De același autor
Atunci cînd a fost întrebat cînd i s-a propus exact candidatura liberală pentru Primăria Generală a capitalei. Dacă luăm de bune declarațiile sale în privința zilei în cauză ar reieși că asta s-ar fi întîmplat înainte ca Ludovic Orban să-și anunțe retragerea sa din cursă. Imprecizia ar fi putut fi una pardonabilă dacă ar fi fost vorba de un eveniment de la care se scursese ceva vreme. Nu e cazul, în discuție erau doar ultimele cîteva zile. Chiar și dacă nu a fost așa graba și cvasi-unanimitatea cu care conducerea PNL a ajuns la formula Marian Munteanu, un om nu doar din afara partidului dar și foarte puțin compatibil cu profilul general al acestuia, au bulversat pe toată lumea. Inclusiv pe cei care au ridicat mîna în favoarea lui Marian Munteanu pentru a se declara ulterior, prin mesaje private, dezamăgiți, chiar șocați, de decizie. În cazul lor a prelevat cu siguranță prudența, miza individuală principală fiind includerea în poziții eligibile pe listele electorale de la alegerile parlamentare.
Candidatura lui Marian Munteanu din partea PNL a provocat enorme valuri pe scena publică. Și nu doar în țară. Într-atît de mari încît Klaus Iohannis s-a grăbit relativ repede să se disocieze de propunere deși nimeni nu se îndoiește de faptul că a fost informat asupra ei și a și aprobat-o. De altfel există destule indicii că în spatele acesteia au fost chiar oameni din anturajul președintelui. Mai mult, varianta Marian Munteanu nu a venit chiar din senin. Între grupul său, pentru că e vorba de o echipă mai largă, și liberali au loc discuții discrete de cîteva luni. Cu alte cuvinte, întîlnirea din America menționată chiar de Alina Ghorghiu, între ea și Dan Mihalache, pe de o parte, și Marian Munteanu, pe de cealaltă, nu a fost una între persoane total străine unele de altele, așa după cum ne-a fost lăsat să înțelegem. Probabil că discuțiile nu au avut inițial în vedere candidatura la alegerile din București însă în contextul în care Ludovic Orban a ieșit brusc din scenă (au fost și speculații privind "o ieșire orchestrată în culise") a oferit o oportunitate care în viziunea celor care au promovat această strategie nu putea fi ratată.
Dar ce nevoie ar avea PNL de Marian Munteanu? Ei bine, o parte dintre liderii partidului și unii oficiali de la Cotroceni, au considerat că el poate fi util pentru blocarea unui culoar electoral pe care ei se temeau ca l-ar putea ocupa Traian Băsescu cu PMP. Într-adevăr, fostul șef al statului a promovat de mai bine de jumătate de an un discurs care îl plasează în zona unui naționalism moderat. Cu critici la adresa unor lideri occidentali, mai ales în chestiunea migrației. Unii observatori au făcut chiar trimitere la Viktor Orban. Ceea ce poate fi valabil mai degrabă ca ton decît ca substanță (cu excepția chestiunii migrației) pentru că în același timp Traian Băsescu a rămas la fel de ferm în pozițiile sale pro-americane și anti-Moscova, spre deosebire de premierul maghiar.
Analiza este însă în mare corectă. Există un segment electoral pe care în trecut îl ocupase PRM sau PPDD-ul lui Dan Diaconescu. În plus, criticile, un oarecare scepticism față de Uniunea Europeană, au crescut în mod evident în intensitate în ultimii ani. Unii acuză reglementarile excesive impuse de la Bruxelles mediului de afaceri autohton dar și în alte domenii. Alții, mai ales cei cu convingeri religioase profunde, sunt iritați, de exemplu, de campaniile pro-gay pe care ei le consideră prea agresive. Apoi, nu puțini, mai ales din mediul politic si din administrație, sunt convinși că în spatele DNA si campaniei anti-corupție stau americanii. Și exemplele pot continua.
Ceea ce vedem nu e neapărat o caracteristică specific românească. Criticile la adresa Bruxelles-ului, mai nou la adresa Berlinului - în primul rînd din cauza fluxului migraționist, sunt în creștere semnificativă peste tot în Europa. Ba chiar în România UE se bucură de mai multe opinii favorabile decît în multe alte țări membre. Însă, în mod evident, există un segment distinct cu simpatii mai mult sau mai puțin pronunțat naționaliste care nu are în acest moment o expresie politică clară. În plus, vidul de lideri din spațiul politic autohton, populat de oameni ca Alina Ghorghiu, Vasile Blaga, Liviu Dragnea, Valeriu Zgonea sau Călin Popescu Tăriceanu, lasă locul liber pentru o figură care să inspire fermitate și încredere. O vreme s-a crezut că acest rol ar putea fi jucat de Klaus Iohannis însă iluziile s-au spulberat destul de repede.
În acest context intern si internațional, un lider politic ca Traian Băsescu, cu intuiția sa politică, cu bagajul său de informații, cu autoritatea inerentă pe care o inspiră, este văzut drept un adversar politic încă redutabil. În ciuda faptului că se confruntă, în același timp, și cu un ridicat nivel de antipatie. Or, Marian Munteanu, era gîndit ca o contrapondere liberală la acest tip de mesaj. E foarte probabil, de altfel, ca acesta să fi fost și argumentul care să-l fi convins și pe Klaus Iohannis să-și dea acceptul, în faza inițială. Este, de asemenea, de presupus că există un anumit sprijin ocult, din afara PNL, pentru promovarea unui astfel de demers. Inclusiv în cercuri cu legături în interiorul serviciilor secrete.
Ceea ce liderii liberali au subestimat masiv a fost însă vehemența reacției din societatea civilă, din opinia publică, nu atît față de ideea candidaturii în sine la București a lui Marian Munteanu cît față de direcția pe care el ar putea să o imprime în viitor partidului. Și nu doar în plan ideologic. Chiar dacă declarațiile sale din ultimele zile sunt relativ moderate dacă ne uităm în urmă vedem că printre cei cu care s-a aflat în trecut în mod constant în legătură sunt oameni cu convingeri anti-occidentale și simpatii pro-Kremlin. De la Ilie Bădescu la Calin Georgescu sau Dan Puric. Faptul că Traian Băsescu marșează pe un anumit tip de retorică naționalistă poate stîrni eventuale critici, acuze de oportunism politic, dar nu și îngrijorări majore. El știe foarte bine care sunt limitele de joc și, în plus, nimeni nu îl bănuiește în vreun fel de simpatii sau aranjamente pro-moscovite. Ceea ce nu e deloc cazul cu cei în anturajul cărora s-a aflat în anii din urmă Marian Munteanu.
Deocamdată episodul Marian Munteanu este în plină derulare. E greu de spus cum se va sfîrși. Dacă PNL îl păstrează în competiție, ceea ce nu mai e chiar așa de sigur după disociera președintelui, va pierde cu siguranță un segment electoral nu tocmai neglijabil care în București se va duce către Nicușor Dan. Cît anume va atrage, în compensație, din zona cu simpatii pronunțat naționaliste e destul de neclar în tot acest vacarm public care s-a creat între timp. Una din problemele majore pe care le are Marian Munteanu este aceea că declarațiile sale cel puțin discutabile din trecut și mai ales asocierea cu grupuri rusofile îl lipsesc de sprijinul unui segment conservator pro-occidental, a unor lideri de opinie din această zonă, pe care probabil conta. Încă și mai neclar este si impactul ultimelor evenimente în general asupra unui partid liberal oricum descumpănit, fracturat, lipsit de idei și lideri de anvergură.
