Pe aceeași temă
Nu i-a ajuns reputaţia de profesor, autor şi rector ultraeficient al UBB. Nici cea de promotor al unei reforme, câtă a fost, în învăţământ. După un sultanat prelungit dincolo de limită, când meritele sale evidente se transformaseră în tot atâtea unelte de distrugere a unei instituţii, a părăsit în fine şi doar de nevoie UBB. „A plecat urât, foarte urât“, relatau pe culoarele universităţii martorii ultimelor manifestări ale lui Andrei Marga la Rectoratul UBB. Ros de ranchiună şi la o venerabilă vârstă, Marga s-a înrolat fără rest în viaţa de partid, lucru pentru care, îndată ce s-a putut, USL l-a recompensat cu portofoliul Externelor. Însă a fost extras în grabă de acolo, deşi sărmanul activist îşi dăduse, la vârsta lui, vai!, toată silinţa: îl lăudase pe Putin (dar, e-hei, România o luase de multişor spre Vest), ascunsese de titanul de la Cotroceni mesajele venite de la UE etc.
În cele din urmă, A.M. a fost paraşutat, fără audieri, la ICR. Şi, de data asta, după atâtea rateuri, USL chiar a nimerit-o: Marga s-a pus harnic pe demolat, punând la lucru tot ce ştia el, şi ştia bine, în materie de propagandă şi protocronism, exact ca la răposatul Partid Comunist. Documentele ICR, toate într-o impecabilă limbă de lemn, şi epurările în galop l-ar satisface pe unul ca N. Ceauşescu. A.M. e de neoprit, chiar dacă planurile lui pentru ICR stârnesc (proştilor, desigur) hohote homerice de râs. Chestia cu caloriferul inventat de un transilvănean (??), care trebuie promovată cum se cuvine pe mapamond, e treabă serioasă. Nu cum crede un internaut, cum că el, A.M., n-ar fi „aflat ce instituţie conduce, că l-au tot plimbat băieţii ăştia prin posturi de l-au ameţit! Probabil crede că luna asta este la RADET. Luna viitoare ajunge la Distrigaz!“.
Europa e cu ochii pe noi şi pe programele anunţate de ICR pentru 2012-2013, între acestea numărându-se programul Prezentarea contribuţiilor româneşti, în cadrul căruia se va edita volumul 100 de contribuţii ale României şi se va organiza expoziţia Ipoteze, teorii şi contribuţii ale României în ştiinţă şi tehnologie.
La ora la care scriu, editurile străine se sfâşie între ele pentru achiziţia celor „100“, iar marii curatori din lume sună la ICR ca la gară.
RODICA PALADE
