Pe aceeași temă
A spus clar şi răspicat că „vom avea un referendum ca la carte“. Mi-a trecut prin cap, încă de atunci, care carte? Dacă e vorba de Cartea junglei, cu, aşa cum s-a văzut deja, prezenţe prin cătune de 150%? A anunţat la fel de clar şi răspicat numărul cetăţenilor înscrişi pe listele de alegători, la vremea la care şeful său de la guvern încerca să tragă preventiv de cifre. A anunţat la fel de clar şi răspicat Curtea Constituţională, semnând chiar o hârtie oficială, că MAI a verificat şi a actualizat listele electorale şi că pe ele sunt înscrişi X cetăţeni. Apoi a şters-o, a spălat putina, s-a topit în ceaţă, a plecat în vacanţă zice-se, vajnicul bărbat de stat şi ardelean pe deasupra, Ioan Rus. L-a lăsat pe un Grăjdan de-a lui Ponta de la MAI să arunce la CC bomba: nu ştim şi nici nu putem şti câţi cetăţeni sunt pe liste, prin urmare, nu se poate lua nicio decizie. Şi nu s-a luat. S-o ia mai bine dracu' de ţară.
Oare prin ce boscheţi se ascunde acum Ioan Rus, marele bărbat de stat şi ardelean pe deasupra? Nu zicea el, îndată ce a venit la MAI, viril şi ţanţoş, nu ca bicisnicul Igaş, că avem treabă, că ţara e pe butuci? Asta era treaba pe care o avea de făcut? Să şteargă ghetele lui Ponta&co? În doar două luni, bărbatul ăsta de stat a ţinut să dea un spectacol jalnic, mai ceva ca bruta de Zampano a lui Fellini care rupea lanţul cu pectoralii: l-a împachetat pe „sinucigaşul“ Năstase într-un fular scump, ferindu-l cât a putut el de impactul „nedrept“ cu celula; s-a năpustit la Arhivele Naţionale şi, ca un necruţător activist stalinist, l-a dat afară pe Dorin Dobrincu, drept pedeapsă că a deschis arhivele în care stau ascunse poveştile uimitoare despre trecutul negru al tovarăşilor PSD-işti. Dar figura asta de pe urmă, cu referendumul „ca la carte“, „că nici noi nu mai ştim câţi suntem“, la care acum Rus priveşte probabil foarte mulţumit, le întrece, fără îndoială pe toate. Ioan Rus, bărbatul ăsta de stat şi pe deasupra ardelean, îmi aminteşte azi de „poliţiştii“ transformaţi în şoferi pe maşinile cu însemnele MAI în ziua de 14 iunie 1990, când cărau mineri cu ghioage dintr-o parte în a alta a Bucureştilor. Îmi aminteşte şi de vestitul general Lupu, tot MAI, care a dat bir cu fugiţii, în 1999, la comandă, din faţa minerilor lui Miron Cozma. Îmi aminteşte de recenta răscoală a chipielor şi de propunerile lui Dogaru semnate de şeful lui, Ponta, după ce acelaşi Ponta semnase propunerile Alinei Mungiu-Pippidi. Şi-mi mai aminteşte Ioan Rus de bătălia unuia ca Vanghlie şi Cătălin Voicu pentru şefia Internelor. Acum, cei doi îşi pot freca mâinile de bucurie: Ioan Rus şi-a făcut magistral datoria. Ca la carte. Mai are de bifat un fleac: până la 31 august trebuie să omoare de pe liste 1.374.359 de cetăţeni.
