De același autor
Nu arareori reacțiile la un eveniment sunt mai pline de semnificații profunde decât evenimentul însuși. Este și cazul publicării pe site-ul revistei 22 a unui tabel din 1985 „cuprinzând colaboratorii care sînt în legătura unității noastre“, adică a UM 0225, care, în cadrul Securității Statului, viza dimensiunea externă, mai specific, diaspora. În ciuda declanșării unei tentative inițiale de a pune la îndoială autenticitatea documentului, aceasta a fost recunoscută de specialiștii în arhivele produse înainte de 1989. Opiniile acestora au fost diferite la nivelul interpretării istorice a documentului, dar asta ține de libertatea și responsabilitatea cercetătorului. Autorul dezvăluirii, istoricul Mădălin Hodor, constant colaborator al revistei 22, precum și revista însăși au dreptul la a avea propria lor interpretare. Ca și criticii de bună-credință ai acestui demers. În acest sens, un dialog ar fi salutar. Acesta trebuie să plece de la faptul că în orice țară liberă presa ar fi publicat un astfel de document.
Dar cât de liberă e o țară posttotalitară? Știm că după 1990 România a fost mai puțin liberă pentru că cei care au gestionat arhivele partidului unic și ale brațului său represiv, Securitatea, aveau interesul să dețină monopolul utilizării acestora. Au evitat cu orice preț un moment al adevărului, care ar fi fost cu siguranță traumatic. Dar și eliberator. Au preferat să gestioneze în continuare arhivele și, odată cu ele, frica celor care se simțeau vulnerabili.
De aici rezultă cele două surse ale sindromului Securității de care România suferă azi. Prima vine chiar din dimensiunea represiunii fizice sau psihologice de până în decembrie 1989. A doua sursă vine din modul cum statul postcomunist și subsisteme rivale ale acestuia au interacționat cu societatea.
Continuitatea unui stat nereformat a golit de conținut multe dintre libertățile imediat postrevoluționare, apoi pe cele constituționale. În clivajul dintre cei care care au luat puterea în decembrie 1989 și cei care denunțau impostura acestora, între cei care doreau să impună uitarea crimelor regimului comunist și cei care apărau memoria victimelor, revista 22 a fost încă de la primul său număr, din ianuarie 1990, în mod constant de partea memoriei, de partea victimelor, de partea adevărului istoric.
Documentele produse de statul comunist trebuie interpretate în lumina acestui adevăr. Cel publicat acum două săptămâni de revista 22 a fost însoțit de articole care, rezumate, susțineau teza că în parte elitele postcomuniste sunt rezultatul reproducerii celor de dinainte de 1989. În acest caz, mulți intelectuali care au colaborat în diverse grade cu aparatul represiv au beneficiat nu numai de o uitare instituționalizată inițial de regimul Iliescu, dar și, pe parcursul întregii perioade postcomuniste, de o relație privilegiată cu instituțiile statului care făceau posibilă această uitare. Majoritatea studiilor academice de istorie recentă sau politologie au concluzii similare. Nu această teză a deranjat, ci faptul că ea e exemplificată cu nume de oameni dintre care unii au certe calități profesionale și acces la resurse instituționale. Reacția acestora a fost însă mai degrabă în termenii unei forme de luptă ideologică.
„Lista lui Hodor și Victoria Securității datorată Revistei 22“ puteam citi într-un cotidian altădată apropiat de dreapta anticomunistă. Ca și cum politica uitării asigurată inițial de cuplul Iliescu-Măgureanu era preferabilă politicii memoriei. Documentele fostei Securități sunt radioactive, publicarea lor presupune totdeauna o voință și un cost pentru că moștenirea regimului comunist ne-a lăsat în fața unei dileme din care prin definiție nu se iese decât plătind un preț important. Dar sindromul Securității nu s-a instalat tocmai pentru că societatea românească în general și elita ei în special nu au avut puterea să iasă din aceste dileme lăsate moștenire de trecutul comunist și de gestionarea sa în anii 1990.
Documentele radioactive pot fi tratate numai prin publicare, prin înțelegerea contextului în care au fost produse, prin domesticirea lor. Sunt oricum adevăruri parțiale și trebuie tratate ca atare. Dar ținerea lor în subteran a făcut mult mai mult rău decât bine. Dintre aceste documente tabelele nominale alcătuite de Securitate au statutul cel mai fragil. Ele amestecă persoane cu grade de colaborare foarte diferite. Colaborarea unora a fost determinată de frică, o frică ce s-a putut prelungi după 1989. Dar necesitatea de a empatiza cu astfel de cazuri-limită nu justifică cenzura.
E remarcabil faptul că, la aproape 30 de ani după căderea dictaturii comuniste, revistei 22 i se reproșează faptul că nu l-a cenzurat pe Mădălin Hodor, iar acestuia că nu s-a autocenzurat. Mai mult, e anunțată cu satisfacție anchetarea acestuia de către CNSAS, ca angajat al instituției respective, care există tocmai pentru a face publice astfel de documente, nu pentru a le ascunde. Nu istoricul Hodor, ci chiar CNSAS va da un examen: orice încercare de intimidare a acestuia pentru publicarea legală a unui document autentic va însemna o deraiere a CNSAS de la rolul stabilit prin legea sa de funcționare.
Din păcate, la nivel public există deja destul tentative de a-l intimida pe Mădălin Hodor. Metodele sunt cunoscute: de la insinuări la minciuni, de la tentative de decredibilizare profesională la amenințări directe. La aproape 12 ani de la condamnarea oficială a regimului comunist drept ilegitim și criminal, resursele materiale și mediatice ale securismului sunt și azi infinit mai importante decât cele ale anticomunismului. Într-o Românie în care reabilitarea ultimului șef al Securității, generalul Iulian Vlad, a consumat recent energii demne de cauze mult mai bune, riscul de a spune un adevăr care doare merită asumat. Caracatița Securității mai are destule rezerve de cerneală. Și noi.
Comentarii 14
Conu Leonida - 04-27-2018
@Victor Grigor. "Lucian Boia mare farsor si fost activist comunist de la Universitatea din Bucuresti". Activist comunist(platit) nu a fost. A fost doar lector cu istoriografia (sustinea statutul de pitici al romanilor in istorie), membru pcr, membru BOB la Facultatea de istorie a Universitatii din Bucuresti si seful cercului de statut al pcr si atat ! Fiind membru pcr L.B. sustine corect, mereu sus si tare ca nu are niciun angajament sau dosar de turnator nici c`ar figura pe vre-o lista de colaboratori dar de dosarul de la pcr nu spune nimic...
RăspundeMartian - 04-27-2018
-Despre prezenta lui Coldea la lansarea de la Cluj, nimic, nimic ?
RăspundeMartian - 04-27-2018
Corect, din pacate, acest motiv face ca listele cu turnatori sa intereseze cel mai mult in analiza unor "anticomunisti".
RăspundeMartian - 04-27-2018
Confunzi voit sau din nestiinta numarul colaboratorilor securitatii,cf legii CNSAS, cu numarul cadrelor si lucratorilor din Departamentul securitatii statului. Si pt. d-ta antisecurismul se rezuma doar la informatori si colaboratori iar de pcr care era stapanul securitatii se pare ca nici nu ai auzit.
RăspundeMartian - 04-27-2018
Ramane cum am mai postat, abordati separat ca doua entitati diferite, in loc de una singura, securitatea si pcr. De ce nu exista si un CNSAS al arhivelor pcr ? Cum pcr a hotarat soarta locuitorilor in comunism, oare cu un CNSAPCR GDS s-ar mai pronunta la fel de critic la adresa fostilor activisti, BOB-isti si nomenclaturisti pcr, publicand si listele acestora ? Pcr ingloba si securitatea, oare cati din fostii pcr-isti cu functii de decizie ar trebui lustrati ca si cei constatati colaboratori si informatori prin legea CNSAS ? De moartea acelui brav elev anticomunist din Botosani care a fost omorat in 1985, prin iradiere, la hotararea pcr judetean, tot numai securitatea e de vina ?
Răspundelucid - 04-26-2018
"sa atace academia"??!! Ce sa ataci la kkdemie, o institutie fara nici o valoare in ochii romanilor cu ceva creier, care in afara de ragete nationalist-ceausiste in care i-a pop e maestru nu a ridicat niciodata vocea impotriva distrugerii scolii romanesti, a cercetarii stiintifice si a statutului universitatilor. La asa populatie ramasa p-acilea, asa kkdemicieni.
Răspundesilenzio-stampa - 04-25-2018
"ataca principiul onestitatii"? asta e si mai grav! las-o mai moale cu "gramatica" si "logica" ca te faci de cacao.
RăspundeMarius Nicolescu - 04-25-2018
O societate care datorează enorm domnului Hodor.Pe de o parte Securittatea, iar pe de alta lipsa de caracter ce a continuat după 1989, o lipsă de demnitate și de autocontrol caracteristică popoarelor simple, needucate, delatoare și lipsite de onestitate. Indiferent ce ar fi făcut înainte de 1989 toti cei din lista celor 200. Revin și spun că oamenii cinstiți, atâția cați au mai rămas în această țară, avem obligația să ridicăm scuturile în apărarea curajosului cercetător Mădălin Hodor. Și ne va fi cu atât mai greu cu cât colaboratorii cu Securitatea sunt extrem de mulți.
RăspundeVictor Grigor - 04-25-2018
Atacul asupra lui I.A. Pop n-are nici o legatura cu lustratia, ci este o manevra avand ca scop dicreditarea unui om care a devenit foarte periculos pentru inernationalismul "de prost gust" cultivat de o grupare care a avut grija sa-si stearga toate urmele fructuoasei ei colaborari cu Securitatea. Opera stiintifica a rectorului clujean este onesta si valoroasa, indiferent ca unora nu le place de loc pentru ca-l combate pe marele farsor Lucian Boia. Reeditarea cartii care are ca obiect critica operei"demitizatoare"a fostului activist comunist de la Universitatea din Bucuresti este mai mult decat salutara! Speram din toata inima ca domnul Pop, in noua sa calitate , va reface prestigiul Academiei Romane, facand din ea un factor activ in procesul de reconstructie nationala pe care ni-l dorim cu totii.
RăspundeDan Plesoianu - 04-25-2018
Am vazut aici o lista cu 200 de nume de securisti. Daca adaugam la aceasta lista si numele celorlalti securisti, care au devenit cunoscute oficial, tot nu ajungem la o suma prea mare. Unde sint listele cu numele restului de securisti, pina la numarul aproximativ de 700.000, numar de securisti care se pare ca a existat la apogeul epocii Ceausescu ?!
RăspundeAlin - 04-25-2018
@silenzio-stampa În primul rând comentariul d-voastră nu are credibilitate pentru că nu știți să scrieți corect gramatical și vă exprimați fără nici o logică. În al doilea rând nu ați înțeles că lista și articolul nu ataca nici Academia, nici numele de pe listă, ci principiul onestității personale și instituționale.
Răspundeemil - 04-24-2018
Romania sufera de sindromul hoției.
Răspundesilenzio-stampa - 04-24-2018
hodor a pus documentul pe piata sa atace academia pentru alegerea facuta si nu are legatura cu nici o teza. faptul ca mai este si istoric nu face decat sa sublinieze intentia gestului. un istoric nu se lanseaza in atacuri pe baza unui singur document. aici nu este vorba de interpretare ci de manipulare. o alta manipulare facuta la scara larga este folosirea istoriei comunismului pentru jocuri politice. nu poti pe de o parte acuza de "securism" atacuri la persoana specifice societatilor "deschise" de gen capitalist si pe de alta parte sa angajezi revista in estomparea protocoalelor din justitie care sunt cu mult mai "securiste" decat atacurile la hodor. "anti-comunistii" nostri au ajuns evident mai comunisti decat cred ei.
RăspundeVictor Racoviteanu - 04-24-2018
Este clar că asistăm la un asalt al naționalismului de prost gust în cultura română. Tocmai astăzi s-a anunțat că „boierul” cu pricina va rămâne și rector, nu cumva să piardă controlul pe instituțiile clujene. Iar ca un corolar, lingăul de serviciu și discipol oneros - Bolovan - a devenit și director al Institutului de Istorie din Iași, evident, prin „concurs” (de împrejurări), iar nu după multă vreme patronul său îl va face și academician (pariem !). Bine spunea cândva un comentator la articolul cu pricina din „22” (cei 200), că Pop va ridica la rangul de lăcomie acapararea pozițiilor academice ! Uimirea mare este că d-sa (IAP) nu este căutat la „operă”, că acolo se va afla adevărata impostură. Oricât de pompos își va lansa cărțile la a ... șaptea reeditare, ele nu reprezintă nimic de valoare, iar a face din 4-5 cărțulii caz că ar fi 50 ... este deja prea mult ! Biata cultură română .... !!!!
Răspunde