Pe aceeași temă
Se acordă primarului municipiului Constanţa RADU MAZĂRE
În afara tabloidelor de provincie românească, n-ar trebui să preocupe pe nimeni viaţa şi faptele de vitejie ale lui Mazăre: un parvenit tipic, cu certe abilităţi de a strânge avuţii şi putere, ieşit la suprafaţă din revărsarea de după ‘90.
N-ar trebui să preocupe pe nimeni apariţiile sale de papiţoi extravagant şi nici „alocuţiunile“ sale de cartier mărginaş. N-ar trebui să fie decât subiectul anchetelor, de la dobândirea colosalei sale averi, până la dobândirea voturilor despre care mai mulţi constănţeni vorbesc în şoaptă.
Şi totuşi. Radu Mazăre, ca şi Marian Vanghelie, a ajuns să facă politica la vârf a PSD, lăsând loc nostalgiilor după un Ion Iliescu şi chiar Adrian Năstase.
Sub bagheta lui Mircea Geoană, PSD n-a vrut / n a putut să se reformeze, preferând să se lase împins în rigole de oameni ca Mazăre. Apariţia sa şi a fiului său minor în uniforme de nazist n-a provocat nicio tresărire exigentului în materie de „fascistoizi“, d-lui Adrian Severin.
Replicile gen „să mă pupe în fund“ nu ultragiază urechile d-lui Geoană şi nici pe ale vreunui ziarist din trusturile mogulilor. Angoasa pentru banul public nu mai chinuie nicio televiziune Voiculescu & Vântu când Mazăre aruncă pe geam 800.000 de euro din visteria statului.
Dimpotrivă: tratat ca „simpatic“, şi, evident, adversar a lui Băsescu, tocmai bun de făcut rating, Mazăre este un răsfăţat al platourilor TV. PSD îl socoteşte atât de „bun“, încât nu ezită să-l dea de exemplu.
Invitat la şcoala de vară a partidului în 2008, Mazăre şi a expus dezinvolt programul în faţa tinerilor pesedei: „Dacă veniţi cu programe sociale, nu câştigaţi rating. Dacă mergeţi prin cluburi cu ceva gagici, veţi avea rating“. //
