Monstruoasa coaliţie pentru alegerile din 2012

Alexandru Gussi 06.11.2012

De același autor

Cum se poate ca după 22 de ani oferta de candidaţi şi de partide să fie net mai proastă decât la începutul tranziţiei democratice?

Deşi acum abia începe perioada oficială de campanie, prea puţină lume mai ia în se­rios această cursă electorală, un câştigător detaşat fiind deja anunţat. Singura temă demnă de interes pare a fi ce se întâmplă „după“. Cred însă că ar fi o mare eroare să privim aceste alegeri ca fiind lipsite de interes. Din contra, poate că impasul în care ne aruncă acest an 2012, din iarnă până în iar­nă, prilejuieşte un moment al adevărului de care aveam nevoie. Un adevăr care es­te de găsit în mod para­do­xal undeva, în minciuna politicii ro­mâ­neşti.

Nu voi lua aici un exemplu din practica pu­terii USL, în ultimele luni acestea curg precum ploile de meteoriţi, numai „at­mos­fera“ creată de diverse instituţii, mai ales europene, făcând să nu ne cadă toţi în cap. Mă voi referi la cei care în această vară ar fi putut să-şi găsească un nou sens datorită abuzurilor adversarilor politici. Săp­tămâna trecută a fost un test pentru eu­ropenismul PDL, picat prin atitudinea acestui partid, în frunte cu Vasile Blaga, faţă de preşedintele Parlamentului Eu­ro­pean, social-democratul german Martin Schulz, aflat în vizită oficială în România. PDL şi ARD nu puteau găsi adversar mai prost. Toată lumea îşi aduce aminte de im­portanţa intervenţiei acestuia împotriva abuzurilor instituţionale ale USL. Prezenţa sa înaintea campaniei electorale urmărea mai multe obiective, dar cel care trebuia pus în valoare era acela al interesului unei instituţii fundamentale a UE faţă de de­mocraţia din România. Restul era anec­dotic, de altfel a şi fost tratat ca atare de preşedintele Băsescu, care prin modul cum l-a primit pe Martin Schulz parcă a vrut să se delimiteze de comportamentul fostului său partid aflat în nefericita epocă Blaga. O epocă în care blatul este vag aco­perit cu astfel de atitudini menite să con­s­truiască aparenţa unei confruntări au­ten­tice cu USL. Supărarea li­derilor ARD pe unul dintre cei mai importanţi lideri eu­ropeni, Schulz fiind chiar acu­zat că este „agent elec­toral“, ne obligă chiar la o nouă interpretare a eve­ni­mentelor din această vară. Pare că această mare su­pă­rare vine tocmai din faptul că Victor Ponta nu a fost lăsat să meargă cu ile­ga­li­tă­ţile până la capăt.

Această îndepărtare a PDL de Traian Bă­sescu este una dintre cheile lipsei de miză a alegerilor din acest an. De la căderea sus­pectă a Guvernului Ungureanu şi până la atitudinea de noncombat din ultima pe­rioadă, de la semnele că astă vară mulţi dintre liderii acestui partid vroiau să-l îm­pingă pe preşedinte spre ieşire până la ig­norarea multor concluzii ale comisiei de etică conduse de Monica Macovei, trece un indecent fir roşu. O culme a auto­sa­bo­tării este şi plasarea lui Adrian Videanu în fruntea campaniei ARD, gest care poate aduce aminte de locul principal pe care îl luase acum 12 ani Ioan Avram Mureşan în PNŢCD şi în campania CDR 2000. Te în­trebi dacă aceşti oameni vor să mai lase ce­va netrădat.

Marele mister al acestor alegeri rămâne însă absenţa unui partid politic capabil să fructifice dimensiunea reformistă a ac­ţiu­nii prezidenţiale, în primul rând realizările DNA condus de Daniel Morar şi creşterea independenţei magistraţilor. Nu ştim câte procente ar fi primit un partid care ar fi fost credibil pe această dimensiune, dar es­te evident că absenţa lui scade dramatic miza momentului electoral.

Sistemul de vot conceput în 2008 de PNL şi PSD, dar neschimbat apoi, împinge ARD să fie interesat în câştigarea cu peste 50% a cât mai multor colegii de către candidaţii... USL! Sigur, ideal nu cu mult peste 50%. Pentru a se ajunge la re­prezentarea proporţională vor fi astfel mai mulţi parlamentari ARD, PPDD şi UDMR. Până la urmă toată lumea politică este mulţumită că sfidează rezultatul re­fe­ren­dumului validat din 2009.

Cum se poate ca după 22 de ani oferta de candidaţi şi de partide să fie net mai proastă decât la începutul tranziţiei de­mocratice? Cum se poate ca după con­dam­narea comunismului să asistăm la o creş­tere a interesului pentru politică al foştilor securişti, care, după ce domină viaţa eco­nomică, vor să-şi cumpere şi imunitatea par­lamentară? La aceste naive întrebări cred că există două clase de răspunsuri. Unele, mai optimiste, pleacă de la influenţa crescândă a unor mai tineri judecători şi procurori care, în timp, schimbă vechile echilibre ale „sistemului“, de unde ne­ce­sitatea imunităţii. Altele, mai pesimiste, pun accentul pe reversibilitatea schim­bă­rilor de după alternanţa din 2004.

Dincolo de aceste răspunsuri, o constatare se impune: niciodată nu a apărut mai clară incapacitatea partidelor de a re­pre­zenta onest pluralitatea intereselor din so­cietatea românească. Unii candidaţi pot fi demni de a fi votaţi, alţii demni de a vota împotriva lor. Dar, la nivel de partide, sun­tem condamnaţi să privim neputincioşi la această falsă luptă şi adevărat duo al ci­nicilor cu ipocriţii. Iar vinovaţi nu sunt în primul rând cei care au instalat acest oli­gopol politico-mediatic, ci noi, toţi cei ca­re am acceptat înrădăcinarea lui.

Procurorii poate că se pregătesc din nou să-i ancheteze pe cei care luaseră un obi­cei din a se juca cu votul oamenilor. Dar pe 9 decembrie nu e clar de ce ar mai fi nevoie de o vastă fraudare. Sensul ale­gerilor a fost deja profund viciat. Am avea nevoie de o anchetă a Consiliului Con­curenţei pentru a afla care sunt înţe­le­gerile din spatele scenei, cum cetăţeanul ro­mân a fost lipsit de ceva la fel de im­portant ca dreptul de a se exprima liber sau de a manifesta. A fost lipsit de dreptul de a alege între partide şi oameni aflaţi într-o competiţie autentică. În schimb, avem parte de comportamente şi dis­cur­suri stridente care mimează această com­petiţie. Constatarea acestei minciuni este marele adevăr al momentului electoral 2012. Înţelegerea sa ne permite ca, în pe­rioada campaniei, în loc să fim spec­tatorii festivalului de teatru politic, să ie­şim din comoditatea intelectuală a sche­me­lor sim­pliste şi să ne gândim la soluţiile pentru ie­şirea din acest impas democratic. //

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: redactia@revista22.ro

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22