De același autor
În acest an, Karl Schwab, inițiatorul Forumului Anual de la Davos (WEF), l-a invitat pe Xi Jinping să țină „keynote speech”. Imaginea proiectată în exterior este aceea a unui univers paralel în care evoluează și Xi Jinping și, mai ales, elitele occidentale, marii beneficiari ai globalizării din ultimele trei decenii, după cum scrieși Will Lloyd în UnHerd. După cum observa cineva pe Twitter, Klaus Schwab a fost întotdeauna slugarnic față de invitații săi, însă prin maniera în care a preluat entuziast punctajul din discursul lui Xi Jinping, el atinge un nivel-record în materie transformând Forumul Economic de la Davos într-o marionetă a Chinei. O țară al cărui minister de externe tocmai a transmis într-o serie de postări pe Twitter (care, previzibil, nu le-a considerat în niciun fel false sau măcar problematice, așa cum vigilent au procedat în America multe personalități de orientare conservatoare) că acuzele privind munca forțată la care ar fi supusă populația uighură „sunt cea mai mare minciună a secolului, al cărei obiectiv este acela de a compromite autoritățile și companiile chinezești pentru a sabota dezvoltarea Chinei”.
Deloc surprinzător, Xi Jinping a lăudat virtuțile globalizării și multilateralismului. Cu precizarea, știm deja asta, deși nu ni s-a spus explicit, că acestea trebuie să aibă obligatoriu „caracteristici chinezești”, ca să parafrazăm felul în care Beijingul descrie comunismul practicat în China. Adică să țină cont de interesele Chinei. La fel de previzibil, el nu a avut nici o referire la Hong Kong, Taiwan sau uighuri, iar în ceea ce privește pandemia pornită din Wuhan, care a dat peste cap întreaga planetă, s-a mulțumit să constate că „ghidată de știință, rațiune și spirit umanitar, lumea a obținut progrese în lupta cu COVID-19”. Este interesant de subliniat că noua administrație de la Washington a interzis utilizarea sintagmelor „China Virus” sau „Wuhan Virus” în toate documentele oficiale. Această grijă pentru menajarea sensibilității Beijingului vine în contrast, după cum observa Ionuț Popescu pe Facebook, cu maniera deschisă și tolerantă din Occident față de denumiri precum rădăcina COVID-19 „britanică”, „braziliană” sau „sud-africană”.
Spre satisfacția audienței și în aplauzele lui Karl Schwab, care s-a arătat încîntat de discursul liderului chinez despre „viitorul nostru comun”, Xi Jinping a repudiat fără să o spună deschis abordarea Statelor Unite în timpul mandatului lui Donald Trump, pe care a caracterizat-o drept „un nou Război Rece”, un demers izolaționist care nu poate duce decât la diviziune și confruntare. Ceea ce ar avea, sugerează el destul de explicit, un impact economic negativ inacceptabil asupra marilor corporații occidentale prezente pe piața chineză. Avertisment pe care elitele occidentale, în special cele corporatiste, îl conștientizează perfect. Singura problemă este aceea că audiența de la Davos ignoră complet semnalul transmis de alegerea lui Donald Trump din 2016, de entuziasmul cu care a fost votat de 75 de milioane de americani anul trecut sau de nervozitatea în creștere din Europa, dacă ar fi să ne uităm doar la revoltele recente din Olanda sau Austria. Nu ar trebui. O reamintire utilă ar fi maniera în care celebrul diplomat francez Talleyrand caracteriza comportamentul Bourbonilor reveniți la putere după înfrângerea lui Napoleon la Waterloo: „Nu au învățat nimic și nu au uitat nimic”.
La fel de bulversantă este imaginea acestor proeminenți lideri politici, corporatiști și ONG-iști, mulți dintre ei abonați permanenți la reuniunile anuale din Elveția, care nu scapă nici un prilej să facă trimitere la principii generoase și valori înalte, care par cu toții cuprinși de o amnezie generalizată în privința naturii regimului de la Beijing. „Caracterizarea făcută de Xi influenței Chinei în afacerile mondiale s-ar potrivi perfect într-o discuție despre social- democrația scandinavă sau într-o dezbatere dintr-un workshop organizat de Barack Obama”, remarcă Will Lloyd. „Devenită o țară socialistă modernă, China va lucra cu alte țări pentru a construi o lume deschisă, incluzivă, pașnică și frumoasă, unde vor domni pacea durabilă, securitatea universală și prosperitatea comună”. E greu de crezut că Klaus Schwab și restul audienței nu realizează că maniera în care China și Occidentul văd „viitorul comun” este fundamental diferită de cea occidentală și că întregul discurs al liderului chinez nu este nimic altceva decît o înșiruire de platitudini menite să rezoneze cu frazele standard agreate în Occident. Însă se pare că acest lucru este de interes secundar în raport cu beneficiile imediate ale afacerilor făcute în China și salvarea globalismului în forma sa actuală, extrem de dezechilibrată.
În acest sens este interesant de menționat faptul că, așa după cum relevă Wall Street Journal, anul trecut a fost prima dată cînd investițiile directe făcute în China au fost mai mari decît cele din Statele Unite, iar printre marii investitori se numără mari corporații occidentale, de la Walmart, Starbucks (o investiție de 150 milioane $), gigantul industrial Honeywell International, Adidas din Germania, la Tesla și Walt Disney sau corporații farmaceutice ca Astra Zeneca, care va deschide în acest an birouri în 5 orașe chinezești. Toate par prea puțin preocupate de faptul că pandemia a plecat din China, de reprimarea dură din Hong Kong, de amenințarea Taiwanului (chiar înaintea discursului lui Xi de la Davos, Beijingul a trimis, un exercițiu de intimidare, avioane militare în spațiul aerian al Taiwanului) și de comportamentul agresiv al Beijingului față de companiile străine. Iată cum problema lanțurilor de aprovizionare riscante, de pildă, în domeniul medical, dependente de voința unui guvern autoritar, chestiune intens discutată anterior, la începutul pandemiei, s-a evaporat brusc între timp.
Corporațiile occidentale sunt interesate doar de impactul imediat și deloc de cel geostrategic și până la urmă de viitorul lumii occidentale, spre deosebire de cele chinezești, care, ca Huawei sau ZTE, de pildă, sunt parte integrantă, ca vectori de influență și control, a strategiei Chinei de obținere a hegemoniei globale. Am primit o ultimă confirmare chiar zilele trecute, din Suedia, unde CEO Ericsson, Borje Ekholm, a avertizat că o decizie a țării sale de interzice echipamentele Huawei și ZTE pentru rețeaua 5G va avea un impact negativ asupra afacerilor corporației în China într-un moment în care profiturile din ultimul trimestru din 2020 au fost extrem de promițătoare.
Davosul confirmă încă o dată ruptura enormă dintre majoritatea elitelor occidentale din spațiul politic, din cel academic și cultural, din mediul de afaceri, care promovează un cinic corporatism geo-economic, și restul populației. Tema acestei rupturi fundamentale nu este neapărat nouă. În 1941, James Burnham vorbea despre ceea ce el descria drept mariajul dintre capitalism și un amplu stat birocratic în care vechea burghezie este înlocuită de o „nouă clasă managerială” care, spunea el, la sfîrșitul procesului va obține dominația socială, pentru că, deși nu reprezintă decît 10-15 procente din populație, se bucură de o enormă influență asupra guvernării, în mass-media, în spațiul academic și în economie. Alte două cărți apărute anul trecut, „Culture Wars” a lui Michael Lind și „The Coming of Neo-Feudalism” (un titlu mai mult decât sugestiv) sub semnătura lui Joel Kotkin, abordează și ele această confruntare majoră, de natură culturală, care a înlocuit vechea confruntare dintre dreapta și stânga, de natură preponderent economică. Ceea ce explică acest nou „război cultural”, amplificat de globalizare, între o clasă superioară, elitele politice, manageriale, din spațiul media, din universități, din aparatul birocratic al statelor și din cel al organizațiilor internaționale, de la structurile în mare parte osificate de la ONU la cele din UE, cosmopolite și educate, și restul societății.
După o perioadă remarcabilă prin dispersia mare a bogăției și oportunităților, scrie Kotkin, ne întoarcem inexorabil spre o eră de tip neo-feudal, caracterizată de o concentrare a bogăției, de stagnare demografică și de un dogmatism sporit. În opinia sa, noua structură de clasă seamănă cu cea din timpurile medievale. „În vârful noii ordini se află o elită clericală renăscută, clerisy, care domină etajele superioare de decizie profesionale din universități, mass-media și spațiul cultural, și o nouă aristocrație, în care rolul principal îl joacă noua oligarhie tehnologică și care se bucură de o bogăție fără precedent și exercită un control în creștere asupra informațiilor. Aceste două clase corespund celor două stări dominante din perioada premergătoare Revoluției Franceze”.
Mottoul Davosului din acest an este: „Un an crucial pentru reconstruirea încrederii”. În ultimul an, Karl Schwab a inițiat un proiect, „Marea Resetare”, prezentat într-o carte pe care a publicat-o recent și care a stârnit enorme controverse pe plan internațional. Ideea fiind aceea că trebuie să ne schimbăm fundamental modul de viață pe liniile de discurs de acum clasice: schimbările climatice, despre care ni se reamintește permanent că suntem responsabili (o ipoteză mai mult decît discutabilă), deschiderea generală către comerțul global, lupta cu inechitățile. E vorba de utopia globalistă cu care și China este de acord atîta vreme cît îi servește interesele. . În acest context atît Klaus Schwab, în consens cu elitele care de regulă vin la Davos (anul acesta s-a organizat online), nu au avut nici un fel de reținere să-l invite și să-l salute entuziast pe liderul unui regim autoritar, tot mai agresiv față de toți cei care îl deranjează, să ofere viziunea sa privind direcția în care ar trebui să evolueze planeta.
În Globalist Civilization Is Bound to Fall,un jurnalist spaniol face o incursiune în istorie, cu trimitere la declinul Imperiului Roman după moartea lui Marc Aurelius sub fiul acestuia, Commodus, și la cel al dinastiei Ming în timpul împăratului Wanli, pentru a scoate în evidență enorma falie care desparte astăzi elitele globaliste reunite, într-o de-acum adunare rituală anuală, la Davos și acea clasă de mijloc care asigură, în fond, osatura de sprijin a democrațiilor occidentale. O imagine de ansamblu care, crede el, „aduce aminte de comportamentul aberant al împăratului Wanli și nebunia lui Commodus”. Sub semnul „Marii Resetări”, care, ni se spune, ar trebui să fie țelul grandios al omenirii pentru următorii 10 ani, când după ce vom renunța complet la orice fel de proprietate și la viața privată vom fi fericiți peste măsură. „Problema cu această elită dominantă este că s-au lăsat convinși de Big Tech că funcționăm ca oameni întocmai ca acele nenorocite ecrane albastre din Windows-ul lui Bill Gates, că suntem aidoma unor simple mașini care pot fi închise și apoi repornite cu un simplu Ctrl-Alt-Delete”, mai crede jurnalistul spaniol.
 - Copy.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/06/Karol Nawrocki polonia.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/05/Foto Laura Stefan.jpg)
Comentarii 16
Theodor Iliescu - 02-15-2021
"profeforu" - Ori esti "defazat" ori si chinezii au inceput sa plateasca imbecili romani ca sa posteze imbecilitati ! Chiar NU AU NIMIC cu Hong Kongul comunistii chinezi ? Pai au semnat cand au preluat teritoriul ca VOR ADMITE si LASA SA FUNCTIONEZE conducerea teritorilui ASA CUM ERA PE VREMEA ENGLEZILOR ! Si au facut-o profesore ? As ! Fac tot ce pot sa-si impuna sistemul comunist - parca si la noi in Romania a fost aplicat , sau ai uitat ? - sa aduca teroarea si dictatura comunista ! Deci - iti transmit .... vorba turcului : Hai SIK KT IR profesore ! Si scuteste-ne de minciuni "rozalii" ! By the way : Cum te platesc ? In lei sau in ... boabe chinezesti !?
RăspundeGeorgescu Constantin - 02-05-2021
Interesant .nu am auzit niciodata un presedinte american la Davos facand referire la masacrarea nativilor indieni saula sclavia la care a fost supusa populatia traitoare afroasiatica in spatiul american ,despre Kluk Kuk ce sa mai zicem.
RăspundeIoan Vlad Nicolau - 02-05-2021
Domnule Leibovici! Aveţi dreptate, dar situaţia politică generală a lumii şi în momentul de faţă, este muuuult prea complexă şi muuult prea gravă pentru a putea fi comentată telegrafic. De altfel, aşa după cum vedeţi, redacţia a găsit că intervenţia mea lungă şi plicticoasă, a meritat totuşi a fi publicată, drept pentru care-i mulţumesc. În cea ce vă priveşte......, cu tot respectul trebuie să vă spun că este la libera alegerea a cititorului, să citească un comentariu sau să-l "sară". Slavă Domnului, pentru moment nu mai trăim în comunism, când cititul articolului de fond din "Scânteia" era obligaţia cotidiană a fiecărui "tovarăş". În orice caz eu vă mulţumesc pentru atenţionare şi pe cât îmi stă în putinţă şi obicei, promit că voi încerca s-o mai "scurtez", începând cu data viitoare! Numa'..... şi cu asta-nchei.... în fine! "La gloaba bătrână nu-i mai pune nici Dumnezeu hăţ"! Al dumneavoastră cu respect şi consideraţie, Ioan Vlad Nicolau
Răspundeprofesoru - 02-05-2021
@Alex Leibovici: N-au chinezii nimic nici cu sitemul politic, nici cu cel economic din Hong Kong. Nu vor să modifice nimic. Problema e că acolo au apărut grave probleme de securitate. Manifestanții devastează orașul, ocupă Parlamentul și aeroportul, atacă poliția. CIA zburdă prin Hong-Kong și organizează toate astea. Nici o țară din lume nu ar accepta așa ceva. China e în ultimă instanță responsabilă pentru asigurarea securității în Hong Kong. Statutul de autonomie nu poate fi un cec în alb pentru haos.
RăspundeAlex Leibovici - 02-04-2021
profesoru: «”reprimarea dură din Hong Kong”- nu e deloc dură, a fost chiar prea blândă. Ce ar trebui să facă China?» Să respecte înţelegerea cu Marea Britanie de a păstra timp de 50 de ani, adică până în 2047, sistemul politic şi economic existent în momentul transferului (1997).
RăspundeAlex Leibovici - 02-04-2021
Ioan Vlad Nicolau: "S-ar părea că..." Acest comentariu este muuult prea lung...
RăspundeMarius Pestisan - 02-03-2021
Un articol excelent!
RăspundeDemocratul - 02-03-2021
Stimate domn , acești globaliști sunt neomarxiști și sataniști !
RăspundeTania B - 02-03-2021
Tovarase Profesoru, poate doriti sa traiti in China si noi va retinem.
RăspundeLevSt. - 02-02-2021
"...Deloc surprinzător, Xi Jinping a lăudat virtuțile globalizării și multilateralismului..."___-----___parafrazand ceva din Biblie( " din gura, miere ii picura, iar din ochi ii tzashnesc fulgere...") putem zice ca este cel mai la indemana oricui(dar mai ales a fariseilor rodati) sa glorifice ceva care "va veni", dar care trebuiee sa fie " dupa chipul si asemanarea noastra", de unde de "n" ori am spus ( si cred), ca globalizarea este inevitabila, dar este -evident- de preferat ca " maestrii de ceremonii" sa fie Anglia, USA si aliatii, si NICIDECUM China,etc., care -amandoua grupele- au demonstrat-deja, si chiar secular, ca timp- si acasa si la nivel international, cum vor ei aceasta noua lume, globalizata...
RăspundeIoan Vlad Nicolau - 02-02-2021
S-ar părea că atât „intelighenţia”, cât şi „inconştienţia”, ambele componente esenţiale şi definitorii a le lumii noaste, oarecum judicios repartizate la-nceputurile ei, actualmente printr-o evoluţie ciudată din ce în ce mai inegal reparizate ca volum şi componenţă şi din ce în ce mai puţin reprezentative pentru societatea omenească, astăzi şi-au abandonat total funcţiile raţionale de analiză, sinteză şi decizie. Funcţii conform cărora ar fi trebuit ca prima, intelighenţia, să iniţieze şi să dirijeze la modul cât mai convenabil şi normal lumea în ansamblul ei, împingând conştiinţa publică către o direcţie cât mai rezonabilă a relaţiilor inter umane şi încercând ca în felul ăsta să evite pe cât posibil conflictele majore care ar fi putut să tulbure sau chiar să suspende definitiv mersul legănat al lumii către viitor, iar cealaltă, a doua componentă inconştienţia, devenită în timp din ce în ce mai dominantă, componentă care iniţial avea rolul de a accepta cele propuse de către prima fără gânduri şi cârteală, astăzi sau blocat una pe alta. Ambele componente stau mute, contopite parcă într-o unică imagine înţepenită-n timp, incapabilă de reacţie, amintind de statuia unui Buda, stând pe popoul său gras cu picioarele strânse sub el, concentrat la maximum asupra buricului propriu şi cugetând în timpul ăsta intens, fără de niciun folos, strict numai asupra acestui unic punct din univers, buricul propriu, părând în rest a nu observa că în jurul lui mai există o altă lume. O lume care nu a rămas blocată ci se mişcă, este într-o permanentă din ce în ce mai rapidă şi din ce în ce mai profundă schimbare, aducând cu sine probleme esenţiale, probleme de importanţă vitală pentru noi specia umană şi care ne ameninţă direct, acum imediat, fără cruţare. Ei bine, astăzi nesimţitoarea, opaca şi nebuloasa imagine se pare că abandonându-şi funcţiile, a lăsat problemele spre rezolvare pe seama, nu a unor conştiinţe mondiale drept cugetătoare, ci a unor banali indivizi, în marea lor majoritate inconştienţi, fără merite deosebite, dotaţi mai toţi cu inteligenţe submediocre, dublaţi şi susţinuţi propagandistic de către medii moderne de informare publică, devenite între timp medii de dezinformare publică, mai toate vândute unor forţe de stînga, forţe ideologice şi propagandistice, supravieţuitoare cu chiu şi vai din falimentarul dezastru al socialismului şi comunismului „triumfător”, petrecut în deceniului 90 al secolul trecut, dar regrupate şi gravitând acum în jurul unui nou lider în locul celui vechi, China Comunistă, încearcă sub conducerea noului leader, refacerea tâmpitei şi prăbuşitei dogme a le cărei ruine mai fumegă încă mocnindu-şi otrăvitul jar, cu speranţa că vor putea reaprinde incendiul care la un moment dat, cuprinsese jumătate din societăţile omeneşti a la planetei, dar de data asta va cuprinde lumea întreagă, nu numai jumătate, aşa cum o făcuse „comunismul” celor patru de tristă şi degeaba amintire. Noul leader comunist ridicându-se din mijlocul ruinelor fumegânde lăsate în urmă de către deja dusa dracului Uniune Sovietică, i-a luat locul în fruntea ineptei mişcări şi ridicând din molozul ruinelor lăsate în urma prăbuşirii „invincibilei Uniuni” zdrenţuitul steag şi prăfuiţii prapori a le unei dezastruoase dogme şi a unei irealizabile, criminale ideologii, a adunat în jur rămăşiţele înfrânte a le acelei ideologii imbecile, o armată falimentară de idioţi notorii, pornind împreună cu vechii falimentari într-un nou marş forţat asupra lumii, afişând pe steagul zdrenţuit şi praporii terfeliţi în sânge şi noroi, aceeaşi dogmă veche dovedită falimentară. Uşor modificată pe ici pe acolo prin părţile ei esenţiale şi cu noi lozinci potrivite şi adaptate condiţiilor sociale noi, mult mai altele decât cele care dominaseră secolul XX. Acest nou leader, prezintă astăzi vechiul comunism, vechea, mizerabila, falimentara dogmă, ca pe un model nou şi viabil de sistem social modern, utilizând în acest scop însă, aceleaşi metode criminale şi dictatoriale de convingere. Nu mult mai altfel decât cele vechi, dar modernizate, tehnicizate şi eficientizate, aşa ca la nivel de secol XXI, beneficiind în scopul ăsta de tehnici de influenţare, propagandă şi intervenţie ilegale-n „WWW”. Moderne, digitalizate, eleectronizate, mult mai drastice şi mai eficiente decât cele folosite de către predecesoarea ei, prăbuşita URSS, încearcând astăzi să impună lumii astăzi o soluţie conceptuală dată drept nouă, dar bazată tot pe inposibila, irealizabila, nefuncţionala ideologie comunistă. Numa’....., şi aici intervine excrocheria aşa zisei noutăţi: vechea zdreanţă comunistă este altoită pe o politică economică pur capitalistă şi ca atare funcţională. Funcţională, dar supusă şi dirijată statului totalitar comunist, adica aceleaşi Mării, dar cu alte două pălării! Cu posibilităţile materiale nelimitate oferite de către această struţo-cămilă, noul „comunism-capitalism chinezesc”, practică acum pe faţă, fără jenă, exploatarea omului de către om la un nivel încă ne mai atins vreodată nici de către capitalismul clasic şi nici de către vechea dogmă. Îl practică şi îl propagă cu neruşinare, cu aceleaşi metode criminale şi cu aceeaşi idee fixă, bolnavă, pe care o avusese vechiul comunism, de a deveni în cele din urmă cu ajutorul idiotismului celor adunaţi în jur şi a inconştientei prostaţii în care-i căzut Buda al nostru, care stă de lemn Tănase admirîndu-şi sfântul buric fără să sesizeze că lumea lui şi a noastră, se îndreaptă către catastrofa finală şi definitivă, în timp ce este împinsă harnic de la spate de către pacostea aşa zis „neo comunistă” spre dezastrul final, pacoste care s-ar vrea cu orice preţ leaderul unei planete adusă în stare de sclavagism cosmic. În aceste condiţii şi pe fondul unor modificări majore în dinamica relaţiilor inter umane, nimeni nu pare a observa că specia om de la-nceputurile sale cavernicole şi până astăzi la-nceputul secolului XXI s-a înmulţit enorm, nemăsurat de mult, ca nici o altă specie din niciun alt timp, ameninţând existenţa tuturor celorlalte specii. Mai mult, în ultima vreme specia om se îmulţeşte la modul exponenţial-exploziv, asta aducând după sine modificări de comportament, de condiţii de trai, de relaţii inter umane, şi de modificări sociale care în condiţiile unei evoluţii normale, sunt automat mai mult sau mai puţin conştient, mai cu voie şi mai fără voie, reglate de legi şi reguli noi de convieţuire care se impun de la sine, menite să armonizeze relaţiile noi produse şi impuse de către noua situaţie evoluţionară, ajunsă de către omenire la un moment dat. Asta în condiţiile unei evoluţii şi a unei înmulţiri normale, echilibrate cum spuneam, care să respecte şi să ţină seama de condiţiile naturale şi de legile impuse unei societăţi normale. Dar în situaţia unei explozii evoluţionare cu desfiinţarea unor echilibre naturale esenţiale, lucrurile evoluează şi se schimbă dramatic. Pe scurt spus, omenirea ajunsă astăzi într-un punct decisiv al evoluţiei sale, fiind incapabilă să evolueze după calapodul şi schema unor reguli vechi, rămase neadegvate şi nefuncţionale pentru noile realităţi impuse de către o evoluţie pe care noi nu o putem dirija sau stăpâni, impune schimbarea vechii paradigme ce nu mai poate servi mersului mai departe al omenirii către un ţel pe care noi, cinstit vorbind, nu-l cunoaştem şi nici către ce şi unde mama dracului o fi ţelul ăla, cu o nouă paradigmă care să ducă omenirea pe drumul ei mai departe. Aşa cum spuneam, această schimbare de-a lungul mileniilor a intervenit în mod natural şi înafara conştiinţei elementului om, pe întregul parcurs al evoluţiei noastre, ori de câte ori relaţiile sociale modificându-se, au făcut necesară o astfel de modificare în relaţiile inter umane, în comportamentul lor, al oamenilor şi a societăţilor din care fac parte. La nivel local mai întâi şi mai devreme, apoi din ce în ce mai cuprinzător şi mai extins. Asta s-a-ntâmplat uneori pe nesimţite şi în timp îndelungat, alteori violent prin revoluţii, războaie şi revolte, care după ce s-au consumat provocând perturbări şi haos, au trebuit să găsească un modus vivendi pentru a oferi cadrul normal şi legal, pentru a face posibilă continuarea viabilă a lumii noastre, care se rostogoleşte către viitor, cu noi cu tot în cârcă, cele pentru moment şapte miliarde şi jumătate de homo sapiens, iviţi pe neaşteptate şi brusc pe ultimii metri ai parcursului evoluţiei planetei Pământ şi care acuma pe ultimele momente din traseu, s-au înmulţit şi se-nmulţesc în continuare în mod exploziv, ameninţând planeta cu un consum exagerat, de nesuportat, fără precedent şi prin asta cu un dezechilibru distructiv total. Dezechilibru care dacă nu va fi stopat, de data asta conştient de către omenirea însăşi, fiindcă nu mai este nici momentul şi nici timpul să aşteptăm o rezolvare naturală a lucrurilor, atunci actuala civilizaţie probabil că va lua drumul tragic al unui sfârşit brusc, prin explozie, fără vreo schimbare de paradigmă care să permită resturilor rămase să meargă mai departe. Rezolvarea de data asta constând în dispariţia factorului care a provocat dezechilibrul, adica specia om! Aşa cred eu de altfel, că s-a mai şi întâmplat de vreo câteva ori în istoria planetei, numai că actuala „civilizaţie”, asta a noastră, n-a mai apucat, sau nu va mai apuca probabil să afle chestia asta şi nici în ce mod a luat sfârşit precedenta „civilizaţie” pentru a lua eventual sama să nu mai dea încă odată, a câta oară? Cu muci în fasolea cosmică creată de către Marele Boss în scopul atingerii unui final sublim probabil, pe care noi însă nu-l ştim şi nici măcar nu-l vom bănui vreodată, findcă aliaţi cu Belzebut, nu ştim cum am face-o mai bine şi mai repede să stricăm creaţia Lui!
Răspundeprofesoru - 02-02-2021
”a strategiei Chinei de obținere a hegemoniei globale.” - nu există o astfel de strategie. China va deveni, desigur, nr. 1 mondial din punct de vedere economic ( este deja cea mai mare putere industrială și comercială), dar asta nu înseamnă că urmărește și hegemonia politico-militară. Dealtfel e imposibil, având în vedere că în vecinătatea sa se află state extrem de suspicioase față de China.
Răspundeprofesoru - 02-02-2021
”acuzele privind munca forțată la care ar fi supusă populația uighură „sunt cea mai mare minciună a secolului” - corect. În centrele de reeducare sunt trimiși uigurii atinși de ideologia fundamentalistă. China se confruntă cu terorismul islamic. „Munca forțată” este de fapt practica prin care învață acolo o meserie - și când sunt eliberați sunt trimiși să se angajeze. În felul ăsta sunt recuperați pentru societate.
Răspundeprofesoru - 02-02-2021
”comportamentul agresiv al Beijingului față de companiile străine”- dacă ar fi așa, aceste companii nu ar da năvală să investească în China. Dar vedem că tocmai aceste companii fac presiuni în țările lor pentru ca acestea să mențină bune relații cu China.
Răspundeprofesoru - 02-02-2021
”Beijingul a trimis, un exercițiu de intimidare, avioane militare în spațiul aerian al Taiwanului” - fake al propagandei anti-China. Avioanele nu au intrat în spațiul aerian taiwanez, ci în zona de identificare aeriană, ceea ce e cu totul altceva. Zona de identificare aeriană taiwaneză (ADIZ) acoperă toată strâmtoarea Taiwan și o parte din teritoriul Chinei continentale. Ar fi culmea ca avioanele chineze să NU se afle acolo! Dar, desigur, propaganda anti-China are grijă să prezinte (non) evenimentul ca și cum ar fi avut loc o acțiune agresivă din partea Chinei. https://i.redd.it/tyyyukg49qq51.jpg
Răspundeprofesoru - 02-02-2021
”reprimarea dură din Hong Kong”- nu e deloc dură, a fost chiar prea blândă. Ce ar trebui să facă China? Să asiste impasibilă cum demonstranții devastează orașul, ocupă aeroportul, atacă forțele de ordine, cum orașul devine terenul de joacă al CIA? Dacă asta înseamnă autonomia Hong-Kong-ului, era inevitabil ca ea să fie limitată de către China.
Răspunde