Mișcarea MAGA a pierdut în România, dar câștigă în Polonia

Încă din primul mandat la Casa Albă al lui Donald Trump, acesta și aliații lui au căutat să „exporte” doctrina și mișcarea politică Make America Great Again (MAGA) în toată lumea, susținând lideri populiști situați la dreapta dreptei tradiționale, de multe ori pur și simplu de extremă dreapta în ceea ce ar fi trebuit să devină o alianță globală. Printre primii promotori ai unui astfel de curent global s-a aflat Steve Bannon, fostul șef al campaniei lui Trump din 2016, care a început să cutreiere Europa prezentându-se ca geniul din spatele alianței globale de extremă dreaptă, pe care a numit-o „Mișcarea”, și chiar a anunțat crearea unei academii care să pregătească lideri MAGA, pe care avea să o înființeze într-o fostă mănăstire de la marginea Romei. Între timp, ideea de academie s-a stins, iar o „Mișcare” globală nu s-a născut, dar dreapta radicală a crescut în preferințele alegătorilor, cel puțin în Europa. Casa Albă nu a abandonat însă ideea de a crea o mișcare MAGA globală nici în al doilea mandat al lui Trump și, de aceea, „oamenii președintelui” susțin peste tot pe unde au loc alegeri candidați populiști după chipul și asemănarea liderului de la Washington.

 Ofensiva MAGA

Unul dintre instrumentele cel mai des folosite în acest scop este Conferința pentru Acțiune Politică Conservatoare (CPAC), un organism care, la origini, era un stâlp al gândirii conservatoare, unde de-a lungul timpului au ținut discursuri lideri importanți ai dreptei americane, dar care zilele acestea a fost capturat complet de Donald Trump și de mișcarea MAGA și s-a transformat într-o platformă de propagandă trumpistă.

 Ambițiile CPAC sunt globale pentru că a organizat reuniuni nu numai în Europa, dar și în Japonia, Coreea de Sud, Mexic sau Brazilia. În Europa, după reuniunea de anul trecut de la Budapesta, unde principalul vorbitor a fost, desigur, Viktor Orbán, o nouă reuniune a fost organizată săptămâna trecută, cu numai cinci zile înainte de turul al doilea al alegerilor prezidențiale, într-un mic orășel din sud-estul Poloniei, într-o zonă profund conservatoare, dar care a servit și drept hub pentru echipamentele militare trimise de Statele Unite și de țările occidentale în Ucraina. Participanții americani nu au făcut economie de cuvinte pentru a-l susține pe candidatul dreptei, Karol Nawrocki, un istoric și fost boxer amator, eurosceptic și conservator din punct de vedere social.

 Într-un discurs rostit în cadrul conferinței, un greu al Administrației Trump, secretarul pentru Securitate Internă, Cristi Noem, a afirmat că „Avem nevoie ca voi să alegeți liderul de dreapta (…) Veți fi liderii care vor întoarce Europa înapoi la valorile conservatoare”. Noem l-a descris pe contracandidatul lui Nawrocki, primarul Varșoviei susținut de Platforma Civică, de guvernământ, Rafal Trzaskowski, drept „un lider dezastruos”, iar pe Nawrocki ca pe cineva care ar putea conduce Polonia în stilul lui Trump. Președintele CPAC, Matt Schlapp, a deschis lucrările cu un discurs în care a susținut că conservatorii din toată lumea sunt angajați într-o bătălie împotriva „globaliștilor”, pe care i-a descris drept dușmani ai credinței, familiei și libertății. „Când unul dintre noi este atacat, ceilalți trebuie să-i venim în apărare. Globaliștii vor să ne atace unul câte unul, să ne facă de rușine, să ne reducă la tăcere, să ne falimenteze, să ne ruineze, să-i facă pe copiii noștri să se întoarcă împotriva noastră”. „De aceea este important să câștigăm toate aceste alegeri, inclusiv în Polonia, care sunt atât de importante pentru libertatea popoarelor de pretutindeni”.

 Oare unde am mai auzit noi acest limbaj? Campania agresivă în favoarea lui Nawrocki nu a venit însă din senin. La începutul lui mai, candidatul conservator a fost primit de însuși Trump în Biroul Oval, un gest care a încălcat toate normele diplomatice, precum și atitudinea tradițională a Statelor Unite, care nu interveneau în alegerile din state străine.

 Polonia, la limită, dar cu impact mare

 Și uite-așa, cu un lobby american agresiv, dar și cu susținerea unei mari părți a populației, Nawrocki a câștigat alegerile prezidențiale cu 50,89% contra 49,11%, cât a obținut contracandidatul său, o diferență în interiorul a două procente. Rata de participare a fost de 73%, un număr record. Ce urmează? În primul rând partidul Lege și Justiție (PIS), care a fost îndepărtat în 2023, după opt ani la putere de formațiunea premierului Donald Tusk și care l-a susținut pe Nawrocki, va căuta în mod agresiv să recâștige întreaga putere în stat. În Polonia, președintele are anumite atribuții în privința politicii externe, dar cea mai importantă armă politică pe care o deține este dreptul de a opune veto legislației propuse de guvern. Prin urmare, guvernul Tusk va avea mari bătăi de cap să-și promoveze agenda de reforme care se va lovi de opoziția președintelui. Următoarele alegeri parlamentare sunt programate în 2027, dar dacă Nawrocki va respinge legea bugetului, atunci guvernul va fi silit să demisioneze și se vor putea organiza alegeri anticipate.

Nawrocki este, în consonanță cu PIS, un eurosceptic care se opune unei integrări europene mai profunde, ceea ce va complica relațiile Poloniei cu Bruxelles-ul. El nu s-a ferit să exploateze sentimentele antiucrainene ale polonezilor în campanie, atacând prezența masivă a refugiaților ucraineni în Polonia și s-a declarat împotriva aderării Ucrainei la Uniunea Europeană și la NATO. Cel puțin în privința acestei din urmă poziții, Nawrocki reia punctul de vedere al lui Trump. Deși Nawrocki nu este un pro-rus, ca prietenii săi din România, statele occidentale așteaptă cu neliniște să vadă care va fi atitudinea noului președinte față de Ucraina și de sprijinul economic și militar acordat acestei țări. Primul test al lui Nawrocki va fi, așadar, summitul NATO de la Haga, unde președintele polonez este așteptat să meargă în siajul lui Trump, pentru a-și consolida poziția de favorit al acestuia. În orice caz, PIS și Nawrocki au ușile deschise atât la Casa Albă, cât și la Capitoliu, unde au relații excelente cu majoritatea republicană.

 Eșec în România

 România nu a scăpat nici ea de presiunile mișcării MAGA. Vicepreședintele J.D. Vance a dat startul la München, oferind drept exemplu alegerile anulate din România pentru a ataca întreaga Europă că nu oferă o voce formațiunilor politice „alternative” (a se citi dreapta radicală), ci le reprimă și le cenzurează. George Simion a fost invitat să vorbească la o reuniune a CPAC și l-a găzduit pe Schlapp la o conferință a mediului de afaceri organizată la București. Cu doar două zile înainte de turul al doilea a fost invitat de Steve Bannon să vorbească în cadrul podcastului său, War Room. Bannon l-a asigurat pe Simion că va câștiga alegerile și „va avea în spate întreaga mișcare MAGA”. De remarcat că opțiunea inițială a MAGA nu a fost Simion, ci chiar Călin Georgescu, ceea ce explică tonul virulent al lui Vance la adresa Bucureștiului. Reprezentanții americani ai MAGA au petrecut luni întregi înainte de alegeri pentru a curta extrema dreaptă românească și de aceea atât Georgescu, cât și Simion au pretins că se bucură de susținerea lui Trump și au promis „să facă România măreață din nou”.

Atitudinea Casei Albe este și ea grăitoare. Trump nu l-a felicitat pe Nicușor Dan și nu l-a sunat decât atunci când a devenit clar că a câștigat alegerile fără drept de apel.

În România, MAGA a susținut candidați deschis proruși, sprijiniți de Kremlin și de rețelele rusești de propagandă. Aceasta este o constantă. Cu excepția PIS în Polonia și a Georgiei Meloni în Italia, toate formațiunile de extremă dreaptă sprijinite de MAGA, inclusiv Alternativa pentru Germania, susțin cu putere Rusia și se opun ajutorului militar pentru Ucraina.

 MAGA a pierdut atât în alegerile din Canada, unde liberalii au câștigat pentru a patra oară consecutiv, cât și din Australia, unde conservatorii trumpiști au pierdut, dar și în Albania, unde formațiunea lui Sali Berisha a pierdut, deși a avut un consilier american cu greutate, fost co-lider al campaniei lui Trump. În Portugalia însă, partidul de extremă dreaptă Chega a devenit a doua formațiune din Parlament, cu 60 de mandate, înaintea socialiștilor, cu 58 de mandate.

În pofida acestor regrese, mișcarea MAGA este în plină ofensivă globală pentru a promova lideri care să-i semene lui Trump și să împărtășească punctele sale de vedere în cadrul a ceea ce poate fi numită o globalizare alternativă a populismului trumpist.