De ce vrea Macron o Europă suverană în parteneriat cu Rusia

Discursul ținut sâmbătă de Emmanuel Macron la tradiționala Conferință de Securitate anuală, încheiată la München, a cărei temă a fost „Declinul Vestului”, a încheiat un adevărat tur de forță pe care l-a făcut în ultimele două săptămâni pentru a-și promova viziunea sa asupra viitorului Europei, pe traseul Cracovia, Paris, în fața membrilor promoției de la „L’Ecole de Guerre”, dar și în capitala Bavariei. Firul roșu al acestei viziuni are în vedere două idei majore: 1. O Europă suverană, autonomă față de Statele Unite, care să-și stabilească singură abordările și poziționările, inclusiv în materie de securitate; 2. O schimbare importantă de atitudine în raport cu Rusia, cu care Europa ar trebui să edifice ceea ce el a numit o „nouă arhitectură de încredere și securitate” pe continent. Ca o observație, a devenit o obișnuință să se facă o echivalare abuzivă între Uniunea Europeană și Europa, deși sunt destule state europene, iată, din această lună, și Marea Britanie, care nu aparțin UE.

În discursul de la „L’Ecole de Guerre” unde, a ținut el să precizeze, este prima oară când un președinte se adresează acestei audiențe din 1959 încoace, de când generalul de Gaulle anunța, tot acolo, crearea forței franceze independente de disuasiune nucleară („Force de frappe”), Emmanuel Macron a enumerat motivele care stau la baza demersului său: 1. Ruptura geostrategică ilustrată, după perioada de dominație unipolară americană, de competiția dintre Statele Unite și China; 2. Ruptura de ordin politic și juridic care a dus la „criza multilateralismului”, la „reculul dreptului în fața forței”; 3. Ruptura tehnologică, provocată de evoluții tehnologice majore în domeniile inteligenței artificiale, computerelor cuantice, ingineriei genetice, cu un impact enorm în economie, în plan societal, în materie de securitate.

În acest context, a ținut el să avertizeze, Europa riscă să devină victima competiției geopolitice dintre America, China și Rusia, dacă nu este capabilă să ofere un răspuns adecvat acestor provocări. Însă chiar și această descriere a peisajului geopolitic actual privit din perspectivă europeană, agreată de o parte din liderii de pe continent și de oficiali de la Bruxelles, a stârnit deja destule controverse. Reacționând, în cursul unei dezbateri găzduite de Conferința de Securitate de la München, după o intervenție a lui Josep Borrell, Înaltul Comisar European pentru Politică Externă, un antiamerican notoriu, care făcuse o remarcă similară, ministrul polonez de externe, Jacek Czaputowicz, a spus că este cu totul nepotrivit să așezi Statele Unite, care nu sunt doar un garant al securității pe continent, ci și un aliat cu care europenii împărtășesc același set de valori fundamentale, pe același palier cu China și cu Rusia.

Nu de aceeași părere este și Emmanuel Macron. În discursul de la Cracovia, el a ținut să marcheze niște diferențe chiar și la acest capitol, al valorilor. „Statele Unite iubesc libertatea la fel de mult ca noi, dar nu au aceeași concepție despre egalitate, diversitate culturală și pluralism. China se deschide către economia de piață. Nu are aceleași idei de libertate și egalitate pe care le avem noi. Suntem cu adevărat un continent singular și o putere politică prin preferințele noastre colective și rădăcinile noastre filozofice”. Nu e foarte clar în ce fel sunt Statele Unite diferite în materie de „egalitate” și „diversitate culturală” în raport cu Europa. Însă dincolo de asta, punând China și America pe același plan în competiția geopolitică cu o „Uniune Europeană suverană”, Macron sugerează că nu ar exista diferențe semnificative în privința amenințărilor reprezentate de cele două puteri. Or, în ciuda unor posibile divergențe de natură comercială cu Statele Unite- până la urmă, Washingtonul presează pentru eliminarea unor asimetrii tarifare dezavantajoase sau reacționează la măsuri punitive discutabile luate de Comisia Europeană împotriva unor corporații tehnologice americane-, pe cele două maluri ale Atlanticului există același model de societate, un regim similar de protecție juridică a investițiilor, instituții solide ale statului de drept. De aceea e ridicol să pui semnul egal între o „amenințare chineză” și o „amenințare” americană. Și totuși Macron asta lasă să se înțeleagă.

În discursul ținut la Cracovia, în marea sală medievală a Universității Jageloniene, pe ai cărei pereți se află tablourile lui Nicolaus Copernic, respectiv al Papei Ioan Paul al II-lea, prestigioși absolvenți ai săi, Macron i-a îndemnat pe tinerii din asistență să creadă în proiectul politic al unei Europe suverane care să reînvie trecutele vremuri de glorie. A încheiat cu un celebru îndemn lansat în trecut de către Papa Ioan Paul al II-lea: „Nu vă fie frică!”. Cât de convingător a fost acest apel care îi îndeamnă pe polonezi să-și schimbe din temelii o serie de percepții fundamentale în privința Statelor Unite și a Rusiei, pentru a sprijini acest proiect, rămâne de văzut. Mulți sunt sceptici. „Lipsea emoția. Nu era Karol Wojtyla cel care transmitea acest mesaj”, nota Le Figaro într-o corespondență de la fața locului.

Ceea ce le cere Macron polonezilor este să-și tempereze ostilitatea față de Moscova (de unde tocmai a venit o „interpretare creativă” care îi face pe polonezi principalii responsabili pentru declanșarea celui de-al Doilea Război Mondial) în contextul unei viitoare regândiri a întregului cadru de securitate de pe continent în înțelegere cu Rusia. În al doilea rând, deși nu se afirmă asta explicit, îi îndeamnă să se încreadă în potențialele garanții de securitate pe care un astfel de aranjament le-ar oferi chiar și în absența unei prezențe militare americane pe continent. Numai că, după cum relatează Politico, în cursul unei cine la care au fost invitate figuri proeminente de intelectuali și celebri activiști pro-democrație polonezi din epoca sovietică, aceștia au rejectat ferm propunerile președintelui francez cu privire la Rusia, cu toate că majoritatea dintre ei erau în același timp extrem de critici și la adresa partidului conservator, PiS („Lege și Justiție”), aflat adesea în conflict cu Bruxelles-ul.

Dar de ce își dorește Macron atât de mult o înțelegere cu Moscova în materie de securitate? Chiar dacă, la fel ca și alți lideri și oficiali europeni, are grijă să vorbească permanent despre importanța NATO și a legăturilor transatlantice, obiectivul său strategic este decuplarea de Statele Unite, prin renunțarea la un moment dat la umbrela de securitate americană, al cărei rol ar urma să fie preluat de o viitoare armată europeană. Or, proiectul unei Europe suverane, autonome față de America, nu poate prinde contur, între altele, și din cauza faptului că majoritatea țărilor de pe flancul de est al Uniunii Europene, de la țările baltice și Polonia la România, văd în Rusia o amenințare de securitate serioasă și în Statele Unite singura forță credibilă capabilă să le apere. De aceea Macron speră că un nou cadru de securitate european, negociat exclusiv de către Rusia și UE, fără americani, ar îndepărta aceste temeri și ar crea premisele unei retrageri militare a Statelor Unite de pe continent. În paralel, asta ar duce și la o destructurare a NATO, organizație care constituie principalul liant simbolic al legăturilor transatlantice, sau oricum la transformarea acesteia într-o structură complet irelevantă. Este ceea ce își dorește de mult Parisul, chiar explicit, încă din perioada generalului de Gaule. „Nimic nu mă face să cred în postulatul necesității existenței Alianței Atlantice”, scria Francois Mitterand în 1980, cu un an înaintea alegerii sale în funcția de președinte, „și aș fi foarte satisfăcut dacă ar exista o situație care să o facă defunctă”.

Așa arată și acum viziunea și dorințele multor personalități franceze din spectrul politic și din zona elitelor din think tank-uri. Prin eliminarea influenței americane în zona de est a Uniunii Europene s-ar netezi, în opinia lor, calea către consolidarea unei Europe suverane, bineînțeles sub comanda Franței, rămasă după Brexit singura putere militară semnificativă de pe vechiul continent. Nu este exclus ca Parisul să aibă în vedere un obiectiv strategic și mai ambițios, acela de a construi la un moment dat, împreună cu Rusia, un pol geopolitic de putere care să intre în competiție, de la egal la egal, cu China și cu Statele Unite.

Însă e greu de crezut că polonezii, alături de alți est-europeni, vor achiesa la această poziție și se vor încrede în asigurările de securitate venite pe filiera Parisului. E mai degrabă probabil ca insistența lui Macron pentru un viitor „parteneriat” cu Rusia, în combinație și cu alte inițiative, de genul „Green Deal”, care, dacă este implementată, va afecta enorm în plan economic toate aceste țări, să riște mai degrabă să sporească diviziunile interne din Uniunea Europeană. Mai ales că pentru multe țări din Est, dar și pentru altele de pe vechiul continent, prezența Statelor Unite în Europa nu este privită doar din perspectiva garanțiilor de securitate, ci și ca un factor de contracarare a presiunilor venite de la Bruxelles sau de la Paris și Berlin. //

Președintele Emmanuel Macron, pe scena Conferinței de Securitate de la München