Pe aceeași temă
În 2009, către Washington pleacă următoarea fotografie: „Într-un partid unde abilităţile diplomatice erau considerate de mică utilitate, Geoană nu s-a gândit niciodată serios să facă uz de punctele sale tari, ci a încercat să se adapteze la ceea ce el credea că îşi doresc alţii, rezultatul fiind persoana sa publică conflictuală de acum. Foşti asociaţi îi critică natura ranchiunoasă (încercând să elimine majoritatea rivalilor interni), ambiţia excesivă şi lipsa de loialitate. Este un hibrid neplauzibil între mecanica de tip american şi flexibilitatea morală românească“. Pe scurt, MG e „populist, indecis şi lipsit de substanţă. Instabil“.
Nu era prima oară când MG poza faţă-profil la Ambasada americană: mărturisise acolo, în episodul suspendării preşedintelui, că s-a întâlnit în secret cu Băsescu de două ori, pe propriul risc, „iar oamenii din partid m-ar omorî dacă ar afla de întâlniri“. Era şi atunci tot aspirant, la postul de premier, precizând că „i-ar fi mult mai uşor să se relaxeze având telecomanda guvernului în mână“. În prezidenţiale spune: „Sunt numărul unu în România astăzi şi sunt îndreptăţit să-mi folosesc puterea“ şi „viziunea mea este mai mare decât a lui Băsescu“. Când i se refuză vizita la Washington, „înţelege“ sensibilitatea americană şi se autoconsolează: „Renunţ la vizită. Pot să pun mâna pe telefon oricând şi să-i sun pe J.D. şi Dan Fried“.
A pus. Dar nu i-a folosit la nimic...
Citeste si despre: Mircea Geoana, Traian Basescu, WikiLeaks, telegrame, abilitati diplomatice.
