Pe aceeași temă
Ce-ar mai fi de spus despre Marian Vanghelie, fostul gestionar de cooperativă, apoi şef secţie marochinărie şi, din 2000, primar al Sectorului 5 din Bucureşti? Ambiţia de a controla Internele, prin amicul Voicu, actualmente la închisoare, încurajată de Geoană („dă-l în p... mea, că are o grămadă de defecte“) şi echipa a fost, pentru moment, curmată de Ponta.
Tras pe dreapta, Vanghelie a reţâşnit recent în presă cu o ispravă nemaipomenită: începând cu 2008, şi-a rânduit neamurile moarte în capela generalului Iacob Lahovary de la Bellu, când, conform unui angajat al cimitirului, „muncitorii au ras tot ce era în criptă. Vechile oseminte au fost aruncate“. Sigur că primarul care este habar n-avea de Lahovary, dar a pus ochii pe „un exemplu cu totul aparte de arhitectură funerară, (...), proiectat de Mincu sub forma originală a unei biserici româneşti, (...) probabil singurul de acest gen din patrimoniul arhitectonic românesc“ (arh. Andrei Şerbănescu), neclasat însă (oare de ce?) de Ministerul Culturii în lista monumentelor istorice protejate.
Că, în timpul vieţii, parveniţii de orice culoare politică nu ezită să-şi etaleze case, maşini, ceasuri scumpe şi ţoale Armani nu mai miră pe nimeni; dar că, şi după moarte, aceste ţoape doresc să-şi „aranjeze“ clanul, evident, prin rapt, devine alarmant. Tot la Bellu, Cătălin Voicu şi-a făcut cavou, vandalizând capela generalului dr. Ioan Nicolescu Argeşanu. Vechiul monument a fost distrus cu flexul, făcând loc unor imense şi groaznice alcătuiri negre pe care scrie: „O viaţă dăruită statului ROMÂN!“ şi, mai jos, „Familia Generalului VOICU CĂTĂLIN“.
Aşa este. Şi Vanghelie, şi Voicu (alături de mulţi alţii) şi-au dăruit vieţile statului român. Nici nu îndrăznesc să mă gândesc cum ar fi arătat statul român fără asemenea „dăruiri“.
