De același autor
- O ordine constituțională se construiește în zeci de ani și poate fi distrusă în câteva zile. Este imposibil să prevezi consecințele ieșirii dintr-un cadru constituțional, dar cel mai mare este riscul abuzurilor unei majorități împotriva diverselor minorități, inclusiv cele politice, civice sau de opinie.
- Două partide politice, PSD și PNL, susținute de parlamentari UDMR, UNPR, ai minorităților naționale și independenți, au abuzat de puterea pe care o dețineau la nivel parlamentar și guvernamental pentru a controla toate celelalte instituții ale Statului cu excepția, probabil de moment, a Justiției. Amenințarea la adresa tuturor instituțiilor independente contrazice echilibrul între puterile statului fără de care nu există regim democratic.
- Încălcarea flagrantă a unor legi și regulamente, modificarea unor prevederi legale cu o rapiditate fără precedent și mai ales blocarea controlului constituționalității tuturor acestor legi și situații create în aceste câteva zile au dus la ieșirea din ordinea constituțională care exista în România din decembrie 1991.
- Această situație este rezultatul voinței unor lideri politici de a opri înainte de termen mandatul prezidențial de 5 ani în ciuda absenței condițiilor constituționale cerute de un astfel de gest. În acest caz putem vorbi despre un puci parlamentar care poate primi validarea populară numai cu prețul impunerii prin toate mijloacele a Minciunii oficiale.
- Referendumul nu poate avea decât două rezultate: A. Validează o noua ordine constituțională, din care va face parte abuzul de majoritate și încălcarea nepedepsită a statului de drept. Noua ordine nu va fi astfel una democratică, ci numai una de tranziție fie spre un sistem autoritar, fie spre unul al echilibrului între puteri. B. Un vot contrar voinței de putere a partidelor din majoritatea guvernamentală, acesta fiind singura variantă de întoarcerea la ordinea constituțională pusă între paranteze zilele acestea.
- Indiferent de rezultat, cei responsabili de încălcarea flagrantă și repetată a ordinii constituționale vor suferi consecințele actelor lor. Asta îi va face mai uniți și mai deciși să confiște pe termen cât mai lung puterea în stat.
- Din acest punct de vedere, România se află într-o situație similară celei din 1990. Un întreg sistem de putere este unit de complicitate, minciuna și, mai ales, frica de responsabilitate.
- Deși actuala situație este și rezultatul erorilor Președintelui suspendat, ea este în primul rând efectul capacității acestuia de a scutura Sistemul reconfirmat în 1990. Principalul punct pozitiv care este pus în pericol este consolidarea puterii judecătorești și scoaterea elitei politice și economice din zona impunității. În aceeași situație sunt politicile economice și de la nivel social care au limitat risipa statului.
- La referedum nu se joacă soarta unui om, fie el și om politic, fie el și Traian Băsescu. Referendumul va testa puterea românilor de a rezista la o manipulare mediatică fără precedent după 1990. Dacă românii vor valida demiterea Președintelui, o vor face crezând că susțin o formă de schimbare, nu reîntărirea Sistemului.
Asumarea costului internațional și a celui economic care rezultă din actuala situație nu se poate explica decât prin faptul că sunt exclusiv interese private care au dictat declanșarea ei. Dar tot acest cost, care se adaugă celui al instabilității constituționale, va fi plătit de întreaga comunitate politică. În plus, singurele țări care pot considera acceptabile astfel de practici sunt cele nedemocratice, actualii lideri politici duc astfel România către alianțe cu astfel de țări, în primul rând cu Federația Rusă. Acest contrast între interesele obiective ale românilor și cele ale unora pe care istoria îi va cataloga drept complotiști va face ca destul de repede, în câteva săptămâni sau luni, să se formeze o majoritate populară în favoarea restabilirii unui regim constituțional democratic.
