De același autor
În 1993, un alt atac cu o bombă plasată într-un automobil vizase aceleași turnuri gemene din New York care au fost distruse complet 8 ani mai târziu. Au urmat apoi, în 1998, atacurile teroriste asupra ambasadelor americane din Kenya și Tanzania, din nou cu sute de victime, și cel din anul 2000 asupra navei militare americane USS Cole, ancorate în portul Aden din Yemen. Ceea ce demonstrează că terorismul islamic este departe de a fi un fenomen exclusiv post 9/11. Are rădăcini mai vechi și nu s-a născut ca urmare a intervențiilor militare care au urmat, cele din Afganistan și Irak.
Mai ales ultima dintre acestea, cea din Irak, stârnește și astăzi dispute aprinse, fiind chiar în centrul dezbaterilor din cursa prezidențială americană. Dacă dăm la o parte tot felul de alegații fără niciun fel de bază reală, cum ar fi aceea că Statele Unite ar fi intervenit în Irak pentru a „pune mâna“ pe zăcămintele de petrol de acolo (în fapt, americanii au cheltuit mult mai mult decât ar fi obținut dacă ar fi exploatat gratis timp de zeci de ani petrolul din Irak!), rămâne totuși un mare semn de întrebare privind efectele pe termen lung. În prezent, mulți, chiar dintre cei care au sprijinit inițial intervenția, tind să considere că aceasta a fost mai degrabă contraproductivă.
Problema nu e atât intervenția în sine, la urma urmei, Saddam Hussein era un dictator sângeros care a asasinat zeci de mii de irakieni, inclusiv făcând apel la arme chimice, ci maniera în care a fost gestionată perioada care a urmat. Discuția e complicată și de decizia președintelui Obama de a retrage rapid practic întregul contingent militar din Irak. Criticii săi spun că astfel au explodat diviziunile sectare amplificate de tensiunile provocate de comportamentul guvernului de la Bagdad, dominat de șiiți, față de minoritatea sunnită. De unde ascensiunea ISIS și o destabilizare generală a regiunii. Între altele, prin ascensiunea și comportamentul tot mai agresiv al Iranului, care, fără Saddam Hussein, care asigura o contrapondere față de regimul mulahilor de la Teheran, beneficia acum de un regim prietenos, chiar oarecum vasal, la Bagdad. Cu alte cuvinte, intenția fundamentală care a stat la baza deciziei de a interveni militar în Irak (spre deosebire de cea din 1991, când obiectivul a fost limitat, acela de a-l alunga pe Saddam Hussein din Kuweitul pe care îl invadase) a fost aceea de a remodela în bine regiunea prin consolidarea unui Irak democratic, care să adopte instituții și un stil de guvernare asemănătoare cu cele occidentale, s-a dovedit în final imposibil de pus în practică.
Însă exact cei care îi critică pe americani pentru intervenția în Irak îi critică acum pentru nonintervenția din Siria. În plus, aceiași critici care aduc în discuție haosul din Libia după îndepărtarea de la putere a lui Gaddafi (o acțiune militară prin care americanii nu au făcut decât, destul de reticent, să răspundă solicitărilor venite de la francezi și britanici) au aplaudat entuziast așa-numita „primăvară arabă“ care a dus la ascensiunea islamiștilor radicali peste tot în nordul Africii și în Siria. În fapt, din multe puncte de vedere, conflictul din Siria din ultimii cinci ani, atunci când a început insurecția internă împotriva regimului Assad, are ca punct de plecare „primăvara arabă“ mai degrabă decât în intervenția militară din Irak. Oricum, cei de care pomeneam au întreținut același gen de iluzii nerealiste privind șansele de reușită ale unei încercări de remodelare a acestui spațiu, dominat de fanatism religios, diviziuni sectare și aranjamente tribale foarte departe de valori unanim acceptate în lumea occidentală.
Lumea de astăzi, la 15 ani distanță, e foarte diferită. Nu numai pentru că ideea „schimbărilor de regim“, în sensul promovării acelor valori în general asociate democrației liberale, nu mai e deloc de actualitate. Administrația Obama deja a schimbat în mod semnificativ registrul în materie de politică externă pe acest palier. Este chiar acuzată de inhibiție exagerată, ca atunci când a decis să-și ignore propriul avertisment privind linia roșie care nu trebuie depășită de către regimul Assad de la Damasc prin utilizarea armelor chimice. Dar, cu toate acestea, America a rămas în mandatele Obama o putere profund implicată, chiar dacă de o manieră mai reținută, la nivel global. Asta s-ar putea schimba în perioada următoare. Poate nu chiar imediat, ci pe termen mediu. Există în prezent un puternic curent izolaționist în Statele Unite. Îl exprimă, într-un mod incoerent și bombastic, dar foarte explicit, Donald Trump. Retragerea în interior, disocierea treptată de alianțe și aliați, în Europa și Asia, renunțarea sau reformularea radicală a unor acorduri comerciale sunt toate puncte pe această agendă care conduc la un scenariu în care Statele Unite decid să se extragă semnificativ de pe scena internațională.
S-ar putea să existe unii care să salute, chiar cu entuziasm, acest lucru. Uitând că lumea care a fost construită, cu America la cârmă, după cel de-al doilea război mondial, este, cu toate problemele și păcatele ei, probabil cea mai bună pe care a cunoscut-o planeta vreodată. Cu instituții internaționale, cu rute globale de comerț securizate de americani, cu mecanisme de intervenție în caz de dezastre sau, ca în Rwanda sau Sudan, atunci când asistăm la un genocid. Cum natura are oroare de vid, acest spațiu va fi umplut imediat de noua specie de autocrați, violenți și lipsiți de scrupule, care pare să prolifereze pe glob, de la Erdoğan la Duterte, în Filipine, sau de către puteri autocratice revizioniste, precum Rusia sau China, care își vor putea impune voința, fără opoziție, în regiuni extinse din Europa, Orientul Mijlociu sau Asia.
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/08/Putin - Trump -alaska 2 (2)-1.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2023/01/putin 11.jpg)
Comentarii 11
gbe - 09-18-2016
Domnule esti ori paranoic ori si mai rau
Răspundegbe - 09-18-2016
De ce nu spune si de celalalt 9/11 cu 10000 de morti de acum 43 de ani din Chile? Lazescu se aude?
RăspundeGheorghe Popescu - 09-15-2016
Exista un motiv anume pentru care Revista 22 permite goarnelor sovietice sa faca reclama politicii rusesti in paginile revistei? Comentariile pro-sovietice (si antiamericane) sint publicate prompt, indiferent de continut, pe cind cele romanesti nu. Aveti cumva sponsori la Moscova?
RăspundeV Popa - 09-15-2016
Corectie: Generalul irakian Hussein Kamel a fost ginerele, nu nasul, lui Saddam cum gresit am afirmat. Acesta era insarcinat cu producerea armelor de distrugere in masa. Declaratiile lui au fost folosite in acuzatia ca Irak producea arme de distrugere in masa, fara mentiunea insa ca acestea au fost distruse. Stirea publicata in Newsweek a fost ignorata complet, si minimalizata chiar de Newsweek, caci contrasta cu tonul general de servilism fata de conducatorii vremii. Foarte putini romani cunosc aceste fapte. Controlul mediatic dupa 9/11 a condus la falsificarea istoriei prin fabricarea unui dosar de legatura dintre Saddam si Osama, ca si al unui program de producere de arme de distrugere in masa demult desfiintat. De fapt invazia in Irak a fost pusa in discutie imediat dupa cea din Afganistan. Iar scandalul cu antrax provenit din laboratoarele armatei SUA si pus in seama lui Osama a sporit isteria. Ei au invatat bine lectia Revolutiei Romane. Daca nu cumva ei ne-au predat-o. Caci nimeni nu si-a facut "mea culpa". Toata vina a cazut pe CIA, desi ca orice serviciu profesionist a avertizat ca sursele nu sunt de incredere. Apropos, atat Saddam cat si Osama au beneficiat de ajutorul american impotriva Iranului si al URSS. Acest fel de interventionism, la fel ca din alte continente, s-a dovedit in final pagubos pentru toate partile. Mai bine lipsa.
RăspundeGheorghe Popescu - 09-14-2016
Pt. Felix: Atunci sa-nvete de la nemti: sa-i planteze pe teritoriul altora.
RăspundeGheorghe Popescu - 09-14-2016
Daca am avut vreodata nevoie de dovezi ca Trump e marioneta lui Putin, tovarasul profesor mi-o confirma acum. Am mai spus si o repet: Nu mai incerca sa le speli obrazul rusilor, ca n-o sa-ti tina. Pe unde ati fost, toti va urasc, si asta pentru ca n-ati lasat in urma voastra decit saracie, coruptie si paduchi. Si pe unde va duceti chiar is ca turisti, va injura toti.
RăspundeFelix - 09-14-2016
@Gheorghe Popescu: Spunea un prieten de-al meu odata: "cand ai inceput sa construiesti ziduri, deja ai pierdut" Asta apropos de zidurile pe care le viseaza Trump. Arata-mi te rog un singur exemplu de zid, care sa fi reusit sa aduca victoria. De la Zidul Chinezesc care nu a reusit sa ii impiedice pe mongoli, la Fortareata Europa a lui Hitler care a fost spulberata, la Zidul Berlinului care a cazut, la zidul deja existent de la granita cu Mexicul care nu reduce imigratia ilegala... zidurile sunt primul semn al infrangerii. Zidul Vienei a tinut impotriva turcilor... pentru ca turcii au fost atacati de polonezi, care era in afara zidurilor.
RăspundeGheorghe Popescu - 09-12-2016
Pt. Felix: Si intotdeauna vor exista codosi rusnaci pe aici pe siteurile romanesti care sa-i muste la comanda pe americani de fund (pot sa-ti dau si nume, daca nu i-ai descoperit pina acum). Se pare ca mai sint fraieri pe la Moscova care platesc pentru asa ceva. Nu de alta dar ziarele spun ca rusii si-au terminat rezervele de bani. Poate n-ar strica sa-l puna americanii pe mister Trump sa-si construiasca zidul in jurul populatiilor musulmane (si cu banii lor), decit la granita cu Mexicul. Sa-i lase sa se macelareasca intre ei.
RăspundeV Popa - 09-12-2016
Iar voi fi acuzat de antisemitism, dar cred ca Dl. Lazarescu analizeaza un fenomen fara a sti cauzele sale. Insa BBC a dezvaluit motivele actului de la 9/11: persecutarea palestinienilor de catre israelieni, ajutorul acordat de americani israelienilor in ciuda incalcarilor drepturilor omului si prezenta trupelor americane pe teritoriul Arabiei Saudite. Publicatia israeliana Haaretz a devzvaluit ca Invazia Irak-ului a fost hotarata de catre un nucleu de neoconservatori, in majoritate evrei, care doreau eliminarea unuia din cei doi mari dusmani al Israel-ului. Armele de disturgere in masa au fost doar pretextul. Scuza ca nimeni nu stia ca nu exista arme de distrugere in masa este falsa. Nasul lui Saddam, un militar de rang inalt, a fugit in Occident si a declarat serviciilor secrete ca Saddam a distrus toate armele chimice si biologice dupa 1991. Saddam l-a pacalit ca l-a iertat, iar cand acesta s-a intors in Irak a fost executat. Ioshka Fischer, ministrul de exerne al Germaniei de atunci, a declarat exasperat la reuniunea NATO dinaintea invaziei ca nu poate convinge poporul german sa participe la invazie daca in Irak nu exista nimic. Nici francezii nu s-au lasat pacaliti, ceea ce l-a fortat pe Rumsfeld sa ii jigneasca (Vechea Europa) si sa colaboreze cu tari primitive ca Romania. Obama nu s-a izolat ci a oprit actiunile care nu au sorti de succes in favoarea celorlalte. El a izolat Rusia, a intarit flancul estic european, i-a pus oprit pe chinezi sa inceteze constructia de insule artificiale, a incheiat un acord cu Iranul si a incheiat embargoul inutil impotriva Cubei.
Răspundeprofesoru - 09-12-2016
"decizia președintelui Obama de a retrage rapid practic întregul contingent militar din Irak." - decizia nu a fost luată de Obama, ci de Bush. U.S.–Iraq Status of Forces Agreement, care prevedea retragerea tuturor trupelor amaricane până în decembrie 2011, a fost semnat la Bagdad la 14 decembrie 2008. Evenimentul e foarte cunoscut, deoarece la conferinţa de presă un ziarist iraqian a aruncat cu pantofii în Bush.// Invadarea Iraqului în 2003 a fost o eroare gravă. Au murit 4.500 de soldaţi americani şi s-au cheltuit peste un trilion de dolari. Evident, şi intervenţia terestră în Siria ar fi o eroare la fel de gravă. Obama a fost un mare preşedinte deoarece a reuşit să evite implicarea Americii în conflicte sângeroase. Şi Trump are cam aceeaşi poziţie. Nu e izolaţionist, vrea doar să evite aventurile externe şi să recalibreze angajamentele internaţionale în conformitate cu interesele şi cu potenţialul SUA.// Rusia nu e putere revizionistă. Ruşii ar fi fost foarte mulţumiţi ca lucrurile să fi rămas aşa cum erau în 2011, cu Ucraina în sfera lor de influenţă şi cu Assad necontestat la putere în Siria. Revizionistă e China.
RăspundeFelix - 09-12-2016
Da, un deget pus pe rana: fie ca intervin puternic ca in Irak, fie ca intervin retinut ca in Libia fie ca nu intervin deloc asa cum a fost in Siria, americanii nu reusesc sa faca pe plac criticilor lor. Eu unul deduc de aici ca sursa problemelor in Orient nu sunt americanii (desi au si ei partea lor de responsabilitate): orice ar face sau nu ar face administratia de la Washington, sute de mii de oameni sunt omorati in Orient.
Răspunde