Pe aceeași temă
Se acordă DANIELEI ŞOMĂLDOC, executor judecătoresc.
I-a venit de hac. O femeie. Nu s-a clintit din faţa lui şi nu a cedat nici zbieretelor, nici insultelor, nici ameninţărilor, toate parte a unui repertoriu dobândit încă de pe vremea când o linguşea pe Tovarăşa şi se trăgea de şireturi cu Securitatea. Repertoriu pe care l-a pus la dispoziţia lui Petre Roman & Ion Iliescu în 90, ca să liniştească opoziţia „chiar mai eficient decât ar putea să o facă armata sau minerii“. Aşa a devenit Vadim Tudor „util“ (recompensat cu Steaua României de Iliescu), politician şi şef de gazetă, un rezervor gigantic de obscenitate publică, rinocerul care calcă peste lege şi la al cărui răcnet, Miliţia, Securitatea şi justiţia (în postdecembrism, şi parlamentul) deveneau biete „cârpe kaghebiste“.
Ei bine, în ziua de 4 ianuarie, executoarea judecătorească Daniela Şomăldoc l-a înfruntat cu legea în mână pe acest „bun român“ şi europarlamentar, dezlănţuit în circul vieţii lui, pentru care nu a cruţat niciuna dintre armele spurcatului său arsenal. Dar acolo unde un alt executor, un bărbat, cedase şi îşi luase tălpăşiţa, Daniela Şomăldoc, ca reprezentantă a statului, a rezistat. A tresărit doar instinctiv când rinocerul turbat i-a aruncat în ochi un pahar cu apă şi atunci i s-a auzit vocea: „uitaţi-vă cine reprezintă poporul român“. „Trebuie să existe undeva un sfârşit de rău şi un început de bine“, spune calm femeia care, la sfârşitul a peste zece ore de tărăboi, l-a făcut pe tribun să plece cu coada între picioare: „Staţi! Plecăm de bunăvoie“ - a glăsuit tribunul, văzând că gluma se îngroaşă şi că portretul lui de erou/victimă, făurit de Realitatea şi Antene, nu mai face nici cât o ceapă degerată.
Daniela Şomăldoc spune cu vorbele ei că îşi iubeşte ţara. „E ca şi cum ai o mamă alcoolică, dar tot o iubeşti, că e mama ta.“ Şi pentru asta ea îşi face datoria. E atât de simplu!
Taguri: PRM, Vadim Tudor, evacuare, executor judecatoresc, sediu partid.
