De același autor
Datorită inexistenţei unei reţele centralizate de implicare social-umanitară în cadrul creştinismului evanghelic românesc, dar şi din cauza dimensiunilor reduse ale materialului de faţă, este imposibil să prezentăm aici o imagine de ansamblu asupra filantropiei creştine în mediul evanghelic. Merită însă menţionat faptul că atât pe plan naţional, dar şi la nivel internaţional (cu precădere în SUA, unde credincioşii protestanţi reprezintă peste jumătate din totalul populaţiei), evanghelicii sunt cunoscuţi ca fiind practicanţi deosebit de activi ai credinţei lor, demonstrând totodată o preocupare consistentă faţă de domeniul social-umanitar. Este ştiut faptul că însăşi profesia de asistent social are multe dintre rădăcinile sale istorice în această ramură a creştinismului.
Filierele tipice prin care Bisericile evanghelice din România au dat curs acestor preocupări (mai ales după 1989) cuprind, pe de o parte, demersuri umanitare directe ale Bisericilor locale (orientate atât înspre membrii proprii, cât şi înspre exterior), iar, pe de altă parte, o gamă largă de ONG-uri orientate social, izvorâte din efortul membrilor individuali ai Bisericilor evanghelice.
Pentru a ilustra astfel de eforturi, ne vom focaliza în cele ce urmează asupra serviciilor sociale ale Centrului Areopagus din Timişoara – o platformă cu servicii sociale marcată de etosul interconfesional evanghelic.
Centrul de Educaţie Creştină şi Cultură Contemporană Areopagus din Timişoara a fost înfiinţat în anul 1997 de către un grup de tineri teologi evanghelici. Scopul lor a fost acela de a crea o punte de dialog atât între diferitele culte creştine, cât şi între Biserică şi societatea contemporană, prin trăirea unei vieţi autentice de credinţă nu numai în spaţiul de închinare al bisericii, ci şi în viaţa profesională, socială şi familială. Pe lângă activităţile care la început vizau cu preponderenţă lumea ideilor şi conceptelor, a devenit tot mai evidentă şi nevoia unei implicări practice, prin sprijinirea celor care se confruntă cu suferinţa şi probleme sociale din ce în ce mai complexe. Astfel, în 2002 a fost înfiinţat Centrul Regional de Integrare Socială şi Dezvoltare Umană, din activitatea căruia prezentăm două proiecte complexe.
1. Programul de consiliere vocaţională şi integrare socială pentru adolescenţi şi tineri din categorii defavorizate social
Acest proiect caută să răspundă nevoii de dezvoltare personală şi profesională adecvată a tinerilor defavorizaţi social, care provin din centre de plasament, din familii cu venit redus, din centre de probaţiune, tineri cu dizabilităţi fizice sau mintale, precum şi tineri seropozitivi. Singuri, fără o pregătire profesională adecvată, pe o piaţă a muncii foarte competitivă şi în absenţa unor politici sociale satisfăcătoare, mulţi dintre aceşti tineri sunt stigmatizaţi, marginalizaţi şi sfârşesc adesea în activităţi antisociale. Scopul general al proiectului este deci acela de a crea un cadru în care astfel de tineri să se poată dezvolta din punct de vedere personal, relaţional şi profesional prin implicarea lor în microgrupuri securizante şi în care sunt trataţi cu respect şi încurajaţi în eforturile pe care le depun.
Printre serviciile de bază oferite ca parte a acestui proiect menţionăm:
a) Cursuri acreditate de instruire în utilizarea calculatorului, cu scopul de a dezvolta abilităţile profesionale ale tinerilor şi de a le spori şansele de obţinere a unui loc de muncă bun.
b) Şedinţe săptămânale de terapie de grup, în cadrul cărora un psihoterapeut facilitează interacţiunile dintre membrii grupului, cu scopul autocunoaşterii şi al dezvoltării abilităţilor sociale. Prin activităţi creative, interactive şi reflexive, tinerii au ocazia să exploreze propria persoană, relaţii semnificative, istorii de viaţă, valori şi comportamente într-un proces de grup bazat pe compasiune, empatie şi susţinere morală.
c) Consiliere spirituală şi vocaţională, cu scopul de a-i ajuta pe tineri să îşi cunoască mai bine aspiraţiile, idealurile şi calităţile. Proiectându-şi viitorul într-o lumină favorabilă, îi va ajuta să dezvolte rezilienţa şi comportamentele pozitive necesare îndeplinirii idealurilor de viitor.
d) Terapie individuală şi familială. De-a lungul duratei proiectului, tinerii pot beneficia de şedinţe de terapie individuală sau de familie, oferite de terapeuţi familiali autorizaţi. Se urmăreşte astfel o asistenţă sistemică a acestor tineri, prin includerea în procesul terapeutic a membrilor familiei sau a altor persoane semnificative din viaţa lor.
Ca rezultate concrete, în cei aproximativ 10 ani de derulare a acestui proiect, peste 500 de tineri din categorii defavorizate social au avut posibilitatea să beneficieze gratis de aceste servicii, obţinându-şi totodată diploma de operator calculator, acreditată de Ministerul Muncii şi Ministerul Educaţiei.
2. Asistenţă şi prevenţie în raport cu problematica HIV/SIDA
În cadrul acestui proiect, Centrul Areopagus oferă susţinere emoţională şi psiho-socială tinerilor seropozitivi internaţi în spitalele Louis Ţurcanu şi Victor Babeş din Timişoara, respectiv familiilor acestora (mai ales în mediul rural). Activităţile proiectului constau în vizite în spital, cu scopul de a oferi suport emoţional pacienţilor seropozitivi, vizite la domiciliu, consiliere individuală şi de grup oferită pacienţilor sau membrilor familiilor acestora, oferirea de alimente, asigurarea transportului (de) la spital acolo unde este necesar, organizarea de evenimente speciale cu scop de socializare şi sprijin moral.
Cea de-a doua componentă majoră a acestui proiect vizează prevenirea răspândirii virusului HIV. Cu sprijinul Catedrei de Asistenţă Socială a Universităţii de Vest din Timişoara (prin intermediul practicii de specialitate a studenţilor) şi în colaborare cu Inspectoratul Şcolar Timiş, CRIS-DU Areopagus organizează activităţi de prevenţie HIV în cadrul liceelor din municipiul Timişoara, ca parte a orelor de dirigenţie.
Peste 200 de tineri seropozitivi au fost asistaţi până în prezent prin intermediul acestui proiect, iar aproximativ 700 de membri ai familiilor acestora au beneficiat de alimente, educaţie igienico-medicală aferentă problematicii HIV/SIDA, consiliere psiho-socială şi spirituală şi monitorizare periodică. De asemenea, peste 8.000 de tineri, din 10 licee din Timişoara, au avut posibilitatea să fie informaţi despre virusul HIV, respectiv impactul, proporţiile şi căile de transmitere ale acestuia.
Din punct de vedere al finanţării, proiectele au beneficiat de-a lungul anilor atât de donaţii private, cât şi de sprijinul altor organizaţii (Geneva Global Foundation; Samaritans Purse Irlanda; Team Hope Irlanda şi United Way Romania).
Desigur, raportat la numărul şi magnitudinea problemelor sociale existente în România la ora actuală, eforturile Centrului Areopagus, sau chiar ale credincioşilor evanghelici în general, pot părea nesemnificative. Totuşi, alături de alte iniţiative similare (izvorâte din alte grupări creştine şi nu numai), astfel de eforturi pot face o diferenţă majoră în viaţa unor segmente de populaţie atât de greu încercate în această perioadă.
