Pe aceeași temă
Se acordă fostului ministru al Educaţiei şi Cercetării, CRISTIAN ADOMNIŢEI
Da, sărmanul Minister al Educaţiei şi Cercetării din România a avut şi un ministru, pe numele lui, Adomniţei. Scos din mantia baronală a lui Relu Fenechiu, odată cu Tudor Chiuariu, la Justiţie, vă mai amintiţi?, Cristian Adomniţei şi-a adus şi el obolul la îngroparea şcolii româneşti, după puteri. Nu neapărat pentru că n-a ştiut câte steluţe se află pe steagul european într-o dispută avută cu câţiva ţânci, nu pentru că a adus tezele cu subiect unic tocmai bune să fie aruncate la coş de succesoarea lui, nu pentru că a votat într-o stare emotivă devastatoare Legea de majorare a salariilor profesorilor cu 50%, nu pentru că a luat elicopterul statului ca să se ducă la propria-i nuntă etc., etc., ci pentru că nu a avut decenţa minimă (dar a avut-o oare cineva până acum?) de a-i spune şefului său de clan: „merçi, cumetre, dar la educaţie nu mă pricep“. Cu un aer mai degrabă de lucrător la un supermarket, Adomniţei a călcat în mai toate străchinile învăţământului.
Zilele trecute, în plin scandal „Spiru Haret“, luându-l probabil gura pe dinainte, a mărturisit, pe un platou de televiziune, că, referitor la cele peste 50.000 de diplome eliberate în 2008 de USH cu antetul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, el nu mai avea ce face, întrucât USH făcuse comanda direct la tipografie... Credeţi că vreun jurnalist din platou sau de aiurea a reacţionat la o asemenea enormitate? Nu. Doar decanul Facultăţii de Litere, Liviu Papadima, aminteşte episodul într-un interviu din Observator Cultural.
Ecaterina Andronescu, actualul ministru, nu linişteşte pe nimeni. În afară, poate, de Marian Vanghelie, care a „garantat“ pentru ea. //
