Cum pot fi dislocați de la putere „golanii” politici

„Cu golanii nu se poate lucra.” Nici cu hoții, populiștii, extremiștii sau antireformiștii. Poți să stai cu ei în aceeași încăpere, să ai senzația unui dialog, a unei înțelegeri, dar, când ai închis ușa, constați că în următoarele cinci minute își iau cuvântul înapoi și calcă totul în picioare. Așa face PSD de când se știe. În 2008, de pildă, la semnarea Pactului pentru Educație, nici nu se uscase bine cerneala pe hârtie, că liderii PSD au ieșit cu declarații care contraziceau documentul, iar atunci când au revenit la putere au modificat esențial legea Funeriu-Miclea, pe care o agreaseră anterior. Nu există deci niciun motiv să credem că de data aceasta PSD va face altfel, mai ales după experiența Guvernului Bolojan.

PSD a preluat în forță guvernarea, dând în timp record primele mostre de „golăneală”, care prefațează cum va arăta epoca Niculescu-Grindeanu-Dan. Pentru început, trebuie notat că premierul Luca Niculescu a achiesat, „diplomatic”, desigur, ca maestrul sforar și penal Marian Neacșu să primească atribuții suplimentare pe lângă funcțiile de vicepremier și ministru de Interne: va coordona instituțiile publice și structurile din cadrul aparatului de lucru al Guvernului. Practic, domnul Neacșu va controla structuri-cheie precum Transgaz, Transelectrica și RAPPS, unde va da măsura înaltei sale „competențe”, după cum l-a lăudat premierul Niculescu. Nu-i de mirare, potrivit unor surse Adevărul, chiar Niculescu este cel care l-ar fi cerut pe Neacșu în echipa sa. Neacșu, la rândul său, l-ar fi susținut în interiorul PSD.

Așadar, premierul „garantat” de Neacșu nu doar că a primit în plic lista cabinetului și programul de guvernare, dar mai nou Grindeanu face și agenda miniștrilor, le dă directive și le spune ce au de prestat. Printre sarcinile guvernului PSD se numără „desuserizarea” României. Adică nu lupta cu extremiștii și suveraniștii e pe primul loc, așa cum s-ar cuveni pentru un guvern prooccidental (așa ne-a fost recomandat) care vrea să evite un dezastru la alegerile din 2028, ci lupta cu USR. Motivul e la îndemână. Nu e vorba doar de mai vechea idiosincrazie față de USR, electorală și ideologică, ci și de temerea că, alături de PNL, va construi un pol de centru-dreapta, care ar putea fi o alternativă viabilă și la PSD, și la AUR. În această privință, PSD se află pe aceeași lungime de undă cu președintele Dan, care a încercat să împiedice pe toate căile această perspectivă. Mai mult, se pare că și Luca Niculescu este pe o poziție similară în privința USR. De altfel, nimic din ceea ce a făcut până acum nu arată contrariul sau că i-ar displăcea postura de vasal al PSD.

Primele decizii ale Guvernului arată orientarea și intențiile: ministrul Transporturilor, obscurul Ștefan Ovidiu Popa, a interzis accesul presei pe șantierele ministerului, iar premierul a demis-o pe șefa Autorității Naționale pentru Protecția Persoanelor cu Dizabilități, Ana Rădulescu, o specialistă în domeniu, numită de fostul ministru Dragoș Pîslaru după scandalul azilelor din Bihor, în care s-a încercat, fără succes, implicarea lui Ilie Bolojan. Funcția fusese deținută anterior de Alexandra Zară, promovată de Ciolacu și fiică a lui Ovidiu Zară, consilier AUR.

După ce în Guvernul Bolojan PSD a refuzat cu obstinație reforma companiilor și agențiilor de stat, acum Grindeanu îi cere lui Niculescu să-și asume răspunderea. Cum va arăta ea, nu știm, dar procesul va fi coordonat de marele reformist Marian Neacșu.

Interesante sunt și persoanele care intră sau completează echipele lui Niculescu și Dan. Președintele, de pildă, a adus-o consilier la Educație și Politici publice pe Olivia Diana Morar, fata fostului căpitan de Securitate Valeriu Bonca, cel care l-a avut în lucru pe Nicolae Steinhardt. După episodul Pahonțu, acesta pare doar un detaliu de parcurs. Premierul a apelat și el la cunoștințe mai vechi – șeful Cancelariei este Oleg Ungureanu, fost consilier al lui Titus Corlățean, apoi consul la Lyon. Lumea pesedistă strânge rândurile și e probabil chestie de săptămâni până când clientela politică își va intra complet în pâine, cu ocuparea locurilor rămase libere prin plecarea PNL și USR sau prin crearea unor sinecuri noi, după cum e obiceiul pământului.

Așadar, întrebarea de foc este ce se va întâmpla pe frontul opoziției democratice? Mai exact, va reuși Ilie Bolojan să construiască acel „pol de modernizare” format din PNL, USR și alte partide de centru? Greu de spus. Pe de o parte, PNL s-a simțit mereu amenințat de USR, relațiile dintre cele două partide fiind extrem de proaste în perioada Ciucă-Ciolacu. Ține de abilitatea liderilor să fie complet depășite aceste idiosincrazii. Pe de altă parte, ambele partide au probleme în interior, în special PNL. După pierderea funcției de premier, contestarea lui Bolojan va prinde aripi, tabăra puciștilor nu va sta cu mâinile în sân, alimentată fiind de beneficiile oferite de PSD. Totuși e puțin probabil ca Bolojan să piardă partidul. De preferat ar fi un congres care să tranșeze definitiv lucrurile, chiar prin excluderea aripii Thuma-Predoiu și înființarea unui nou partid. La USR, chiar dacă Fritz nu-și va pierde poziția de lider (deși circulă numele lui Miruță), problema e găsirea unei direcții, ieșirea din bulă.

Dar chiar dacă în final PNL și USR vor reuși să construiască o alianță care să fie o alternativă la PSD și AUR, încă lipsește ceva important: un lider. E neclar deocamdată dacă Ilie Bolojan are anvergura și carisma pentru a deveni liderul de succes al opoziției.