De același autor
Trecută prima surpriză provocată de discursul lui Victor Ponta, lucrurile au început să se clarifice: este vorba de o strategie a PSD. De o repoziţionare - stilistică şi de substanţă - în ce priveşte mesajul lansat către propriul electorat, dar în special către cel dezamăgit de întreaga clasă politică, generată de introducerea în joc a unui actor de un cu totul alt calibru în persoana lui Mihai Răzvan Ungureanu, premier şi viitor candidat la prezidenţiale al PDL. Mai este vorba şi de un răspuns la radicalismul liberal şi agresivitatea lui Crin Antonescu. Grobianismul şi istericalele vor fi lăsate în seama lui Antonescu, incapabil să înţeleagă jenantul şi ingratul rol care i se atribuie, de care, culmea, este extrem de mândru. „Cum să-mi ceară Victor Ponta să renunţ la tonul radical?“, se întreba Antonescu sub privirile lăcrimos-îngrijorate ale vuvuzelelor lui Felix. Liderul liberal nu pricepe (şi nici n-are pe nimeni să-i explice) că în noua şi abila strategie a PSD va fi lăsat să deraieze pe toate miriştile ce-i vor fi puse în cale (ca în basmele cu vrăjitoare rele şi feţi-frumoşi cam prostănaci). Asta din mai multe motive. În primul rând, PSD îşi va pune propriul candidat la prezidenţiale. Ar fi şi sinucigaş să nu o facă în noul context al apariţiei lui Ungureanu. Pentru asta trebuie însă ca diferenţa dintre cei doi lideri şi dintre abordările PSD şi PNL să fie vizibilă nu doar din smârcurile româneşti, ci şi pe plan european. Prima demonstraţie a fost, într-o anume măsură, făcută la audierea din Parlamentul European. Delimitarea de liderul PNL nu a început însă odată cu discursul din parlament, acesta a fost doar momentul oficializării ei. Şi lucrurile vor continua tot mai apăsat în această direcţie.
În al doilea rând, rolul lui Antonescu va fi acela de a ţine captiv electoratul fanatizat de televiziunile voiculesciene şi de poziţionarea de până acum a USL. Pare un paradox. Ponta însuşi admite indirect că în distribuţia rolurilor, lui Antonescu îi revine sarcina de a menţine vie flacăra agresivităţii, a revoluţiei „jos“ şi a atacului continuu. A eternei nemulţumiri. Altfel spus, Antonescu se va adresa în principal electoratului de stânga, cel care rezonează la acest tip de discurs.
PSD a înţeles din diferite analize interne şi cu ajutorul unor consilieri din societatea civilă că pentru a depăşi 50% are nevoie şi de electoratul dezgustat de toţi politicienii şi, dacă s-ar putea, şi de electoratul de dreapta. Pe care Antonescu nu doar că nu l-a atras, dar îl goneşte în munţi cu fiecare nouă intervenţie „stilistică“. Iar aici apare a doua componentă a strategiei PSD. Cea de substanţă. Ni se spune că cele 15 propuneri către Cabinetul Ungureanu fac parte din programul USL. Că ele vor fi aplicate dacă USL vine la guvernare. Răsucirea este atât de profundă, încât devine incredibilă. Dar până apucă electoratul căruia i se adresează acest mesaj, în frunte cu societatea civilă „instituţionalizată“, să se dezmeticească (sau să iasă din ipocrizie), impactul nu poate fi negat.
Prin preluarea unor teme de dreapta şi subiecte fierbinţi, prin anunţul susţinerii depolitizării, declientizării, a anticorupţiei şi luptei cu „băieţii deştepţi“ (printre care se numără şi colegul Felix), PSD şi Ponta au aruncat un Molotov în curtea Cabinetului Ungureanu şi a PDL. În plus, pentru întâia oară de la înfiinţare, USL se prezintă ca o alternativă, oferă „soluţii“, încercând să demonteze acuza că programul său conţine un singur punct – „jos Băsescu“. Încearcă să răspundă şi temerilor celor care sunt convinşi că venirea USL la guvernare va însemna punerea DNA şi ANI cu botul pe labe (eventual, pe cele ale baronilor şi marilor dosariabili pe care PSD îi apăra până mai deunăzi). Se adresează spaimei că USL va face tabula rasa cu toate reformele şi legile făcute de Cabinetul Boc. Este o strategie abilă, care arată că PSD dispune de o cu totul altă expertiză decât PNL.
Prin această nouă poziţionare faţă de agenda publică, PSD obligă Cabinetul Ungureanu la reacţie şi acţiune. La răspuns efectiv. Altfel, există şanse reale ca USL să confişte parte din tematica de campanie a PDL. Nu-i va folosi la nimic acestuia să susţină că „noi am lăsat justiţia să lucreze, ca dovadă iată câţi corupţi de-ai noştri au fost anchetaţi, judecaţi şi condamnaţi“, dacă nu va iniţia în parlament legile împotriva traseismului şi a politizării, dacă nu va scăpa de persoanele controversate din deconcentrate. Este o strategie cu cap şi coadă, care va împinge la fapte şi puterea, şi opoziţia. Din fericire, ieşirea parţială din ipocrizie va avea loc destul de curând, la alegerile locale din iunie. Vom vedea cum luptă USL cu traseismul şi corupţia în funcţie de numărul de penali şi traseişti puşi pe liste. Sunt convinsă că societatea civilă nu se va mulţumi cu nişte semnături formale pe Carta Albă a bunei guvernări, ci îi va număra bob cu bob pe „dalmaţieni“.
Schimbarea la faţă a lui Victor Ponta, de la cea de şef la tineretul PSD, cu ale ei che guevarisme şi licenţe de limbaj, la „responsabilitatea“ funcţiei de premier la care aspiră, obligă şi rămâne de văzut dacă saltul până la înălţimea ştachetei nu-i va da ameţeli. Mai ales că va trebui să zboare cu atât mai sus cu cât prezidenţiabilul Antonescu şi „slugile“ sale din trustul Grivco (ca să folosesc limbajul atât de drag lui) vor coborî mai în adâncurile „stilisticii“. Cu toate astea, nu cred că USL se va rupe înainte de alegerile parlamentare. Entuziasmul juvenil al unor pedelişti, care au văzut în discursul lui Ponta începutul sfârşitului USL, este un semn de disperare şi de neconectare la realitate. Desigur, mişcarea Ungureanu şi schimbarea integrală a miniştrilor a fost un as din mânecă. Din mâneca lui Băsescu însă.
Pentru că partidul e vraişte şi incapabil de decizie, aşteptând ca vesta de salvare să fie aruncată, iarăşi şi iarăşi, de pe puntea Cotrocenilor. Nimic nu va putea însă salva PDL, nici premierul Ungureanu, nici mărirea pensiilor şi a salariilor, nici sacoşele portocalii sau primarii cumpăraţi la pauşal de UNPR, dacă democrat-liberalii nu vor demara reforma partidului. În sensul că trebuie să fie fruntaşi pe ramură şi în aplicarea celor 15 propuneri ale lui Ponta, dar mai ales în curăţarea partidului. Ponta şi USL sunt capabili de multe, să-şi ia mină de viitori oameni de stat, să semneze câte o Cartă Albă pe săptămână şi să promită că DNA îi va ancheta numai pe pesedişti şi liberali. Un singur test va fi însă semnificativ: renunţarea la baronii corupţi. La Năstase. //
