De același autor
Într-o postare pe Twitter, Nicholas Taleb, cel care într-una dintre cărțile celebre ale momentului a introdus conceptul de „lebădă neagră“, face o observație interesantă analizând reacțiile externe față de ultimele evenimente din Turcia: paradoxal, nu doar voci din Occident - de la politicieni la mass-media, spațiul academic sau societata civilă s-au declarat inițial îngrijorate față de „soarta democraței“ care ar fi fost pusă în pericol de încercarea de lovitură de stat -, ci și grupările jihadiste au salutat cu satisfacție eșecul acesteia. Ceea ce spune multe despre felul în care percep ele regimul lui Erdoğan și infirmă în bună măsură ipoteza unei implicări a clericului islamist Gülen, aflat în America.
În plus, e un indiciu al manierei simpliste, mecanice, în care multă lume din Occident vede situația din Turcia. Acest tip de poziționare mioapă, care așază totul în tipare ideologice rigide, a influențat semnificativ maniera în care politicienii occidentali, elitele intelectuale, din presă și din societatea civilă, au interpretat anumite evenimente și au acționat în diferite situații de-a lungul timpului. Entuziasmul față de așa-numita Primăvară Arabă, care ignora cu totul contextul politic, social, religios din țările respective, lipsa de realism împachetată în tot felul de platitudini corect politice față de amenințarea masivă reprezentată de fenomenul Islamului militant sunt doar două exemple de inadecvare deconcertantă față de sensul unor evoluții majore din lumea contemporană.
La Bruxelles i s-a spus Ankarei, la începutul anilor 2000, că o condiție esențială pentru aderarea la UE este limitarea semnificativă a influenței armatei. Premiza era teoretic corectă. Nu poți aplauda loviturile de stat militare sau preluarea de către militari a controlului total asupra statului. Numai că în Turcia situația era diferită. E adevărat, au fost de-a lungul anilor mai multe lovituri de stat militare, dar asta s-a întâmplat de regulă în situații de criză majore și, destul de repede, generalii au redat înapoi puterea unor regimuri civile. Erdoğan a profitat din plin de prilejul oferit. Mai întâi, au fost luate măsuri legislative care au limitat puterea militarilor, iar mai târziu, în 2007, Erdoğan împreună (nota bene!) cu clericul Gülen, pe care astăzi îl consideră inamicul său numărul unu, au orchestrat o serie de procese cu dovezi „fabricate“, în urma cărora a fost epurată toată conducerea superioară a armatei.
E încă greu de înțeles ce s-a întâmplat în noaptea de vineri spre sâmbătă în Turcia. Probabil, am asistat în fapt la o încercare disperată, din păcate inept organizată, a unei părți din armată de a opri în ultimul ceas preluarea definitivă a controlului total asupra statului de către președintele Erdoğan. În fapt, după cum scrie și Andrew Finkel în The Guardian, a fost o reacție la o lovitură de stat cu încetinitorul întreprinsă în ultimii trei ani de Erdoğan însuși, pentru a prelua controlul total asupra tuturor pâghiilor de putere din stat. Așa că ultimele evenimente nu fac decât să-i ofere președintelui ocazia să finalizeze mult mai repede acest demers. De altfel, el a și spus, în primul discurs ținut în public după dejucarea loviturii de stat, că ceea ce s-a întâmplat a fost un adevărat „dar al lui Dumnezeu, care ne va permite să curățăm definitiv armata“. În timp ce primul ministru, Yildirim, în fapt un simplu om de paie al lui Erdoğan, declara și el: „Este o nouă eră pentru Turcia, îi vom extermina pe toți cei care sunt împotriva noastră“. Mai explicit de atâta nu se poate.
În aceste condiții, introducerea noii Constituții dorite de Erdoğan este sută la sută asigurată. Asta înseamnă că Turcia se va transforma într-un stat declarat islamic în care președintele Erdoğan va deveni, de facto, un fel de sultan. Ultimele urme de independență din justiție, din mass-media, în general din societate vor fi eliminate în ritm alert. 2.475 de judecători au fost, de altfel, imediat suspendați, doar la câteva ore după înăbușirea puciului, iar mulți dintre ei vor fi probabil și arestați. Ceea ce înseamnă că lista era făcută mai de mult, nu are niciun fel de legătură cu lovitura de stat. Vom vedea foarte probabil și execuții. Rețeta e una bine cunoscută, pe modelul epurărilor staliniste: oricine este bănuit de opoziție față de regimul Erdoğan va fi acuzat de conspirație, trădare sau de terorism.
E puțin probabil ca Erdoğan, un lider egomaniac și paranoic, să țină în vreun fel cont de intervențiile externe care i-ar cere să oprească acest tip de represiune generalizată. Când declari, cu trimitere neechivocă la Statele Unite, că Turcia se consideră „în război“ cu țara care refuză să-l extrădeze pe Gülen, e prea puțin probabil să ții cont în vreun fel de astfel de apeluri internaționale, indiferent de unde ar veni ele. Ministrul Muncii în guvernul de la Ankara nici măcar nu s-a mai încurcat în nuanțe, a acuzat direct America că s-ar afla în spatele loviturii de stat.
Consecințele ultimelor evoluții se vor vedea destul de repede și sunt îngrijorătoare. Putem uita definitiv de ideea unei colaborări, în interiorul NATO, cu Turcia pentru o formulă de securitate în regiunea Mării Negre. Pe care, oricum, Bulgaria, foarte atentă la sensibilitățile Rusiei, nu o agrea deloc. Însă, într-un cadru mai larg, vom avea tensiuni în creștere în NATO, iar colaborarea Occidentului cu Turcia în ceea ce privește criza din Siria, ofensiva împotriva ISIS și chestiunea imigranților va deveni mult mai dificilă, dacă nu va fi compromisă cu totul. În fapt, Turcia nu mai era de ceva vreme un aliat real al Occidentului. Avea propria agendă, aceea de creare a unei sfere de influență regionale, ca parte a ambiției lui Erdoğan de reînviere a grandorii vechiului Imperiu Otoman. Și nu e deloc exclus ca, în perioada imediat următoare, Erdoğan să-i propună lui Putin, cu care se va întâlni în curând, o înțelegere privind partajarea sferei de influență în arealul Mării Negre, ignorând complet interesele europene și americane în regiune.
Tensiunile în creștere dintre Washington și Ankara vor submina din interior NATO într-o perioadă critică, cu mari provocări în materie de securitate în Europa. Însă asta e doar o parte a problemei, turcii pot decide să deschidă din nou rezervorul cu refugiați și să alimenteze instabilitatea din regiunea Orientului Mijlociu. Pe de altă parte, lucrurile au toate șansele că degenereze, chiar în interiorul țării, și prin multiplicarea atentatelor intreprinse de kurzi, dar și ca urmare a amplificării represiunii regimului, sprijinit de mob-ul islamist ieșit în stradă la chemarea lui Erdoğan (vedem aici modelul clasic de acțiune întâlnit la mineriadele noastre sau la Hugo Chavez), asupra segmentului secular din populație, în general asupra tuturor celor care ar îndrăzni să i se opună președintelui. Ceea ce înseamnă că, așa cum arată situația în acest moment, Turcia are toate șansele să devină o țară toxică pentru întreaga regiune, complicând semnificativ și situația României în materie de securitate.
 - Copy.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/06/Karol Nawrocki polonia.jpg)
![articles[0].title](https://revista22.ro/storage/storage/media/2025/05/Foto Laura Stefan.jpg)
Comentarii 12
viorica iovan - 07-24-2016
. eu aș face altceva . i-as aduna pe toți trădătorii de țară investiți cu înalte puteri și i-as aduce în fața lui Erdogan apoi i-as sufla la ureche sultanului că toți acești oameni au participat la lovitura de stat
Răspundeviorica iovan - 07-21-2016
. SUA și UE au un singur interes - si anume acela de a salva focoasele nucleare din miinile unui nebun imprevizibil
Răspundejustitia - 07-21-2016
. eu dacă as fi conducător de stat aș reintroduce în țara mea pedeapsa cu moartea și aș arde pe rug în Piața Universitatii pe toți politicienii care au dus tara unde este acum: parlamentari care au votat legi imprudenta din afara, premieri,șefi de stat, magistrați etc. . după ce m-aș asigura ca am vindecat țara de trădători aș aboli pedeapsa capitala
Răspundeprofeția - 07-21-2016
În noaptea de 12 iulie a.c. o voce mi-a spus într-un vis: SUA pregătește lovitură de stat în Turcia
Răspundeun roman - 07-21-2016
imi aduc aminte cu groaza cum Iliescu multumea minerilor, cam asa ceva a facut si doamna Merkel , a iesit prima si a salutat inabusirea asa zisei lovituri de stat. ceva nu merge acolo si basta. nu poti sa stai la masa negocierilor cu unul supranumit sultanul . nu poti sa traiesti cu teama si sub dictatura, sub umilinta. se vorbeste de epurare . demisi din functii , anchetari in jurul familiilor celor care au organizat lovitura de stat. fratilor acolo este jale mare si politici lumii nu pot sa ramana indiferenti la ce se intampla acolo. o recomandare personala - un scaun de ceara la masa tratativelor pentru sultan.
Răspundegeorgedefalciu - 07-19-2016
Articolul este realist. Turcia trebuie sa-si evalueze bine viitorul. Drumul ales este distructiv atat pentru turcia cat si pentru inferbanraea zonei si asa destul de inflamata. Singurii care castiga este kremlinul care genereaza o destabilizare a zonei mari negre,dar kremlinul sa nu uite ca in zona mai sunt : turmenicstan.uzbechistan, ,inflamarea Mari Caspice. Turcia in final daca nu se opreste din caderea in care a intrat va pierde increderea in propriea-i ei forta. Singura solutie demisiea lui Erdogan si intrarea Turciei intr-un proces de reconstructie.
Răspundeviorica iovan - 07-18-2016
. intilnesc in mass media 2 afirmatii contradictorii . pe de o parte se afirma ca lovitura de stat a fost de fapt o INSCENARE DE LOVITURA DE STAT pusa la cale de presedintele tarii pentru a-si atinge anumite scopuri cu tendinte dictatoriale . pe de alta parte, se afirma ca toti militarii, indiferent de rang in structurile militare, care au participat la tentativa de lovitra de stat au fost arestati, sint torturati, uimliti unii dintre ei deja diparuti . eu nu inteleg . cum adica - ei mă ajută la inscenarea loviturii de stat iar apoi eu ii culeg de peste tot, ii arestez, ii torturez, ii asasinez?
RăspundeSerban Serban - 07-18-2016
Mai bine asa, decât o Turcie cu douã fete, mai bine o Turcie islamistã. Turcia lui Erdogan juca dublu, existã probe cã livreazã armament Statului Islamic. Indiferent de rivalitãtile religioase, Turcia, Iranul, Arabia Sauditã sunt state musulmane. Acum se joacã partida adevãrului, ori cu Europa si NATO, ori Califatul. Petrol se gãseste din abundentã si în alte colturi ale lumii. Americanii joacã copcica în zona arabã de dragul Israelului, altfel petrolul saudian nu mai este atât de indispensabil. Sã-i vedem pe rusii lui Putin ? Nu prea se simt bine cu amenintãrile teroriste. Turcii nu pot sã-i batã, dar Califatul are si pretentii în curtea imperiului rus. Rusii au câstigat rãzboiul cu nemtii cu ajutorul americanilor, alfel acum trãiau în Extremul Siberian.
Răspundelucid - 07-18-2016
Hanibal ante portas! Deja islamistii fundamentalisti sunt infiltrati in Bosnia - o pseudo-tzara saraca si izolata de vecinii ei, in Macedonia, Kosovo si chiar si in Albania. Bulgaria are inca o importanta minoritate turca. Totzi asteapta semnalul de la Stambul pentru reaparitia Califatului. Lichidarea lui Erdogan si a regimului sau e vitala inclusiv pentru securitatea romanilor, care se pot trezi cu bombe in mall-uri si pe stadioane cat de curand. Sa speram ca armata turca isi va face datoria fatza de mostenirea kemalista chiar daca cu varsare de sange.
RăspundeLiviu - 07-18-2016
1. Articol lucid, clar si usor de inteles. 2. Nenorocirea e ca nulitatile din politica mare (Obama, Merkel, UE sau faptura asta insipida - Mogherini, ca sa nu mai zic de Juncker, o prezenta sinistra) nu vor face nimic pentru a salva mostenirea lui Ataturk, probabil cea mai importanta personalitate politica a sec. XX. 3. Pacat, Turcia se va afunda in inapoiere, violenta, ignoranta generalizata...pacat, mare pacat si cea mai mare vina o are Merkel, ca ea a incurajat decapitarea armatei.
RăspundeMIHAI 2 - 07-18-2016
DECI: Reducerea rolului constitutional al armatei a fost o cerinta impusa Turciei de Bruxelles , ca o conditie a procesului de aderare la UE. Dl Alexandru Lazescu este singurul care - fair play - reaminteste acest detaliu. exploziv . Se putea opune atunci Erdogan ? Se putea opune cineva in 2005 cand Macovei a scos numirea Procurorilor sefi din competenta CSM ului, trecand-o in subordinea politica a ministrului justitiei ? A uitat cineva teoria steguletelor galbene si rosii care cand trebuie inlaturate - TRE-BU-IE ! Toti ceilalti propagandisti din Ro s-au rezumat sa deplanga umilinta la care raul de Erdogan a supus in ultimul deceniu sarmana oaste turceasca excluzand-o din mecanismele constitutionale ale puterii. Dae nimeni bu a maispus despre ordonul prietenului nostru al tuturor - Barosso. Ca si cum aderarea Turciei la UE ar fi devenit mai acceptabila sub conducerea unei junte militare, decat sub presedintia cuiva - fie el si sultan - ajuns totusi pe asa zisul tron prin alegeri libere. DECI: Tot dl Lazescu mentioneaza - mai cotit , dar o face - ca in realitate , daca ii pui unul langa altul pe Erdogan si pe clericul Gulen, al doilea este -CATEGORIC cum ar zice clericul Basescu - adevaratul islamist extremist. *** Asa ca , mai de voie mai de nevoie articolul ilustreaza cel mai cinstit pozitia DE MIJLOC a lui Erdogan care are de luptat si cu adeptii extremistului islamit Gulen si cu acea parte din armata care se ambitioneza sa valorifice mostenirea lui Ataturc mai degraba decat sa accepte rigorile democratice ale UE. *** In lipsa de altceva Erdogan apare astfel ca singura optiune moderata pe care Europa civilizata o are la dispozitie in gasirea unui partener de dialog valabil in Turcia. *** Surghiunul pe care il sufera Gulen nu ofera nici o garantie . Ba dimpotriva , daca ne reamintim cine a livrat logistica rebelilor sirieni transformati apoi in ISIS si daca rememoram tineretea revolutionara a lui Bin Laden si cu cine era el prieten initial , devine o certitudine ca intr-un viitor alternativ Gulen ar urma sa devina un Khomeiny al Turciei.
Răspundeprofesoru - 07-18-2016
Articolul e corect pe fond. Cateva observatii: Bulgaria a respins proiectul Flotei NATO la Marea Neagra din realism politic, nu din cauză că ar fi "foarte atentă la sensibilitățile Rusiei". Un astfel de proiect, alături de Turcia lui Erdogan, a fost o dovadă de iresponsabilitate din partea politicienilor români, încurajaţi de o grămadă de "experţi" şi "analişti". NATO nu a susţinut această iniţiativă, şi bulgarii au făcut un serviciu României şi NATO prin respingerea ei. "Tensiunile în creștere dintre Washington și Ankara vor submina din interior NATO într-o perioadă critică, cu mari provocări în materie de securitate în Europa." - provocările în materie de securitate sunt create de NATO prin agitaţia militară la graniţele Rusiei. Rusia şi-a atins obiectivele (blocarea aderării Ucrainei la UE şi NATO şi recuperarea Crimeei), şi vrea doar calmarea situaţiei.
Răspunde