De același autor
Cu opt ani și jumătate în urmă o foarte bună prietenă a murit stupid, într-un taxi căzut în lacul Ciric, pe drumul spre aeroport. Poate că dacă ar fi existat niște parapeți de protecție tragedia ar fi putut fi evitată. Între timp au fost puși, dar asta evident nu a reparat cu nimic ceva ce nu se mai putea repara. În astfel de situații nu ai cum să nu fii indignat. În acel caz nu era vorba despre lipsa unor autorizații, de șpăgi sau alte lucruri de acest gen, ci despre incompetență și indolență în stare pură. Despre neputință, despre enormul deficit de competență existent într-o bună parte a administrației publice autohtone.
Mi-am reamintim despre tragedia întîmplată cu destui ani în urmă, care m-a afectat profund în plan personal, văzînd uriașa tragedie a momentului: incendiul din clubul "Colectiv" din București. Din păcate, nenorocirea de la București e departe de a fi un unicat. Incendii izbucnite în cluburi aglomerate, de cele mai multe ori ca urmare a unor efecte pirotehnice, au avut loc și în alte părți ale lumii, provocînd moartea a sute de oameni și mult mai mult răniți, în Statele Unite, în Franța, în China, Argentina sau Rusia. HotNews face o trecere în revistă a unora dintre aceste evenimente nefericite (vezi și Top 10 Modern Night Club Fires). De cele mai multe ori, ca și la București, improvizațiile, neglijențele în lanț, adesea și corupția, au fost cauzele tuturor acestor dezastre deși vorbim în unele cazuri de state mult mai bine consolidate și mai performante în raport cu România.
În astfel de momente sigur că emoțiile ating cote maxime. Iar mobilizarea colectivă, solidaritatea instinctivă, dăruirea exemplară a medicilor scot la lumină lucrurile bune din noi. Pe de altă parte, și indignarea e generalizată. Se cere, pe drept cuvînt, pedepsirea vinovaților. Însă asta nu înseamnă că indignarea firească nu trebuie dublată de o minimă documentare atunci cînd subiectul este dezbătut în studiourile de televiziune. Am văzut moderatori care se răsteau la interlocutori, pe un ton de procuror, dar nu erau în stare să facă deosebirea dintre un Certificat Constatator și o Autorizație de Funcționare. E ceva din "urecheala" autohtonă pe care o știm foarte bine si care explică în parte și de ce se ajunge adesea la astfel de nenorociri.
Am mai văzut și tot felul de "experți" care ne explicau că la originea dezastrului s-ar afla "energiile negative" care ar fi fost, înțelegem, activate de cuvintele cîntecelor cîntate de trupa "Goodbye to Gravity" și, bineînțeles, de faptul că evenimentul era prilejuit de o sărbătoare "anti-creștină" și "ne-românească" ca Halloween-ul. Chiar dacă personal nu sunt neapărat un mare fan al acestui gen de sărbători, nici nu văd nimic rău în ele. Iar a crede astăzi, în secolul al 21-lea, asemena bazaconii e deja jenant. După cum ar fi de așteptat ca nu doar datorită unor norme etice în materie de jurnalism, ci și dintr-o minimă decență să nu postezi pe Facebook sau pe alte website-uri fotografii cu oameni aproape carbonizați.
Dar dincolo de astfel de observații leitmotivul momentului, în mass media și pe rețelele de socializare e că de vină pentru astfel de tragedii sunt doar politicienii, statul corupt. Cineva compara statul romîn cu ISIS. Într-un alt articol eram îndemnați să luptăm în stradă cu "statul care ne omoară". În fine, adesea sunt înfierați și patronii ahtiați după cîștiguri, "afaceriștii veroși". Unii merg chiar pînă acolo încât spun că ar trebui dați toți jos, de la președinte și premier la primarii localităților. De aici pînă la un populism radical agresiv nu mai sunt mulți pași de făcut. Acest gen de opinii au o bună bază reală și, în mod firesc, sunt împărtășite de multă lume. Însă pentru o discuție mai serioasă o serie de nuanțe sunt absolut necesare. Se crează impresia că de o parte am fi noi, poporul bun, corect și cinstit iar de partea cealaltă clasa politică, autoritățile, lacome și corupte. Or, cu toții știm că nu e chiar așa. Majoritatea dintre noi încălcăm zilnic reguli, proceduri, e drept de cele mai multe ori minore. De la parcări aiurea la intrarea peste rînd la diferite instituții publice sau încercări de a "evita" anumite aviƶe, unele, e drept, excesive. Unii vor spune imediat că nu poți compara astfel de lucruri cu corupția din politică și administrație. Poate, dar asta descrie starea de spirit generală, valorile dominante, din societate. Și e interesant că atunci cînd plecăm în străinătate ne comportăm cu totul altfel, pentru că stim că acolo "nu merge așa".
Pe de altă parte din nou apare ideea dominantă că inclusiv astfel de nenorociri sunt aproape în totalitate produsul corupției. Cu deplină justificare vor spune mulți. Mai ales că mai nimeni nu se îndoiește de corupția extinsă din țară. La nivel central și local, în primării și consilii județene, în regiile naționale și în cele locale. Problema e că plecînd de aici o mulțime jurnaliști și lideri de opinie trag conluzia că dacă am scăpa de corupție România ar deveni instantaneu o adevărată oază de bunăstare și fericire. Se calculează imediat cîte spitale sau școli s-ar putea construi cu acești bani sau cîte pensii s-ar putea plăti. Or, asta nu este neapărat adevărat. O problemă la fel de importantă este lipsa de performanță a administrației, incompetența. Lucruri simple nu sunt duse la bun sfîrșit. Prin comparație chiar cu state din jurul nostru, cu ungurii sau croații, statul român se dovedește adesea incoerent și neputincios. Problema este că adesea această latură este mult mai puțin discutată decît corupția care, evident, este o temă sensibil mai interesantă din punct de vedere mediatic și ca discurs politic.
Dacă acuzele la adresa autorităților sunt perfect justificate, viziunea idilică asupra societății românești e departe de realitate. Încă de la Caragiale știm cum protestarul intransigent de ieri se transformă peste noapte în politicianul demagog de astăzi. De altfel, am văzut în ultimii ani cum tinerele speranțe ale politicii autohtone au devenit mai iresponsabile și adesea mai corupte decît dinozaurii comuniști pe care îi înfierau apăsat. Un studiu coordonat de sociologul Dorin Bodea, desfăsurat în perioada 2010-2014, releva faptul că "între 8 și 9 persoane din 10, cu care ne întîlnim zilnic, nu respectă în mod consecvent nişte principii, nişte valori legate de onestitate, de promovarea adevărului, de cinste, de reguli şi urmăresc un interes exclusiv personal" și că la români "moralitatea și munca sunt pe ultimele locuri în ierarhia valorilor". Iar în mare măsură instituțiile statului, politicienii, nu sunt în mod previzibil decît expresia felului în care arată în ansamblu societatea românească. Chiar dacă am elimina printr-o minune, dintr-o mișcare, toată suflarea politică actuală din România e puțin probabil ca să se schimbe ceva fundamental în țară atîta vreme cît setul de valori fundamentale care operează în societate rămîn aceleași.
