Pe aceeași temă
Se acordă lui CRISTIAN DANILEŢ
Era omul de care puteai zice cu mâna pe inimă că ai nevoie. Tânăr, capabil şi gata să răstoarne munţii. Munţii în care se refugiaseră dinozaurii ceauşişti ai justiţiei, încolţiţi de reformă. Cu ei se răfuia Cristian Danileţ, căci despre el e vorba, pe vremea în care, în mandatul Monica Macovei, a pus umărul la intrarea în UE. Danileţ, acest om slăbuţ, cu o coadă la spate, subliniind parcă, o dată în plus, incompatibilitatea sa cu conformismul, cu ochii arzând de pofta reformei, te asigura că generaţia tânără ne va scoate din nevoi. În 2007, Danileţ a denunţat justiţia română ca vulnerabilă la acte de canibalism. O metaforă, desigur, trimiţând la pofta de bani, nu la cea de carne de om, dar care i-a înfuriat pe colegii săi de breaslă. Tânărul nostru a fost reclamat la CSM, cerându-se, de urgenţă, măsuri împotriva lui.
Când Macovei a fost zburată, Danileţ a demisionat din MJ.
Dar nu mare ne-a fost mirarea când, la începutul grevei magistraţilor, în spatele Monei Pivniceru, această Ioana d’Arc a justiţiei române, Danileţ, cu coada tăiată azi, se împingea să susţină şi el drepturile salariale ale magistraţilor. După cedarea pe toate liniile (de salarii) din partea guvernului, tânărul Danileţ declară: „Legea salarizării nu ne mulţumeşte, nu există motive să ieşim din protest. Nu câştigăm nimic prin această lege“. Când Virgil Andreieş, preşedintele CSM, a spus că „în sufletul meu de judecător cred că locul nostru este în sala de judecată“, tânărul Danileţ s-a ţinut tare: „Suntem în afara oricărei sfere de control. Nu suntem angajaţii nimănui“ etc., arătându-se dispus să meargă alături de Mona Pivniceru până în pânzele albe ale independenţei, dincolo de care justiţia română, aşa cum ne-a avertizat cândva Danileţ, se poate deda chiar la acte de canibalism. La propriu. //
