De același autor
E clar din sondaje că fostul slogan „mândri că suntem români“ s-a dus pe apa Dâmboviței luat de viitura inflației în fața căreia s-au prăbușit toate digurile de nisip ale măririlor de pensii și salarii. Mândria a rămas doar pe hârtiuțele lui Dăncilă și în punctajele partidului. Și nici acolo nu se simte prea bine când ajunge să fie recitată la tribune și la televizor. A băga bățul prin gardul patriotismului e cam riscant, într-o campanie în care încerci să-ți convingi electoratul că răul vine de la Uniunea Europeană, și nu de la guvern. Ce să mai înțeleagă electoratul pesedist dintr-un discurs de-a dreptul schizoid?
Dacă Uniunea Europeană e rea și discriminatoare, căci, așa cum spune Dragnea, ne trimite mâncare de mâna a doua, tot felul de „otrăvuri“ și de E-uri, iar companiile străine, niște evazioniste și niște hoațe, ne jefuiesc țara și sugrumă capitalul românesc, de ce ar mai trebui votată? Nu-i mai bine să stea acasă amărăștenii și să aștepte Aprozarele? Sau, poate, merită să meargă la vot pentru renumiții Florin Iordache, Claudia Țapardel, Rovana Plumb, Claudiu Manda, soțul Olguței, Ioan Mircea Pașcu sau Victor Boștinaru, ale căror nume sunt pe lista scurtă din fișetul lui Dragnea, în speranța că ei vor face ordine în UE și o vor opri să-și mai bage nasul unde nu-i fierbe oala, adică în aventurile lui Daddy cu justiția?
Ideea de a porcăi de dimineața până seara Uniunea Europeană pentru ca apoi să ceri votul pentru ea nu e dintre cele mai istețe. Confuzia e mare, ori ești anti, ori ești cel mai „convins proeuropean“, cum mai zic liderii PSD când își aduc aminte pentru ce sunt alegerile.
Dar confuzie nu e doar la acest capitol, ci mai ales când Dragnea se apucă să explice că „PSD e la guvernare, dar nu la putere“. Păi se poate una fără alta? În capul lui Dragnea se poate orice.
A învățat lecția predată de camarazii Voiculescu, Ghiță, Andronic, Gușă și Vâlcov: puterea toată e atunci când ai în ograda ta din Kiseleff justiția și serviciile cu fața în răsadurile de trandafiri. Dar pentru bietul pesedist din Dâmbovița, care se înghesuie să-i pupe reverul și să-i ceară un drum, o canalizare sau măcar una dintre cele 2.500 de școli și grădinițe noi promise, pentru ăla e clar că PSD e și la putere, și la guvernare.
Aici nu merge cu abureala, aici „patriotismul“ e cu sens unic. Degeaba încearcă Dragnea să paseze responsabilitatea la statul paralel, noua Securitate sau Soros, că nu ține. Omul simplu știe de 30 de ani că punga cu bani și biciul sunt la cel care câștigă alegerile.
Dragnea realizează totuși și el cât de complicat e să faci din negru alb și viceversa, d-aia discursul său devine tot mai agresiv, ilogic și neconvingător. Zbucium mare, probabil că de aia a și avut nevoie de un RMN la coloană după doar două săptămâni de bătut sudul țării. Pentru asta s-a dus la o clinică privată, zic gurile rele ale #Rezist, pe care fugarul Ghiță a promis să le închidă cu bocancul, mai ales dacă o fi vorba, doamne ferește, și de vreo operație taman când redebutează tergiversatul proces de la Înalta Curte. Niște noi amânări nu strică la casa omului, cine știe, poate amenințarea cu mătrășirea din funcție funcționează și Toader dă ordonanțele pe codurile penale și completurile de cinci judecători. Poate le dă chiar în timpul spitalizării lui Daddy, ca să poată să zică după: n-am știut, n-am auzit, eram sub anestezie. Oricum, bănuiala că Dragnea a luat drumul privatului e îndreptățită, nu ar fi el singurul politician al cărui patriotism se dă bătut în fața sistemului public de sănătate românesc. Sau în fața celui de educație. Când vine vorba de astea, mai toți patrioții se refugiază în privat sau în străinătate. De abia atunci e valabil sloganul „patrioți în Europa“.
Europarlamentarele vor fi o încercare pentru toate partidele, dar pentru Dragnea personal miza e chiar mai mare. Un scor prost îi va fi pus în cârcă, iar profeția că îngroapă partidul se va fi împlinit. Cine să-l mai vrea candidat la prezidențiale după asta? Poate doar Olguța, Rovana și Irina, că masculii Alfa ai partidului îi vor sări la beregată. Și deși nu s-ar zice, nu-s puțini care au aspirații de genul acesta când adulmecă momentul propice. Partea goală a paharului PSD e că, pentru opoziție și Iohannis, candidatura lui Dragnea ar fi cel mai frumos cadou. Ar scăpa de grija prezidențialelor și chiar de a parlamentarelor, dacă nu sunt proști făcuți grămadă.
Și pentru PNL europarlamentarele sunt un joc cu miză dublă. Dacă scot cât le arată propriile sondaje, liberalii vor fi pe cai mari, cu Orban în rol de husar șef, dacă însă scorul va fi cât spun sondajele celelalte (cu PSD pe primul loc și Alianța USR -PLUS pe al doilea), atunci, vorba Vioricăi, urmează „calamități care provoacă dezastre“.
O astfel de calamitate ar putea să fie refuzul PNL de a se alătura USL, PLUS și ALDE (interesul poartă fesul!) care cer alegeri locale în două tururi de scrutin. Dacă PNL va fi iarăși în barca PSD pe această temă, decisivă nu doar pentru locale, ci și pentru parlamentarele care urmează, ar putea ca rezultatele la europarlamentare să fie sub cele mai pesimiste sondaje. O poziționare clară și rapidă se impune, altfel, cu sau fără Rareș Bogdan pe post de locomotivă, pe tren tot USL va scrie.
