. Mulți condamnați elib­e­rați condiționat sunt frecventați de media și tratați cu maximă deferență, ca niște bravi cetățeni ai patriei. Cazul Becali este sim­p­tomatic. Nicio năstrușnicie care îi trece prin cap nu este ignorată, fiindu-i servită publi­cu­lui imediat la televiziune și online. Deși sem­nalat și analizat profesionist de ziarul Ade­vărul, fenomenul condamnaților VIP deveniți „scriitori“ în penitenciar n-a creat un curent de opinie suficient de puternic pentru a de­termina guvernul să aplice corect legea și să elaboreze norme severe. Detenția a devenit la noi un fel de „alba-neagra“ cu anii de puș­cărie, dar e folosită și pentru a transmite prin presă mesaje menite să îi mențină pe oamenii politici în atenția publicului. Nu ar fi posibil, dacă mass-media ar fi intransigente și ar în­țelege că absența condamnatului din spațiul pu­blic face parte din penitență. Iar cei eli­be­rați condiționat se află încă sub sentință. Deși HotNews, Contributors, revista 22 sau Ro­mâ­nia curată au pus în discuție frauda potențială a valului de „opere“ scrise la zdup, totuși presa n-a avut (n-a vrut?) o voce puternică și unitară. Reiterăm, cel puțin, cifrele: peste 60 de „opere științifice“ au produs numai 22 dintre deținuții VIP. Cei mai prolifici au fost Dinel Staicu, autor a 10 cărți în doi ani, urmat de George Copos și Dan Voiculescu, care au scris câte 5 volume în mai puțin de un an. Gi­gi Becali și Gică Popescu au și ei performanțe, producând câte 4 „opere“ în decursul unui singur an. Becali și Copos sunt eliberați con­di­țio­nat mult înainte de termen. Dacă presa nu va pune la îndoială aceste performanțe și me­to­de, atunci glorificarea infracțiunii devine fapt.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2022 Revista 22