De același autor
După trei săptămâni de discuții sterile în care partidele nu au reușit nici cel mai mic consens pe un program de guvernare sau pe desemnarea premierului, timpul s-a scurtat periculos și răbdarea publicului este pusă la grea încercare. Imaginea generală este foarte proastă și ea se răsfrânge asupra președintelui Nicușor Dan, suspicionat de lipsă de autoritate.
Era previzibil că se va ajunge aici și doar cine nu cunoaște suficient PSD și-a putut imagina că acesta va juca asumat după dezastrul pe care îl lasă în urmă. E limpede deja pentru toată suflarea că PSD refuză decontul propriei guvernări, punând niște condiții – economice și politice – de neacceptat, prin care blochează formarea unei majorități parlamentare și a unui nou guvern.
Gruparea baronilor din jurul lui Grindeanu-Ciolacu presează pentru faimoasa „rotativă” din timpul lui Iohannis, formula care ne-a adus la faliment pe toate planurile. Dar o rotativă în care piua întâi să fie PNL (in extremis l-ar accepta și pe Ilie Bolojan) care să scoată castanele din foc, luând toate măsurile nepopulare, după care, atunci când situația economică se va redresa și deficitul va ajunge în parametri rezonabili, să vină onor PSD cu premierul. Mai rar atâta tupeu și cinism! Și în privința măsurilor financiare, social-democrații vin cu aceleași idei fixe și reșapate: impozit progresiv, deși e evident că ANAF nu are capacitatea de a-l implementa, sau eterna și fascinanta taxă de solidaritate, care a mai fost folosită, fără niciun efect.
Ilie Bolojan condiționează însă preluarea funcției de prim-ministru de controlul asupra Guvernului, ceea ce înseamnă deciziile în ceea ce privește numirile și demiterile miniștrilor fără acordul PSD. Doar că PSD nu vrea nici în ruptul capului să-i confere lui Bolojan o asemenea putere. Practic, s-a ajuns într-un punct mort, iar soluția tehnocratului, la care pare că se gândește Nicușor Dan, este aproape la fel de proastă ca rocada, fiind tot o formă de spălare pe mâini de responsabilitatea măsurilor nepopulare care urmează. Dezastrul e prea mare pentru a nu fi asumat politic, plus că în această situație decontul ar fi la președinte, ceea ce este un risc, pentru că și-ar pierde popularitatea rapid.
Nicușor Dan nu mai poate însă prelungi starea de incertitudine, care dă un semnal prost și către Comisia Europeană, care așteaptă planul economic ce ar duce la scăderea deficitului, dar și electoratului român, ce devine tot mai nervos. Trebuie să ia taurul de coarne, să pună capăt fandoselilor și pretențiilor găștii Grindeanu-Ciolacu și să numească un premier. Vremea toleranței și a răbdării se epuizează rapid.
Desigur, cel mai convenabil scenariu este ca PSD să intre la guvernare, să susțină și să-și asume măsurile fiscale, adică să se implice efectiv în descâlcirea situației pe care singur a creat-o. Atitudinea președintelui a fost și (încă) este de înțeles – fără o majoritate solidă, care nu poate fi dată decât de PSD, guvernarea se va complica suplimentar. Nu sunt de acord cu cei care îi reproșează că ar fi trebui să-l nominalizeze de la bun început pe Ilie Bolojan fără a încerca să obțină în prealabil un consens. Ar fi însemnat sacrificarea inutilă a singurului politician cu o cotă de încredere ridicată, dar deja lucrurile au mers prea departe, iar faptul că PSD a reușit să tragă de timp și să seteze agenda cu pretențiile sale nu e de bun augur. Dacă Nicușor Dan acceptă formula rocadei impusă de PSD înseamnă că el cedează șantajului acestui partid, că îi face jocurile. Ar mai însemna un mesaj prost pentru electorat, care a penalizat la vot PSD și PNL, printre altele, și pentru această formulă de guvernare.
A doua soluție este un guvern minoritar, condus de Ilie Bolojan (sau de un premier tehnocrat), cârpit, eventual, cu niscaiva personaje mai rezonabile din PSD. Fără discuție că e o variantă proastă, pentru că PSD va șantaja și bloca orice măsură care nu-i convine, în disprețul recesiunii care bate la ușă și al intereselor României. Dacă se va ajunge aici, președintele și Ilie Bolojan nu ar mai trebui să se poarte cu mănuși cu PSD, iluziile unui comportament responsabil din partea acestuia trebuie abandonate. PNL trebuie să-și asume clar partea lui de vinovăție, iar Nicușor Dan să pună degetul pe buboi și să spună cu voce tare ceea ce gândesc milioane de oameni: PSD a produs cel mai mare deficit bugetar din UE, o datorie publică ce devine din ce în ce mai nesustenabilă, împingând România spre măsuri de austeritate ce vor fi suportate de cetățenii de rând și nu de privilegiați. Cred că la aceste adevăruri rezonează nu doar electoratul de centru-dreapta al lui Nicușor Dan, ci și electoratul suveranist. Așadar, dacă PSD preferă să se spele pe mâini de guvernare și să boicoteze viitorul cabinet, trebuie făcut să plătească electoral asta.
Practic, în momentul de față, Nicușor Dan are două variante: fie convinge rapid PSD să fie rezonabil, să intre la guvernare, fără să condiționeze asta de o rocadă, și să-și asume măsurile nepopulare care vor urma, fie intră în conflict cu PSD, folosindu-se de credibilitatea pe care o are și întorcând împotriva acestui partid care a făcut atât de mult rău țării ura de care „se bucură” în rândul populației. Cel mai rău ar fi ca Nicușor Dan să continue să accepte în tăcere șantajul și pretențiile PSD.